O poveste urâtă cu ruşi, români şi destinul tragic al lui Ioan Bozdog, fost muncitor la Mechel

Un bărbat în vârstă de 58 de ani, fost angajat al combinatului Mechel Câmpia Turzii, s-a sinucis, foştii colegi ai bărbatului precizând că acesta fusese disponibilizat în 10 februarie şi că a recurs la acest gest din cauza disperării întrucât nu mai avea bani să îşi achite ratele la bănci.

O ştire seacă. Un fapt cules din realitatea cotidiană. Un adevăr dur despre România. Luni, cotidianul Adevărul a publicat primele date ale Barometrului de Opinie publică Adevărul despre România, realizat cu sprijinul institutului INSCOP Research. Unul dintre graficele prezentate se referea la sursele de anxietate ale românilor. 72% sunt îngrijoraţi de creşterea preţurilor, de pierderea locului de muncă şi diminuarea veniturilor. La nivel macro, sociologii INSCOP au surprins perfect tabloul tragediei lui Ioan Bozdog şi a dramei în care se zbat zilnic peste 70% dintre români.

Ce poate fi în mintea unui om care nu mai are loc de muncă şi nicio sursă de venit? Cum îşi proiectează el viitorul când nu are cu ce să cumpere o pâine tot mai scumpă? Ce speranţe mai are el atunci când banca îl dă afară din casă pentru că nu-şi achită ratele?

Unde să găsească salvarea? La stat? Acelaşi barometru INSCOP-ADEVĂRUL ne spune că 72% dintre români nu mai aşteaptă ajutorul statului în situaţii de criză. Prin urmare, unde să se ducă aceşti oameni? În Spania şi Italia? Nu mai este loc. În Germania? Nici acolo pentru că nemţii nu mai vor migraţia sărăciei? Cât despre britanici, ei ne-au spus foarte clar ce cred despre noi.

Soluţiile salvării sunt tot acasă. Nu neapărat în ograda statului. Dar cu implicarea sa activă. Cu sprijin acordat firmelor private serioase. Cu fonduri europene şi o justiţie independentă care bagă frica în cei care se gândesc să le risipească aiurea pentru confortul personal, în loc să producă dezvoltare. Dar cum să mişti un stat anchilozat, politizat la extrem. Politicienii care îl controlează nu se trezesc decât atunci când apare un scandal mai mare la televizor. 

Numai că la televizor vedem de toate şi nimic. 90% ştiri despre chiloţăreala mondenă şi politică, 10% ştiri despre alte probleme marginale. 4500 de locuri de muncă rase pe peste noapte de Mechel? O banalitate despre care nu se mai interesează nimeni. Nici televiziunile, deci nici politicienii, nici statul. 

P.S. Ce au făcut ruşii de la Mechel? Unii spun că acelaşi lucru pe care l-au făcut finlandezii de la Nokia. Un episod obişnuit al globalizării pieţelor, o poveste cu final nefericit.

Alţii, mai duri, acuză privatizări cu cântec şi un comportament iresponsabil al proprietarului combinatelor din România. Acum mă interesează mai puţin ce au făcut ruşii sau finlandezii. Dar mă interesează enorm ce facem noi, presa, politicienii, statul pentru ca astfel de poveşti urâte să nu se mai repete.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Ioan Bozdog.