Ce urmează pentru comunitatea LGBT din România după 9 decembrie?

Asistăm zilele acestea la un cutremur politic în partidele politice, în instituții, în mass media, în societatea civilă, în servicii. Calificarea lui Călin Georgescu în turul al 2-lea prezidențial a fost un șoc pentru societatea românească, iar fiecare entitate publică încearcă să reacționeze cum poate mai bine.

În primul rând, știm cu toții ce ar însemna alegerea lui Georgescu ca președinte: o destabilizare profundă a societății, o transformare a României, o migrare spre clubul țărilor iliberale din Europa. Piețele financiare nu ar mai avea încredere în România ca stat, ceea ce va duce la creșterea dobânzilor, instituțiile europene s-ar uita cu suspiciune către noi, partenerii noștri tradiționali își vor găsi cu greu interlocutori la București. Vom asista, cel mai probabil, la un cordon sanitar în jurul României.

Evident, nu putem ignora că ce se întâmplă zilele acestea la București nu este vreo noutate pentru Europa, căci de-acolo ne-am îmbolnăvit și noi. Mișcările așa-zis suveraniste și populiste de extremă dreapta sunt deja la guvernare în Italia și în Olanda, iar în Franța, Germania sau Austria au un avans electoral considerabil. Așadar, trăim într-o nouă realitate în care ideile de extremă dreapta cuceresc electoratele din întreaga lume. Promisiunile goale pe post de programe electorale au ajuns să fie noua lume în care trăim.

Felul în care a ajuns Călin Georgescu în turul doi ridică, evident, serioase semne de întrebare. Nu există campanie electorală cu zero buget. Pur și simplu nu există. Iar dezvăluirile din raportul CSAT privind folosirea TikTok pentru creșterea artificială a lui Georgescu arată fără tăgadă că vorbim despre implicarea unor actori statali de tip Rusia pentru a influența alegerile dintr-o țară a Uniunii Europene.

Acum, în turul doi al alegerilor prezidențiale, s-a găsit țapul ispășitor pentru toate problemele României: comunitatea LGBT. Din toate direcțiile apar atacuri la Elena Lasconi cum că ar fi o globalistă care va legaliza căsătoriile gay în România și-i va obliga pe toți românii să devină transgender. Pe TikTok au apărut mii de video-uri anti-LGBT cu mesaje homofobe și transfobe, cu melodii cu versuri de nereprodus, toate cu milioane de vizualizări. Persoanele LGBT s-au trezit, din nou, a câta oară, parte a unui joc politic și pe post de cal de bătaie pentru candidatul Georgescu și acoliții lui legionari. Acest val de ură ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea, căci întâi suntem noi, după care urmează alți cetățeni. O democrație înseamnă și protecția minorităților.

Așadar, cum arată viitorul pentru comunitatea LGBT din România? Evident că depinde de câștigătorul de duminică de la prezidențiale, dar nu anticipez vreo îmbunătățire deosebită privind situația persoanelor LGBT.

O victorie a lui Călin Georgescu ar declanșa un jihad împotriva persoanelor LGBT. Pe lângă discursul lui Georgescu, care ne spune că ar scoate homosexualitatea în afara legii, ca să revenim pe vremea Articolului 200 din Codul Penal, este extrem de clar că o Românie cu un președinte Georgescu ar legitima hoardele de legionari care mișună prin societate. Până acum discursurile legionare ale acestor indivizi erau la marginea societății, prin subsolurile internetului, iar acum ele au ajuns să fie mainstream, să fie ridicate la rang central. Toate conspirațiile despre mafia globală LGBT vor ajunge să fie rostite de la pupitrul prezidențial de la Cotroceni.

O victorie a lui Georgescu înseamnă vești și mai proaste pentru comunitatea LGBT, respectiv violența împotriva persoanelor LGBT va fi din ce în ce mai acceptabilă. În acest sens, Asociația MozaiQ a început deja să primească amenințări și a fost nevoită să depună plângere penală la Parchet. Ura se va manifesta peste tot: în presă, pe stradă, în Parlament, practic oriunde vedem cu ochii. Mai mult, există toate șansele să pățim ca Bulgaria, unde o lege împotriva așa-zisei propagande LGBT a trecut prin Parlament. E clar că un președinte Georgescu ar încuraja adoptarea unei astfel de legi și ar semna-o fără nicio urmă de remușcare. De altfel, există în Parlament o serie de propuneri legislative care interzic așa-zisa propagandă homosexuală. Președintele Georgescu ar putea, de asemenea, să organizeze oricând un referendum consultativ prin care să întrebe românii dacă homosexualitatea ar trebui sau nu să fie acceptată în România. Dreptul constituțional la adunări publice, respectiv protestele cu tematică LGBT ar fi interzise. La Bruxelles, Georgescu ar face gașcă anti-LGBT cu liderii din Italia sau din Ungaria. Pe scurt, am fi împinși spre invizibilitate, noi, cei care vom mai rămâne în România și care nu vom fi emigrat între timp.

De cealaltă parte, o victorie a Elenei Lasconi nu ar însemna vreo schimbare majoră. Ar fi business as usual. Dincolo de toate atacurile privind legăturile Elenei Lasconi cu comunitatea LGBT, adevărul este că președintele nu ar avea pârghiile necesare pentru a avansa vreo temă relevantă pentru comunitatea LGBT. Mai mult, după cutremurul politic la care asistăm, cel mai probabil partidele parlamentare mainstream vor glisa spre și mai mult conservatorism, iar în acest sens vedem semnalele date de Marcel Ciolacu sau de Paul Stănescu, care s-au aruncat să își reitereze susținerea pentru așa zisa familie tradițională, fără să îi fi întrebat nimeni. Nici USR-ul nu stă mai bine pe zona LGBT, aceștia eliminând din programul lor politic legalizarea parteneriatelor civile, iar în contextul actual nu văd posibilă vreo mișcare acolo. Ce putem spera de la o președinție Lasconi este ca măcar situația să nu se înrăutățească, iar potențiale legi de inspirație putinistă să fie întoarse în Parlament.

Acestea fiind spuse, pentru comunitatea LGBT această campanie a fost una extrem de dificilă și dură, în care din nou ni s-a pus la îndoială simpla existență. Suntem portretizați ca fiind străini de România și de tot ceea ce înseamnă societatea în care trăim. Politicienii se joacă cu viețile noastre fără niciun fel de empatie și fără să se gândească la faptul că atunci când ataci un grup minoritar, ataci democrația. Pentru că democrație fără stat de drept, fără protecția ale minorităților sau fără libertate de exprimare nu se poate numi democrație. Tot ce putem spera este ca duminică România să respingă delirul mistic al unui șarlatan simpatizant legionar și să reconfirme drumul european al României. Mai vedem după.