Râsul, tratament rapid pentru decompresia socială şi personală

Presiunea asta enormă pe care o pune pandemia pe toate grupurile sociale şi pe viaţa fiecăruia dintre noi poate deveni – dacă nu va începe să fie foarte rapid decompresată – un factor enorm de risc care să dezechilibreze structurile de referinţă a ceea ce am cunoscut până acum drept habitat social familiar, dezechilibrând progresiv habitudini de comportament şi relaţii persoanale şi de grup, aducând un solid sentiment de panică şi incertitudine.

De aici şi contra-reacţia (devenită din ce în ce mai amplă şi desfăşurând o capacitate inventivă uriaşă) a unor oameni care, ca simplă măsură esenţială de conservare mentală, au decis să folosească arma eternă a râsului cu care să încerce să reechilibreze o balanţă care apre aproape stricată, numărând mecanic doar morţii, infectaţii, carantinaţii, prezentând în flux continuu doar statistici ale mortalităţii agresive agrementate de teorii dintre cele mai fantastice ale conspiraţiei globale motivate de disperarea unor politicieni care aub ratat momentul de a demonstra că puteau face ceva pentru ţările lor.

Chestiunea asta nu este deloc anecdotică. Dimpotrivă chiar, este studiată acum de grupurile care înnoiesc manualele de război psihologic în condiţiile a ceea ce este primul eveniment de mare amploare după cel de-al Doilea Război Mondial, cu extindere globală şi cuprinzând progresiv societăţi dintre cele mai diferite din punct de vedere politic, economic, social şi ca tradiţie culturală. Tema studiilor care se efectuează în acest moment este de a se determina cu maximă precizie care este punctul psihologic de ruptură al fiecărei naţiuni (şi, eventual, dacă subiectul se va mai dovedi relevant, al unor alianţe), care este lista stimulilor la care au reacţionat, care sunt temerile de bază şi cum s-au dezvoltat sub impulsul unor eventuale impusuri noi care să maximizeze vechile spaime şi uri dar să şi consolideze revenirea la sentimentul de izolare.

Pandemia de acum a oferit fiecărei naţiuni o oglindă în care a putut vedea (sau i s-a părut că vede, sau a fost convinsă să vadă, nu are nici un fel de relevanţă pentru discuţia de acum, deoarece rezultatele au fost aceleaşi) un asemenea eveniment apocaliptic încât prima reacţie înscrisă în manual s-a confirmat prin revenirea cvasi-instantanee între graniţele naţionale, totul dublat de măsuri de forţă şi trecerea controlului spre “instituţiile abilitate” şi guvernarea prin ordonanţe militare.În al doilea rând, târziu şi cu un succes limitat sau extrem de limitat, a urmat gândul că, în Europa spre exemplu, 27 de naţiuni ar fi trebui să poată să se bazeze pe structurile comunitare. Nemaivorbind de NATO care ar fi trebuit să ajute masiv la susţinerea unei acţiuni comune în spaţiul euro-atlantic, lucru chiar nevrosimil în actuala situaţie. Rezultatul în teren este, la modul cel mai limpede, o debusolare aproape completă a populaţiei care nu mai ştie cum să valideze unul sau altul dintre liderii politici ai momentului, nu main are criterii formal recunoscute pentru a clasifica în mod corect performanţa de guvernare şi aşteaptă doar finalul pandemiei pentru a ieşi – eventual cu un vot negativ fără precedent – pentru a sancţiona lipsa de pregătire şi ezitările de acum ale clasei politice europene şi naţionale.

Între timp a început însă “activitatea de rezistenţă activă prin râsul oamenilor inteligenţ la efectele pandemiei”. Şi sunt exemple nenumărate, câteva intrând chiar în zona exprimării unei atitudini filozofice. Chiar dacă asta nu este chiar menirea unui blog clasic, iată câteva dintre cele care mi s-au părut cu totul ieşite din comun, în marea tradiţie a acelor grafitti care împodobeau zidurile Parisului în mai’68, unele desenate chiar de protestatari cu nume celebru, Jean Pau Sartre sau Simone de Beauvoir.

Spre exemplu, iată- pe acesta în care se explică faptul că natura însăşi este cea care a validat conţinutul şi filosofia unui desen.

Numai că nu e Corona, ci este KARMA!

Sau observaţia de bun simţ anti-panică, cu afirmaţia general valabilă că dacă ai ajuns să ai nevoie  de 144 de suluri de hârtie igiencă pentru 14 zile de carantină, probabil că trebuia să te duci să te connsulte un medic cu mult înainte să apară COVID-19.

Dar, oricum, afişul acesta poate rămâne oricum în actualitate, “WANTED”, din Far West până acum:

Dar, spune un alt poster, chiar credeţi că toate ţările lumii au aceste preocupări meschine şi au lideri politici care să nu ştie ce trebuie făcut dacă asemenea evenimente s-ar profila cumva la orizontul înstelat? NU, căci iată cum ar arăta statistica ce prezintă, foarte corect dealtfel, numărul de cazuri de infectare cu COVID-19 în Coreea de Nord, rezolvate definitiv în spaţiul orar 9.00 A.M. – 9.17 A.M. Numai că nu se spune cum s-au făcut bine oamenii respectivi. Pesemne, ca în “Revizorul lui Gogol”, bolnavii s-au însănătoşit ca muştele...

Iată şi consemnarea, devenită deja clasică, a unei decizii comerciale ce a fost extrem de dificil de luat dar nu se mai putea ca, pe timpurile astea, să ceri onorabililor consumatori să ceară o bere Corona. De aici şi modificarea de pe etichetă:

Dacă vă preocupă problema super-protecţiei atunci când ieşiţi pe stradă, nu trebuie să uitaţi de câinii care vă permit să faceţi acest exerciţiu în libertate (încă) sub ochii profeonist-exresaţi ai celor din echipele mixte MAI-MaPN. Drept care, mare atenţie la modul în care este conceput acest echipament inovator de protecţie totală. Poate îi este cuiva de folos:

Cu explicitarea, poate necesară, a ceea ce ar implica, pentru specia umană, respectarea cu stricteţe şi pe termen foarte lung, a tuturor obligaţiilor privitoare la “distanţarea socială” în condiţiile izolării în locuinţe căci îndemnul “staţi în casă, izolaţi-vă sau practicaţi distanţarea socială, spălaţi-vă” riscă, nu-i aşa, să te transforme într-o pisicuţă de casă, lucru la care unele persoane mărturisesc că visează în situaţia unei vieţi de apoi.

Măcar aşa nu ar exista riscurile inerente unei asemenea perioade:

Vin asemenea timpuri grele peste noi, vor urma şi altele şi mai dificile (aşa cum ofteză responsabil şi profund diverse voci oficiale), drept care, obligaţi prin lege să le credem, să fim atenţi şi la acest mesaj complementar care ne spune că, într-adevăr, ar trebui să medităm foarte serios la acest mesaj ciudat cum că ar trebui să ne spălăm pe mâini chiar şi când nu există o panică globală generată de virus. Aşa să fie oare ?

Asta pentru a evita ca acest alt mesaj – poster umoristic deocamdată – să aibă şanse să devină realitate. Oricum suntem aproape, căci ăsta e rezultatul instilării zilnice de panică maximă. Râdeţi, poate trece!

....şi, desigur, urmaţi în totalitate indicaţiile care vă parvin pe cale orală şi nu numai din partea centrului de comunicare strategică.