Propunerea care poate sparge unitatea europeană, în primul rând pe problema Ucraina

Dacă există ceva adevăr în zvonurile insistente privind discuțiile existente între înalți responsabili americani (mai ales Jared Kushner, ginerele lui Trump) și Kiril Dmitriev, consilierul special al lui Vladimir Putin, atunci liderii europeni vor fi puși, imediat, în fața unei decizii care poate avea consecințe geopolitice uriașe.

Kiril Dmitriev Foto: Shutterstock

Ideea centrală a acestor negocieri, spun cei de la Reuters, este de a integra investitori americani în capitalul societății care gerează Nord Stream 2, ceea ce ar facilita un acord politic între Washington și Moscova pentru repunerea imediată în funcțiune a singurei conducte din cele patru ale Nord Strem rămasă funcțională, dar și identificarea instantanee a 1,4 miliarde $ cât ar costa repararea celor afectate de explozie. Suma este infimă în raport cu efectele economice (introducând oficial SUA în orice raționament privind supraviețuirea energetică a motorului european franco-german) dar ar influența masiv și toate, absolut toate raționamentele de oportunitate care stau la baza scenariilor privind modul în care se va finaliza conflictul din Ucraina.

Oricare dintre scenariile pe aceste două componente va pleca de la o nouă realitate: sistemul refăcut de conducte își va putea îndeplini menirea inițială, adică de a aduce gaz rusesc în inima Europei, ocolind total sistemul clasic de conducte care trace prin Ucraina și reducând foarte mult tensiunile legate de existența platformelor de foraj din zona Mării Negre.

Dar problemele care apar sunt enorme.

În primul rând, chiar dacă poziția SUA ar fi evident convenabilă decidenților de la Kremlin, Germania a spus în mai multe rânduri, prin vocea Cancelarului Merz, că se opune ideii, favorizând sursele de energie alternative. Dar nu aceeași poziție este de așteptat de la cei din AfD, susținători fervenți ai unei reluări a dialogului cu Rusia și, posibil, de ce nu, ai reluării proiectului Nord Stream care are argumentul că va furniza energie ieftină pentru sectoarele industriale care suferă acum pierderi enorme și sunt lipsite de perspectiva unor opțiuni valabile. 

Dar asta ar fi doar una dintre consecințe, le aveți aici https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0301421520304201discutate de oameni de știință și economiști, rezultatul fiind o analiză extrem de amănunțită și mai ales echilibrată ale cărei concluzii depășesc cu mult nivelul strict economic.

„Rusia și Germania sunt principalii beneficiari și susținători ai proiectului Nord Stream 2. Țările din nord-estul Europei – mai exact Polonia, Ucraina, Republica Cehă și Slovacia – se opun acestuia, deoarece își vor pierde avantajul de a fi țări de tranzit. Europa Centrală și de Est se teme că realizarea proiectului Nord Stream 2 va duce, în cele din urmă, la închiderea rutei ucrainene, situație în care regiunea s-ar confrunta cu o penurie de gaze rusești ieftine. Regiunea de sud-est este mai puțin afectată, datorită conductei TurkStream, dată recent în exploatare. Fără TurkStream, Turcia și țările vecine s-ar fi aflat într-o situație mult mai dificilă în cazul unei întreruperi a aprovizionării prin Ucraina. Fluxurile din rețea indică faptul că, și dacă Nord Stream 2 ar furniza gaze semnificativ mai ieftine, beneficiile nu ar ajunge niciodată în Europa de Est. O modalitate de a menține solidaritatea ar fi introducerea unui mecanism de compensare sau sprijinirea construcției unei conducte pe traseul proiectelor anulate Nabucco ori South Stream”.

Dacă vi se pare evident că repunerea în funcțiune a Nord Strem ar putea însemna o scădere posibil imediată și importantă a prețului gazelor naturale în Europa și se va simți în notele de plată primite inclusiv de consumatorii individuali, problema este enormă și cvasi-insolvabilă la nivel politic. În 2018, executivul european declara că „Nord Stream 2 nu contribuia la obiectivele politicii energetice a UE așa cum ar fi securitatea energetică sau diversificarea surselor d aprovizionare”. 

Mai există o dimensiune suplimentară a problemelor politice: se aud de mai mult timp poziții exprimate de unii politicieni care supun că acceptarea unei investiții americane de acest fel și într-un asemenea sector strategic, ar fi echivalentă cu cedarea controlului de către europeni a propriului destin industrial. Posibil? Greu de estimat acum, dar cert este că acordul dat de europeni ar putea avea ca efect direct asupra nivelului sancțiunilor împotriva Rusiei...

Ce anume va prevala în final? Raționamentul economic bazat pe realitățile imediate din ceea ce este o criză economică masivă a sectoarelor industriale din țările „motorul Europei”  ar putea fi mai puțin important decât șirul de argumente ideologice care motivează politica din ce în ce mai dură față de Rusia. 

Caz în care chiar ar fi de văzut care va fi votul în Consiliu dat de România, cu ce argumente și pe baza cărei analize de risc. Dacă nu se poate, atunci să știți că tot se va vota cumva, chiar dacă nu am ales să fim la masa discuțiilor contondente.