Nicolae Ţîbrigan: „Noaptea ca hoţii!” se repetă la Chişinău

0
0
Igor Dodon

„Oraşul adoarme. Se trezeşte Mafia!” – e una dintre frazele din binecunoscutul joc „Mafia”, când „mafioţii” desemnaţi urmau să-şi aleagă următoarele victime.

De data aceasta jocul a fost unul pe bune, şi s-a desfăşurat miercuri în Parlamentul Republicii Moldova, cândaproape de miezul nopţii, 56 de deputaţi din noua coaliţie oligarhică PSRM-Şor (a se citi şi binomul Plahotniuc-Dodon) au votat în a doua lectură proiectele bugetelor anuale şi politica bugetar-fiscală pentru anul viitor. Şi asta în contextul protestelor din stradă ale agricultorilor veniţi cu tractoarele în faţa clădirii Legislativului pentru a solicita „Alegeri anticipate!” şi a-şi exprima nemulţumirile faţă de plăţile compensatorii ca urmare a secetei din această vară.

La fel ca în ianuarie 2016, când guvernul Filip fusese investit în ceas de noapte, criticile opoziţiei şi ale societăţii civile din Moldova nu i-au oprit pe socialiştii lui Dodon să adopte  în doar 40 de minute, alături de gruparea oligarhică controlată de Plahotniuc,atât proiectele bugetului de stat, cât şi o serie întreagă de modificări legislative controversate, precum facilităţile fiscale pentru unele produse de tutungerie şi re-autorizarea magazinelor duty-free la intrarea în ţară.

„Legea este adoptată fără surse reale de finanţare a deficitului bugetar. În schimb, promovează interesele hoţilor şi le permite să continue furtul şi schemele de corupţie sub protecţia deputaţilor PSRM şi Partidului Şor”, declara preşedinta aleasă a R. Moldova, Maia Sandu, într-o postare pe pagina sa de Facebook. Şi pe bună dreptate, „schemele” de contrabandă alimentează de ani buni economia tenebră şi o serie de partide clientelare, reprezentând cireaşa de pe tort pentru „noii oligarhi” (dacă vrem să le spunem aşa) ai căror model rămâne acelaşi personaj mefistotelicVladimir Plahotniuc.

Chir şi după fuga acestuia din ţară, marea parte din scheme au fost preluate de Igor Dodon şi cercurile sale de oameni de afaceri care pivotează în jurul său. E de ajuns să ne amintim de scandalul cu cele 3,3 miliarde de ţigarete în valoare de 20 milioane de dolari importate anul acesta prin diverse circuite – Asia, Orientul Mijloci şi Europa via regiunea transnistreană. Iar unul dintre brokerii vamali ai acestei scheme este chiar un om al lui Dodon, consilier socialist în or. Rezina.

Cine va rămâne la priveghiul PSRM?

Dar opţiunile preşedintelui încă în exerciţiu se reduc pe zi ce trece, la fel ca şi ratingul PSRM. Partidul riscă să facă implozie în frunte cu Dodon reales preşedinte în cadrul Congresului programat pe 30 decembrie. Şi cel mai probabil că asta se va întâmpla, deoarece socialiştii nu au momentan niciun lider proeminent care să-i poată contesta autoritatea lui Dodon, în afară de Ion Ceban – trimis strategic la Primăria Capitalei pentru a-i lăsa cale liberă „liderului” de facto al PSRM.

Dar ceea ce sperau comentatorii politici de la Chişinău să se întâmple – izolarea rapidă a lui Dodon după înfrângerea ruşinoasă de la alegeri, nu s-a mai întâmplat. Şi asta tocmai din cauza incapacităţii Partidului Socialiştilor de a se reforma. Ori, reformarea partidului şi izolarea aripei fidele lui Dodon nu înseamnă altceva decât blocarea oricăror perspective de îmbogăţire ilicită a membrilor de partid şi deputaţilor socialişti.

Ori, în condiţiile în care aceştia din urmă şi aşa beneficiau de banii transferaţi prin firme off-shore sau pungi donate (celebrul „kuliok” negru – devenit simbol al corupţiei endemice din R. Moldova).

Dacă până la alegerile prezidenţiale din noiembrie, toate fărădelegile şi schemele corupte erau asociate cu imaginea preşedintelui Dodon (cunoscuta înregistrare video cu luarea de mită pentru salariile din partid), dar după oficializarea noii coaliţii din Parlament (3 decembrie), această imagine a început să fie transferată şi către PSRM. Riscul (sau oportunitatea pentru opoziţie) e ca, pe viitor, asocierea publică cu socialiştii să nu fie acceptată şi asumată deschis, instituindu-se un soi de „spirală a tăcerii” în rândul publicului simpatizant. Şi în aceste condiţii doar o minune ar mai putea salva partidul de o erodare politică prin anti-rating. Şi aşa, ultimul Barometrul de Opinie Publică indica o pondere de doar 30% multă şi foarte multă încredere a moldovenilor în PSRM.

Credibilitatea actualei coaliţii oligarhice e la cote minime, iar socialiştii parcă s-ar ghida după tactica „pământului pârjolit”. Au revenit la legea din perioada sovietică privind au dat drept de veto Adunării Populare din Găgăuzia privind modificarea statutului juridic al autonomiei, ceea ce instituţionalizează un tip de autonomie devolută în sudul republicii; plus că au deschis larg porţile pentru propaganda pro-Kremlin în R. Moldova prin modificarea Codului Serviciilor Media Audiovizuale ca emisiunile ruseşti cu conţinut militar să revină cât mai curând pe posturile locale de televiziune.

