O întâlnire de neuitat!

De neuitat s-a dovedit a fi fost întâlnirea acestor două spectaculoase personalități ale vieții muzicale actuale, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, solist al Filarmonicii bucureștene, și fagotistul Andrian Jojatu, actualmente concertist ce evoluează în componența multor ansambluri simfonice și camerale de pe coasta de Est a continentului nord-american.

Cei doi s-au reîntâlnit sub semnul unui vechi sentiment al colegialității stimulatoare ce a înflorit încă din anii adolescenței petrecute în perioada studiilor liceale de la Colegiul Național George Enescu, din București. Le-a fost alături participarea solistică a lui Rafael Butaru, primul violonist al orchestrei Filarmonicii. Emblema însăși a acestei memorabile întâlniri - Barock, ba Clasic, a fost onorată atât în ceea ce privește programul însuși cât și entuziasmul realmente dinamic, strălucitor, care a susținut momentele serii de muzică.

Au putut fi audiate creații ale Barocului târziu, anume Dublul Concert în re minor, pentru două viori și ansamblu de corzi, de Johann Sebastian Bach – de această dată în varianta flaut-vioară; de asemenea Concertul în sol major pentru fagot și ansamblu de corzi, în sol major, de Antonio Vivaldi, lucrare prezentată în primă audiție pe scena Atheneului. Cu totul captivantă mi-a apărut a fi fost cealaltă primă audiție bucureșteană și anume Simfonia concertantă în fa major, pentru flaut, fagot și orchestră de coarde, de Jean-Baptiste Breval.

Este o lucrare ce instituie în importantă măsură noile structuri ale clasicismului muzical european în lumea muzicii franceze, iar aceasta după marea epocă marcată de creația barocă a lui Rameau. Sunt aspecte pe care cei doi muzicieni performeri au înțeles a le pune în valoare în ce privește noul, la acea vreme, noul aspect cu sens tematic al ideilor muzicale. Am în vedere cantabilitatea quasi violoncelistică a ideilor muzicale pe care le dezvoltă fagotul lui Adrian Jojatu, puritatea cantabilă a liniilor tematice susținute de flautistul Ion Bogdan Ștefănescu.

Indiscutabil, virtuozitatea înaltă a susținerii solistice a putut fi remarcată pe parcursul acestui atât de particular opus mozartian care este Concertul în si bemol major pentru fagot și orchestră, lucrare pe care autorul a scris-o în mod special pentru colegii săi, muzicienii soliști ai uneia dintre primele grupuri orchestrale simfonice, anume celebra - în plan istoric - Orchestră de la Mannheim.

Atent avizate din punct de vedere stilistic s-au dovedit a fi fost compuse cadențele de virtuozitate ale primei părți din concertul mozartian, momente importante datorate solistului însuși. Preluând în acest caz conducerea ansamblului, ajutorul colegial oferit de Ion Bogdan Ștefănescu s-a dovedit a fi realmente eficient. Vocația operistică a cântului, în cazul conductului melodic pe care-l dezvoltă compozitorul italian Severio Mercadante la început de secol XIX, a fost excelent intuită și susținută de Ștefănescu pe parcursul celebrului Rondo Russo; este o lucrare care nu reține în nici un chip intonații ritmico-melodice rusesti; dar dezvoltă o anume voioșie exuberantă pe care o marchează refrenul acestei fermecătoare pagini solistice.

De altfel, trebuie observat, în cazul celor doi soliști ai serii de muzică Barock ba Clasic, bogăția, varietatea funcțională a emisiei timbrale, au constituit împreună valoarea supremă a demersului celor doi muzicieni performeri.

Evenimentul a avut loc la sfârșit de martie pe scena Atheneu-lui și – cu sens simbolic - i-a reunit pe cei doi în compania unor tineri muzicieni ai ansamblului. Sunt artiști ce manifestă un important avânt al afirmărilor de semnificație în viața muzicală a acestei perioade. Și în acest caz, inițiativa și experiența violonistului Rafael Butaru, primul violonist al Filarmonicii, s-au dovedit a fi fost prețioase.

Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea Muzicală.