Proiectul legislativ privind vegetalele modificate genetic care poate schimba regulile de joc în agricultura europeană

Chestiunea este mai mult decât urgentă și prioritară pentru ceea ce ar trebui să fie interesele strategice ale României, țară odinioară prezentată cu mândrie drept „mare producător  agricol” și, din această cauză, odinioară, „grânarul Europei”. Ceea ce este pe cale să se legifereze acum în Parlamentul European este ceva ce ține, sau ar trebui să țină, de suveranitatea europeană în domeniul agricol și, pe cale de consecință  directă, să redefinească fundamental legislația în domeniu și, evident, să modifice în mare parte sistemele de producție, prioritățile pe termen lung și foarte lung, repartițiile de fonduri, formarea de specialiști și, la modul general, să pregătească schimbarea modului în care se va hrăni populația din statele europene.

Ieri, europarlamentarii din comisia de mediu au votat (aveți aici https://www.europarl.europa.eu/cmsdata/280266/2024-01-24%20roll-call%20votes.pdf , la pct.10, situația voturilor) în favoarea unei permisivități cu mult mai mari în ce privește regulile foarte stricte aplicate acum în domeniul biotehnologiilor genetice care urmăresc crearea unor varietăți de semințe mai rezistente la secetă, la noile familii de insecte și dăunători...totul datorită „noilor tehnici genomice (NTG) care permit modificarea materialului genetic al plantelor fără a mai fi adăugate elemente externe, adică inversul procedeelor actuale care sunt folosite pentru producerea plantelor modificate genetic”. Votul în plen va avea loc la începutul lunii februarie în vederea negocierilor cu Statele Membre.

Se merge deci cu pas mai departe pe linia propunerilor anterioare făcute de Comisia Europeană și care, în alte țări, au stârnit deja adevărate dezbateri furtunoase, antrenând clasa politică și ceilalți actori sociali interesați, în primul rând asociațiile de fermieri. La noi, nu.

Iată acum noua etapă care s-a concretizat prin votul favorabil (47 „pentru”, 31 „împotrivă” și 4 abțineri) dat Raportului semnat de Jessica Polfjard, Suedia, PPE). Cei care au susținut textul au fost cei de la PPE, de la Renew, ECR (dreapta naționalistă, de la ID (extrema dreaptă), iar majoritatea socialiștilor verzilor și stga radicală s-au opus.

Dezbaterile care vor urma – și aici ar trebui să auzim dacă există opinii consolidate ale reprezentanților statului nostru dar și organizațiilor care reprezintă interesele agricultorilor – vor arăta dacă se  va legifera definitiv în sensul celor propuse, adică al unei rupturi complete de sistemul de reguli europene privind Organismele Genetic Modificate, astfel încât produsele vegetale dintr-o primă categorie rezultate prin aplicarea noilor tehnici să ajungă în rafturile magazinelor fără să mai fie nevoie să poarte etichetele obligatorii care avertizează acum consumatorii privind existența OGM.Ar mai exista și a doua categorie, cea cu produse NGT considerate a nu fi „echivalente” cu produsele convenționale și ar rămâne supuse obligațiilor de etichetare indicând mutații genetice.

Apar probleme: produsele rezultate în urma noului tip de manipulări genetice nu pot fi niciodată catalogate drept „bio” și, fapt excepțional, toate grupurile parlamentare sunt de acord să „interzică total” brevetele NGT pentru a evita „noi tipuri de dependențe pentru agricultori”.

Revin oricum toate dezbaterile care au precedat cu ani de zile în urmă aprobarea legislativă a organismelor genetic modificate: lipsă de studii suficient de îndelungate de impact, lipsa de indicații suficient studiate asupra ceea ce unele echipe de geneticieni avertizează ca prima problemă în cazul acestor noi tehnici de inginerie genetică: pot produce modificări în funcțiile biologice ale plantelor și, dată fiind viteza cu care se schimbă actualul cadru legislativ, nu se poate spune care sunt riscurile exacte pentru sănătate și mediu.

Discuția asta se complică, exact ca în cazul OGM-urilor, prin faptul că semințele respective nu vor fi produse decât de puține țări care studiază, s-ar putea să existe un oligopol în detrimentul cultivatorilor (așa cum spuneau polonezii), oricum este cert că nivelul lor de performanță va asigura o superioritate a unor piețe de producție față de cele tradiționale și va conferi un grad mare de competitivitate.

În acest stadiu, este foarte importantă poziția națională a responsabililor din statele europene în prezența unei informări profesionist organizate care să ia în seamă doleanțele eventuale ale fermierilor. La noi, spre exemplu, în acest moment, poate trebuie pregătit și discutat un plan de reacție cu care să negociem a momentul potrivit, pesemne înspre finele lunii viitoare. Cine va vorbi cu fermierii? Cu care grup de presiune, cu care sindicat, cine va fi considerat reprezentativ? Care institute de cercetare vor fi considerate interlocutori de luate în seamă de Guvern și ce-ar putea spune academicienii noștri dacă cine își mai aduce aminte de ei?

Ne interesează? Ne va interesa să intrăm cu argumente naționale poziția și interesele strategice ale României sau, preocupați de alegeri și de cine iese sau nu, politicienii îi vor lăsa din nou pe lăsăm din nou pe fermieri doar pradă deciziilor altora, poate foarte departe de nevoia firească a fiecărei țări de a-și apăra suveranitatea alimentară? Mi-e tare teamă de răspuns...