Problema Oprea: dimensiunea internaţională

Dincolo de ce s-a spus întru acuzarea viceprim-ministrului Gabriel Oprea sau întru apărarea sa (făcută primitiv şi neîndemânatic) există o certă dimensiune internaţională a problemei. Care, de azi, are chiar o valenţă suplimentară.

Veţi vedea, peste foarte puţin timp, care va fi comunicatul oficial al Mini-Summitului de la Bruxelles pe tema migraţiei (pentru orice eventualitate, puteţi găsi mai jos formula ultimă de text care circula azi dimineaţă) şi veţi înţelege ce responsabilitate directă imediată revine guvernului din fiecare ţară membră semnatară exact în domeniul de care răspunde Excelenţa Sa domnul viceprim-ministru Gabriel Oprea, în acelaşi timp şi ministru de Interne. Foarte importantă, esenţială poziţia sa (la care alăturăm şi faptul că a fost investit cu mandatul total de a reprezenta interesele naţionale ale României în negocierile privind criza refugiaţilor, cea mai gravă şi mai complexă cu care s-a confruntat continentul nostru de la finele celui de-al Doilea Război Mondial încoace).

Domnia Sa, dl general de armată Gabriel Oprea, va trebui să coordoneze şi să alimenteze direct cu datele necesare schimbul de informaţii care va trebui, în maximum 24 de ore din acest moment, să fie pus la punct ca sistem, la nivelul unui birou special care va fi creat la nivelul Preşedinţiei.

Domnia Sa, domnul viceprim-ministru şi ministru de Interne va fi, evident, coordonatorul naţional al operaţiunii pe care liderii europeni semnatari ai documentului o vor lansa, pentru intensificarea sprijinului UE, folosind toate mijloacele aflate la îndemână, având la bază analize care să fie lansate în următoarele 24 de ore.

Tot Excelenţa Sa va trebui să traducă în practică, pentru România, angajamentul fiecăreia dintre ţările semnatare de a „oferi adăpost temporar, hrană, apă, apă şi grupuri sanitare“, urmând ca, în caz de nevoie, dacă presiunea este prea mare, liderii europeni semnatari ai documentului să anunţe acest lucru şi să ceară declanşarea Mecanismului European de Protecţie Civilă. Cerere pe care, reamintesc, o poate face Guvernul, interlocutorul recunoscut prin Tratate, reprezentantul său legal în domeniu fiind domnul Gabriel Oprea.

Tot Domnia Sa va trebui să coordoneze punerea în practică, la nivelul ţării noastre, a angajamentelor luate de Preşedintele României în vederea întăririi legăturii cu Agenţiile UE şi mai ales cu FRONTEX şi a transmiterii imediate de informaţii relevante privind fluxurile de migranţi, dar şi eforturile coordonate la nivel european pentru repatrierea acelor persoane care nu au nevoie de protecţie internaţională.
 
Veţi vedea ce conţine documentul şi, imediat, veţi realiza foarte uşor faptul că angajamentele luate de liderii europeni prezenţi azi la Bruxelles nu pot fi puse în practică prin ceea ce dispune - ca personal şi expertiză - Administraţia Prezidenţială care este destinată să dea orientarea generală a politicii în domeniu şi, ca atare, să angajeze România în termenii atribuţiilor constituţionale. Măsurile concrete nu pot să fie transpuse decât prin intermediul instituţiilor specifice - foarte multe şi bine populate cu personal - toate în zona de răspundere directă coordonată de domnul General viceprim-ministru.

Şi asta nu e tot. Căci ce s-a decis azi nu este decât o mică secvenţă din ce se pregăteşte ca operaţiune majoră, cea mai amplă şi mai complexă pe care o gândeşte acum UE în raport cu aducerea unui răspuns european unic la criza regugiaţilor şi relaţionarea cu cauzale sale profunde. Acesta va fi subiectul unei întâlniri cruciale care va avea loc în Malta la începutul lunii viitoare, un Summit care va reuni liderii UE şi pe cei din Maghreb şi Orientul Apropiat, dar la care sunt invitate şi toate marile agenţii mondiale cu responsabilităţi în domeniu.

În următoarea săptămână vă vom prezenta în detaliu programele respective dar, în contextul articolului de azi, este deja esenţial să subliniem faptul că o foarte mare parte a responsabilităţii lucrării viitoare, cea care va privi legăturile sistemelor româneşti de forţă cu cele europene şi cu agenţiile internaţionale de profil, dar şi cu organizaţiile umanitare şi liniile europene de finanţare şi sprijin, dar şi participarea la viitoarele operaţiuni europene comune (patrule terestre şi maritime) va ţine de responsabilitatea domnului general de armată Gabriel Oprea.

Nu cred că este posibil ca într-un asemenea moment să se continue actuala situaţie în care garantul pilonului instituţiilor de forţă şi garantarea ordinii publice şi securităţii naţionale la nivelul Guvernului României, interlocutorul dedicat al tuturor instituţiilor internaţionale specifice şi punctul lor firesc de contact cu ţara noastră, să mai fie mult timp pus la îndoială sau chiar ridiculizat, minimalizat şi chiar insultat la nivelul mass-media şi al reţelelor sociale şi chemat la ordine aproape cu disperare chiar de Preşedintele României.

Aici este marea problemă, aici se află dimensiunea internaţională a ceea ce se întâmplă acum cu ceea ce este imaginea şi credibilitatea domnului Viceprim -ministru. Nicăieri în Europa acestui moment, în care se fac simţite toate riscurile, nimeni nu îşi poate permite sau nimeni nu poate accepta vulnerabilizarea publică masivă şi constantă a coordonatorului suprem la nivel guvernamental al sectorului de ordine publică şi siguranţă naţională. Nimeni, absolut nimeni. Nici România n-ar mai trebui s-o facă, din moment ce acest sector este chemat să intre în cooperare cu celelalte din jur, apoi cu cele din UE, pentru a pune în aplicare soluţia europeană, la ordinul de forţă şi mărime care va fi decis la Summitul din Malta. 

Trebuie să se ia de urgenţă o decizie, trebuie să se intre în normalitate, trebuie să se dea de urgenţă toate răspunsurile necesare, asumate ca atare şi reintrat în paradigma funcţională.
Poate nimeni nu vrea să realizeze care sunt, cu adevărat, pierderile pe care le provoacă această suprapunere continuă de crize care vin din România şi care se suprapun, precum o cireaşă pe tort (imagine oarecare, poate mai bine de folosit ar fi fost alta, dar nu e politicos) peste marea criză căreia doar România, în aceste zile, reuşeşte să dea răspunsuri contradictorii (vezi angajamentul luat de Premier şi contrazis imediat de Preşedinte privind hotărârea României ca, în anumite condiţii, să poată închide frontierele).

Faceţi lumină, potoliţi criza printr-o rezolvare corectă şi pe deplin transparentă sau, doamnelor şi domnilor politicieni, nu vă mai miraţi de ce România este situată ca „ţara excepţie“ de la normativele şi standardele jocurilor unei minime guvernări.   

Summit Bruxelles