Politica e brăţară de aur

Dacă până mai ieri, mulţimea era mângâiată ipocrit cu adagii-slogan de genul ”Orice muncă e onorantă” sau ”Munca înnobilează” (ne putem imagina cât de onorat şi de nobil se simte un vidanjor, bunăoară, că de cât este el de respectat şi de apreciat, în societate, ştim -- de aceea nici nu mai sunt locuri la vidanjă, e o zonă exclusivistă), însoţite radical de analepticul etic-financiar ”Meseria e brăţară de aur”,

iată că, astăzi, dându-se arama pe faţă, Politica a devenit adevărata şi infailibila ”brăţară de aur” -- lucru demonstrat recent chiar şi de AUR-ul râvnitor de ”brăţară” (partid pe ale cărui liste nu au mai fost trecuţi candidaţi, ci familii de candidaţi: mamă, fiu, fiică, fraţi, soacră etc. -- la Constanţa, de pildă, de pe listele AUR, soţul a fost ales deputat şi soţia senator. Iată doar o familie de ”speciali”, căreia românul ”onorat” şi ”nobil” va trebui să-i plătească din propriile buzunare salariile speciale, pensiile speciale, drepturile speciale, fiţele speciale ş.a.m.d.

Mulţi dintre cei intraţi în politică (din 90 încoace), cum şi mulţi dintre cei care dau târcoale politicii (într-un domeniu sau altul) nu ar fi fost nimic fără ea. De aceea România este doldora de ”doctori”, impostori, ”universitari”, escroci, ”genii”, ”academicieni”, ”eroi”, analfabeţi, ”speciali”, ”specialişti”, ”analişti”, obedienţi, cumetri, veleitari, infractori, corupţi etc. Aşadar ”Politica e brăţară de aur”, ea te face ”special”, într-o ţară putredă -- altminteri nu eşti decât ”onorat” şi ”nobil”, adică desconsiderat şi anonim.