Parteneriate civile acum! Drepturile invizibile, dar vitale: moștenirea, pensia de urmaș și accesul la deciziile medicale
De aproximativ 24 de ani, de la dezincriminarea homosexualității în anul 2001, comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și persoane transgender) așteaptă de la statul român să le recunoască o fărâmă de demnitate prin adoptarea unei legislații care să asigure un cadru legal pentru protecția cuplurilor formate din persoane de același sex. De 24 de ani stăm cu mâna întinsă la stat, doar-doar ne-o recunoaște și pe noi ca minoritate în această societate. Nu s-a întâmplat nimic, știm foarte bine cum se mișcă politicienii români când e vorba de decizii curajoase și chiar istorice. Trece istoria peste noi.
De vreo 7 ani, de prin 2018, așteptăm recunoașterea cuplurilor gay în urma a două hotărâri cruciale ale Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Constituționale a României. Atunci, în cazul lui Adrian Coman vs. România, un cetățean român căsătorit în Belgia cu un cetățean american și căutând să-și poată aduce partenerul acasă pe termen mai lung, a dat statul în judecată pentru a-i fi recunoscută căsătoria. Cele două curți – una europeană și alta românească – au spus că trebuie să recunoaștem aceste cupluri astfel încât să poată primi drept de rezidență.
Și mai aproape de noi, acum 2 ani, în anul 2023, România a primit o condamnare și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în cazul Buhuceanu și alții vs. România, când peste 20 de cupluri gay au cerut statului să le recunoască uniunile. CEDO a hotărât atunci că România are obligația, pe baza tratatelor pe care le-a semnat – care reprezintă angajamente importante – de a recunoaște cuplurile gay cel puțin sub forma parteneriatelor civile. După doi ani, România nu a arătat niciun plan și niciun pas pentru implementarea hotărârii CEDO, ceea ce înseamnă că urmează un proces de monitorizare a României, care va obliga diplomații români să explice la nivel internațional de ce România nu-și respectă cetățenii.
Pe scurt, România nu are un cadru legal minimal pentru cuplurile gay. Când vorbim despre parteneriat civil, nu vorbim despre exagerări sau despre vreo cerință absurdă. Vorbim doar despre drepturi cum ar fi: moștenire, pensie de urmaș, regimul bunurilor comune dobândite în uniune, vizită la spital și dreptul de a lua decizii medicale. Avem nevoie de aceste drepturi pentru că în România trăiesc între 1 milion și 2 milioane de persoane LGBT. Acești cetățeni nu pot fi ignorați complet de statul român, avem și noi aspirațiile noastre, dorințele noastre, planurile noastre de viitor și trebuie să ni se asigure un cadru legal care să ne capaciteze la adevărata noastră valoare. În definitiv tot ce ne dorim este să contribuim și noi la bunăstarea generală și la binele întregii societăți. Avem și noi necazurile și bucuriile noastre, ne trăim viețile cum putem mai bine.
În acest moment există în parlament o propunere legislativă, Pl-x 152/2019, propusă de peste 40 de parlamentari din legislativul de la vremea respectivă, care ar legaliza parteneriatul civil. Această propunere legislativă are avize pozitive de la mai multe comisii din Parlament, iar acum se află prin sertare la Comisia Juridică din cadrul Camerei Deputaților. Dacă ar exista voință politică, legea ar putea trece în câteva zile. Astfel, s-ar putea rezolva această problemă care pune România la colț în relația cu partenerii și care umilește propriii cetățeni.
Politicienii ne spun că România nu este pregătită, că trebuie să mai așteptăm, că democrația e dictatura majorității. Evident, asta arată o înțelegere rudimentară a democrației. Minoritățile prin natura lor nu sunt majoritare, dar asta nu înseamnă că trebuie să le fie înăbușită vocea. Dimpotrivă, o democrație înseamnă mult mai mult decât dictatura majorității, înseamnă și stat de drept, respectarea drepturilor omului, protecția minorităților, sistem de partide, checks and balances – respectiv instituții care se controlează și echilibrează reciproc. Nu ai cum să ignori la nesfârșit niște hotărâri definitive ale Curții Constituționale a României! Mai mult, societatea se bazează pe un contract social între noi ca cetățeni, care este și un contract de reprezentare în noi și stat. Avem nevoie de reprezentare a noastră, a persoanelor LGBT. Dacă Mihail Kogălniceanu ar fi așteptat opinia majorității când a promovat eliberarea romilor din sclavie, atunci acest act politic curajos s-ar fi întâmplat mult mai târziu. Dar nu îi putem suspecta pe politicienii de astăzi că ar avea stofa lui Kogălniceanu.
Mai apoi, ni se spune că legalizarea parteneriatelor civile ar alimenta curentul suveranist. În definitiv avem anti-LGBT și la Casa Albă, și în Europa, și la AUR și acoliții săi. Așa o fi, însă în același timp vedem că țările care au legalizat parteneriatele civile nu s-au prăbușit, iar ascensiunea extremei drepte nu a fost generată de legalizarea parteneriatelor civile. De altfel, sprijinul pentru parteneriate civile este în creștere peste tot în lume, inclusiv în România. Mai ales în rândul tinerilor, mentalitatea se schimbă, iar asta ne arată o direcție clară spre care merg lucrurile – spre mai multă acceptare a persoanelor LGBT. Atașamentul față niște valori universale cum ar fi drepturile omului, demnitatea umană, respectul pentru viața intimă este important pentru cetățeni și arată societății care este baza democrației românești.
Avem, de asemenea, tot felul de politicieni care îl folosesc des pe Dumnezeu în argumentația lor anti-LGBT. Ne-am obișnuit, totuși, de multă vreme, ca Dumnezeu să devină un instrument de propagandă și de manipulare a cetățenilor. Puțini dintre noi putem crede că politicienii chiar au o credință solidă. Pentru politicieni Dumnezeu e doar o monedă de schimb pentru niște voturi. E străvezie situația. Și, în definitiv, așa a fost mereu: credința și Dumnezeu au fost justificări pentru tot felul de orori: de la sclavie la crime și cruciade. Să nu cădem așa ușor în capcana evlaviei oamenilor politici.
În concluzie, noi, persoanele LGBT, așteptăm de la statul român puțin respect și asumare, respectiv ne dorim legalizarea parteneriatelor civile de urgență. Este lucrul corect, este o reconfirmare a statutului României în Europa, este o redare a demnității unei comunități întregi. Este un act de curaj. Tocmai de aceea noi ieșim în stradă în București mâine, 5 octombrie, la „marșul Tradiția noastră e iubirea”, de la ora 14:00 în Piața Universității, pentru că drepturile se cer în stradă. Invităm pe toți prietenii, susținătorii și membrii din comunitate să ni se alăture ca să strigăm răspicat: PARTENERIATE CIVILE ACUM!
Se încarcă comentariile...
