Noul front de luptă deschis pentru Europa și noua urgență sanitară mondială

Schimbările climatice trebuie să fie catalogate în mod oficial ca „urgențe sanitare mondiale”: doar astfel și numai astfel ar putea deveni o prioritate pentru guverne care, în consecință, să fie obligate să aloce fondurile necesare pentru adaptarea la scară națională a sistemelor lor de sănătate și pentru recalibrarea economiilor care vor avea foarte serios de suferit.

Foto: Green report

Acesta este apelul publicat de prestigioasa revistă medicală The Lancet înaintea marii reuniuni COP 31 care va avea loc între 9 și 20 noiembrie. 146 de cercetători din 30 de țări au analizat consecințele de netăgăduit, extrem de grave și vizibile, ale schimbărilor climatice asupra sănătății populației mondiale, cu creșterea exponențială a costurilor care trebuie suportate de sisteme pentru care – vedeți ce se petrece la noi ca rezultat al guvernării Bolojan – se pune problema rezistenței; a rupere într-un timp extrem de scurt, cu sistarea serviciilor esențiale din sectorul public de sănătate.

La nivel global, situația se anunță deosebit de gravă deoarece, ani și ani de zile, în linie cu disprețul afișat de Trump pentru orice problemă legată de schimbările climatice despre care spunea că sunt „fake news” create doar pentru a sabota acțiunile benefice ale oamenilor de afaceri – liderii planetei au cultivat doar o retorică mimând în mare măsură dorința de a acționa, renunțând însă la măsurile promise pe măsură ce criza economică se extinde amenințător. Desigur, asemeni celor din Comisia paneuropeană pentru climat și sănătate, se repetă pe toate canalele publice că „nimeni nu trebuie să uite că schimbările climatice constituie o urgență sanitară”. Se aude și declarația disperată făcută de Marina Romanello, directoarea științifică a proiectului Lancet care spune că „la 19 ani de la Acordul de la Paris, concluziile noastre nu prezintă niciun fel de ambiguitate: efectele nefaste ale schimbărilor climatice progresează cu mult mai rapid decât răspunsul pe care-l dă comunitatea mondială”, solicitând implementarea unui „dispozitiv de intervenție de urgență” coordonat între diversele state ale lumii, asemeni celui pus la punct de OMS în momentul pandemiei. Și argumentează spunând și că în perioada 2016-2023 (cea pentru care există date complete de analiză) în lume s-au înregistrat peste 3 milioane de decese din cauza căldurii...doar în 2023, din cauza căldurii au murit peste 710.000 de oameni, mai mult decât cele provocate de HIV sau paludism.

Doar preocupări teoretice de care v-ați săturat pe bună dreptate?

Se poate. Dar îngrijorările există și rapoartele discrete ale oamenilor de știință au început să devină bază pentru elaborarea urgentă de politici preventive în contextul că anul 2027, datorită fenomenului El Nino, ar putea să fie cel mai călduros din istorie.

Decizia Comisiei Europene: Statele Membre vor fi obligate să redacteze planuri de „reziliență climatică”

Mi se pare de mirare că oficialii români nu au luat în seamă și nu au anunțat ceva mișcări în urma prezentării de către Comisia Europeană, ieri, 27 octombrie a unui proiect de lege vizând instituirea unor planuri de „reziliență climatică”. Conform propunerilor conținute în documentul respectiv, cele 27 de State Membre sunt chemate să elaboreze planurile respective până cel mai târziu finele anului 2030, pe baza unui scenariu comun care se bazează pe datele științifice care arată că încălzirea planetei Terra ar putea atinge (în 2030) 1,5 grade în plus față de perioada pre-industrială, apoi va urca la 2 grade în 20250 și 3 grade în 2050. Interesantă idee, nobil proiect, dar, din nou, întrebarea fundamentală: de unde să fie scoși banii, căci planurile Comisiei Europene ar costa bugetul comunitar aproximativ 70 de miliarde Euro anual.

De aici, fie că asta-i preocupă sau nu pe decidenții noștri, situația dă un semnal extrem de simplu și de clar: există date de netăgăduit că se apropie un nou front major de criză, într-atât de important încât poate intra în raționamentul privind menținerea stabilității și securității sistemelor. Se vorbește despre posibilitatea ca un an cu temperaturi extreme va fi dezastruos pentru agricultura deja pusă pe butuci în unele țări și va scumpi alimentele în măsura în care vor trebui importate, inclusiv cele esențiale pentru coșul zilnic. Am primit estimările făcute de diferite servicii europene de specialitate și media observațiilor pare, cel puțin din punctul meu de vedere, să justifice ca guvernele să încerce să acționeze preventiv și să imagineze un mecanism de rezistență comună.

Să vedem când vor reacționa și ai noștri și cum se va încerca salvarea sectorului pe care, tradițional, s-a bazat minimul de supraviețuire pentru neamul românesc.