Platforma şi-a pierdut forma „civică”, Maia vine să dezbine, iar Sturza pregăteşte buza

Mişcările tectonice de pe scoarţa politică a Republicii Moldova sunt atât de previzibile încât fac extrem de dificilă meseria de editorialist. Te simţi inutil dacă până şi un copil pricepe cum stau lucrurile, care sunt dedesubturile şi cine trage sforile. E la mintea cocoşului de ce unii tocmai acum şi-au pus în cui mantiile de activişti civici, de observatori imparţiali sau de foşti demnitari marginali.

Chestiunea e simplă: imaginaţi-vă că electoratul din spaţiul pruto-nistrean poate fi reprezentat printr-o plăcintă, care pe jumătate este umplută cu brânză, iar restul – cu varză. Adică cca 50% dintre alegătorii moldoveni sunt orientaţi geopolitic spre vest şi cam tot atâţia – spre est. Prima jumătate e împărţită la rândul ei astfel: 1/3 brânză de vaci, 1/3 brânză amestecată cu mărar, iar restul – brânză de oi (moldoveniste). Cealaltă jumătate s-a divizat de curând în două părţi aproape egale: cu varză murată şi nemurată. Din acest exemplu gastronomic trebuie să înţelegem că de la un ciclu electoral la altul moldovenii aleg vectorii geopolitici, şi mai puţin actorii politici. Fiindcă cei care iubesc brânzeturile nu se transformă peste noapte în consumatori de varză şi nici viceversa.

Aşadar, nu e mare secret de culinărie că produsul nostru din patiserie, vechi de cel puţin 6 ani, s-a alterat. Odată cu arestarea lui Filat şi scoaterea la iveală a matrapazlâcurilor comise de către acesta sau de către personaje din anturajul său, brânza amestecată cu verdeaţa liberal-democrată s-a acrit. Astfel, bucătarii de ocazie au pus la dospit acelaşi aluat, dar cu o altă umplutură. Iată cum au crescut ca pe drojdii în sondaje atât „năstaşii”, cât şi „mayaşii”. În cazul defunctei Platforme Civice „Demnitate şi Adevăr”, era clar de mai demult că asistăm la travaliul apariţiei unui nou partid. Dar ca să fiu mai explicit: aşa cum o supă reîncălzită nu e aceeaşi ca una proaspăt gătită, la fel şi o formaţiune nănăşită de 2 condamnaţi fugari şi plămădită din ortacii lui Roşca nu se digeră chiar aşa uşor nici de către o societate a cărei cultură „gastronomică” e destul de îndoielnică.

În ceea ce o priveşte pe Maia Sandu, rolul său în politică este al unei chelneriţe simpatice, dar care apare când nu o chemi, lipseşte când ai nevoie şi îţi serveşte aceeaşi mâncare de peşte. Dânsa zice că n-a avut treabă cu furtul miliardului, deşi a fost membru plenipotenţiar al Guvernului care a decis majorarea capitalului social prin emisie suplimentară de acţiuni la BEM. Adică a participat la cedarea pachetului majoritar al statului. Apoi tot Maia Sandu a votat pentru adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 938-11ss (strict secretă) din data de 13 noiembrie 2014, în baza căreia Banca Naţională a acordat, din Fondul de Rezervă, credite de urgenţă în valoare de aproape 10 miliarde de lei celor trei bănci comerciale devalizate. Despre şcolile lichidate, pardon – „optimizate”, cadrele didactice concediate sau înregimentate în PLDM şi lupta cu copiii sub paravanul luptei cu copiatul, mă abţin să comentez. De fapt, proiectul intitulat emfatic „Un pas cu Maia Sandu” intenţionează să rupă o mai mare felie din plăcintă, şi nu doar cea umplută anterior cu mărar. Altfel spus, doamna Sandu vine să dezbine electoratul de dreapta, nu să-l unească, iar principala ţintă sunt „gurmanzii” PL, şi nu ai PLDM, pe care i-au momit „bucătarii” de la Frankfurt. A se vedea înverşunarea cu care se ronţăia la Mihai Ghimpu, care a îndrăznit să n-o ridice la rang de regină, precum şi acuzaţiile gratuite la adresa Corinei Fusu.

Revenirea domnului Sturza la masa politică e asemeni sării în bucatele deja condimentate. Dumnealui îşi va juca rolul, va intra ţanţoş în Parlament, dar va ieşi cu buza umflată. După care se va victimiza şi se va înhăma la vreo struţo-cămilă, prezentată drept cal de prăsilă. Altfel spus, să stăm strâmb şi să gândim drept, fără să rupem cămaşa de pe piept, fiindcă ne aşteaptă alte preparate până la alegerile anticipate. Sau nu.