Raportul SOPKO despre eșecul dramatic al SUA în Afganistan: o lecție de istorie care ar trebui citită de politicieni

Măcar decidenții politici ar trebui să citească acest raport redactat sub autoritatea lui John F. Sopko, un document excepțional care explică pe larg, cu multiple argumente, cauzele care au determinat înfrângerea extrem de rapidă a forțelor afgane, cele în care SUA investiseră nu numai sume enorme de bani în pregătire și echipament dar și o imensă speranță că aceea avea să fie soluția pentru a înfrânge talibanii, ajungând, în ultimii ani, să ignore total realitatea corupției din administrația afgană, protejată cu îndârjire de autoritățile militare americane.

John F.Sopko are un merit fundamental: NU este general, nu provine din casta lor închisă ermetic și plină de sisteme de auto-protecție super-performante. Iată CV-ul celui pe care Congresul SUA l-a desemnat ca Special Inspector General for Afghanistan Reconstruction și care, din acest motiv foarte precis, a avut libertatea absolut excepțională de a putea realiza această analiză precisă și dureroasă ca o tăietură de bisturiu într-o operație fără anestezie.

Găsiți aici Raportul care poate fi citit din perspective diverse: ale unui specialist militar în țările în care există școli de înalte studii militare care să impună studenților asemenea lecții de real politik, de către opinia publică doritoare să afle adevărul din spatele poveștilor eroice difuzate la ordin de canalele militare de propagandă și, în fine, cum spuneam, de politicienii prezentului într-un timp în care a revenit la modă tema esențială a cursei înarmărilor.

Înainte de lectură, vă propun să meditați la această imagine care încheie povestea operațiunii militare americane în Afganistan. Este imaginea simbol a unei înfrângeri dureroase: ultimul soldat american care părăsește Afganistanul, Generalul Chris Donahue, comandantul general al Diviziei aeropurtate 82, pe 30 august 2021.

În urmă veneau, într-o mișcare fulgerătoare, trupele talibanilor care preluau fostele bastioane super-întărite și super-înarmate construite de americani pentru uzul lor și , mai ales, pentru susținerea eforturilor forțelor armate și de securitate afgane.  Panica a fost uriașă, soldații americani și cei ai trupelor aliate din mai multe țări ale lumii nemaiavând atunci decât gândul să plece de acolo, singura temă prioritară fiind evacuarea lor în transporturile acelea care formau la un moment dat poduri aeriene care funcționau 24/24. Imediat a apărut și știrea că, în urma lor, lăsau cantități foarte mari – niciodată precizate – de material militar de toate categoriile, cu multe componente strategice, armament și instalații niciodată folosite și care umpleau arsenalele.

Acum, pentru prima oară, avem posibilitatea să vedem lista echipamentelor respective, cele trimise de americani, cele „rămase în urmă” și cele pe care soldații americani au reușit totuși să le distrugă înainte să cadă în mâinile inamicului.

Cifrele sunt impresionante și dau întreaga valoare informațională imaginilor difuzate imediat după preluarea puterii de către forțele talibanilor:

Iată statisticile, interpretați-le singuri:

Equipment Provided to the ANDSF Between 2005 and 2021, And What Was Left Behind

Finally, the reports details DOD equipment and supplies that were removed from or destroyed at Hamid Karzai International Airport during the evacuation. These items include:

·         26 helicopters, including 6 AH-6s, 4 AH-64Es, 6 MH-60s, 4 UH-60s, 4 CH-47Fs, and 2 MH-47s;

·         55 ground vehicles, including 27 Humvees, 23 Turkish MRAPs, 3 light tactical all-terrain vehicles, and

2 mobile Fire Direction Center vehicles; and

·         4 weapons systems, including two M119 105mm Howitzer guns and 2 counter rocket, artillery, and mortar C-RAM Phalanx guns (commonly known as C-RAMs).

U.S. forces destroyed DOD equipment at HKIA that they were unable to remove, including:

·         78 aircraft;

·         6 RQ-21 Unmanned Aerial Systems and 1 Ground Control Station;

·         47 MRAPs, 2 MRAP recovery vehicles, and 8 MATVs; and

·         6 C-RAM Phalanx guns and 4 C-RAM Lightweight Counter-Mortar Radars.

De ce s-a ajuns aici? Citind Raportul, veți obține răspunsurile logice și de profunzime pe care le merită și națiunea română, participantă cu entuziasm la acțiunile din Afganistan,  cu cât a putut și în măsura permisă de capacitățile armatei noastre populare.  Veți vedea argumentele pentru teza principală, anume că americanilor le-a lipsit „voința politică” și că , „au alocat resurselor pentru a iniția dezvoltarea completă a armatei unei alte națiuni...ca rezultat SUA au creat forțele armate și de securitate afgane care nu puteau opera la modul independent și au fixat obiective nerealiste pentru dezvoltarea forțelor armate și de securitate afgane. Era deci previzibilul colapsul final al acestora...”.

Vă rog să citiți acest text și, pentru a vedea că el trimite rapid către alte orizonturi de timp și dă un oarecare semnal valabil și pentru prezent, iată o parte din concluzia bine așezată undeva departe, înspre finalul studiului, mai precis la pagina 110. Oare cine credeți că ar trebui să-l citească mai întâi?

„Nepunând la socoteală eforturile de acum din Ucraina, armata americană a desfășurat trei mari eforturi de asistență în ultimii 72 de ani. Două dintre aceste trei eforturi au reprezentat falimente catastrofale. În Vietnam și Afganistan, SUA au cheltuit miliarde și miliarde de dolari în pregătirea și echiparea unor armate naționale, doar pentru a le vedea cum eșuează în fața unor forțe insurgente cu mult mai puțin dotate militar în clipa în care a fost retras sprijinul american pe plan logistic, în furnizare de echipament și sprijin aerian....În Afganistan și Vietnam, SUA au încercat să lucreze cu guverne instabile și corupte, sub presiunea calendarului foarte strâns impus de perspectiva retragerii SUA. În ambele cazuri, rezultatul a fost crearea unor armate naționale care aveau o dependență nesănătoasă de metodele de luptă ale armatei americane, de metodele sale de luptă și de echipamentul livrat de aceasta. Asta, în combinație cu corupția și lipsa de leadership în propriile rânduri, au erodat voința de a lupta și au permis ca un adversar mai puțin numeros și mai slab echipat să învingă”.

Ce va urma/ Să vedem, căci astfel se enunță una dintre temele principale (unii spun că va fi cea mai dureroasă) ale viitoarei campanii electorale din SUA. Aceasta ar fi, deja, prima explicație pentru cererile din ce  în ce mai insistente în favoarea unor comisii de control privind modul în care au fost folosite sumele alocate pentru Ucraina, ce armamente au fost trimise și dacă au și ajuns la destinațiile declarate.

Interesante vremuri!