Maratonul pachetelor de legi a continuat şi pe 16 decembrie (pe ultima sută de metri a actualei sesiuni), când deputaţii PSRM, alături de gruparea Şor,au scos din joben alte pachete de legi pentru a deruta nu numai opoziţia, dar şi publicul, încălcând ostentativ orice fel de norme sau proceduri parlamentare sau principii ale transparenţei decizionale, ca mai apoi să se ascundă în spatele unui program de guvernare din 2019 scos de la naftalină. „Am promis, am făcut” declara un deputat socialist fluturând o broşură roşie a socialiştilor. De fapt, mesajul nu e adresat cetăţenilor, ci direct lui Dmitri Kozak, însărcinat direct de Administraţia Prezidenţială să se ocupe de situaţia din R. Moldova. Acum că socialiştii sunt gata să-şi sacrifice partidul doar pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate de Dodon la Moscova. Şi nu e un semn de bun augur pentru ei.

Mai ales că Moscova nu crede în lacrimi (nici n-a făcut asta vreodată) şi e conştientă de faptul că PSRM nu e altceva decât o jucărie a păpuşarului Dodon. Iar acesta i-a minţit de foarte multe ori pe liderii ruşi în ceea ce priveşte relaţiile şi schemele comune rulate cu Plahotniucîncă din 2011.

E de la sine înţeles că a ruşii nu vor mai paria pe termen lung pe un cal mort şi că acum sunt în căutarea unui nou proiect politic care să coaguleze noi forţe politice mai atractive. Momentan, atenţia lor pare a fi îndreptată spre primarul Ion Ceban, care ar putea fi transformat într-un lider mai vandabil şi, de ce nu, la o posibilă „reconciliere” cu RenatoUsatîi. Acesta din urmă e cel mai interesat în restabilirea conexiunilor oficiale cu Moscova, şi acum se bucură de o largă popularitate datorită discursului său anti-sistem care prinde la public.

Cu alte cuvinte, Rusia e deprinsă să joace mai mult poker, decât şah, şi are destui aşi sub mânecă pentru a restabili echilibrul pierdut de pe urma alegerilor prezidenţiale.

Rămâne încă de văzut care vor fi ultimii deputaţi fideli cauzei lui Dodonce vor asista până în ultima clipă la priveghiul politic al PSRM.

Scenarii pentru următoarele 6 luni

Alegerile parlamentare anticipate au devenit o necesitate pentru Republica Moldova. Cel puţin asta enunţă majoritatea deputaţilor din actualul Legislativ de la Chişinău. Doar că de materializarea imediată a noilor alegeri nu sunt interesaţi nici socialiştii, şi mai cu seamă gruparea Şorsau transfugii din platforma Pentru Moldova.

Dacă ne luăm după litera Constituţiei, alegerile nu pot avea foarte curând. Specialiştii în drept constituţional vehiculează un termen de minim 5-6 luni, iar situaţia în ceea ce priveşte gestionarea pandemiei de coronavirus este una dezastruoasă. R. Moldova e acum pe locul trei printre statele Parteneriatului Estic (după Armenia – 5.104 şi Georgia – 5.052) cu cel mai mare număr de infectaţi (3.273) raportat la 100.000 de locuitori. Şi situaţia devine mai gravă pe zi ce trece, obligând guvernul Chicu să instituie recent starea de urgenţă până pe 15 ianuarie 2021. Din păcate, guvernul n-a fost prea mult preocupat de salvarea vieţii cetăţenilor, iar fără un nou lockdown Moldova se îndreaptă acum cu paşi rapizi spre alte valuri de infectări după sărbătorile de iarnă. Riscurile epidemiologice sunt cu atât mai mari, cu cât majoritatea parlamentară şi guvernul nu discută mai serios despre un program eficient de vaccinare a populaţiei însoţit de o campanie de informare persuasivă. Din păcate, n-am văzut momentan vreun studiu sociologic sau un raport care să abordeze această problematică.

Apoi vine şi criza economică însoţită de diverse probleme adiacente, cum ar fi proiectul bugetar nesustenabil, deficit bugetar record de 14 miliarde de lei moldoveneşti (circa 23% din PIB-ul republicii), contracţia economiei de 7% - cea mai abruptă scădere din ultimii 25 de ani, scumpirea serviciilor, închiderea afacerilor din diverse domenii şi pierderea locurilor de muncă. Toţi aceşti factori cumulaţi prevestesc parcă declanşarea unei noi crize politice de la anul.

Totuşi, ce e de făcut cu aceste anticipate? Deputatul PAS, Sergiu Litvinenco a lansat spre dezbatere două scenarii posibile privind declanşarea acestor alegeri la anul. Deputatul consideră că alegerile anticipate pot avea loc mai devreme de 25 aprilie, în condiţiile în care premierul Ion Chicu demisionează pe 24 decembrie, iar Parlamentul respinge cele două propuneri de premier.

Al doilea scenariu se referă la formula prin care candidatul la funcţia de premier nu este înaintat de Preşedinte, sau chiar Parlamentul îşi întrerupe activitatea şi nu adoptă niciun act legislativ timp de 3 luni.

Ambele scenarii sunt plauzibile, cel puţin din punct de vedere teoretic, dar practic devin misiuni imposibile.

Şi principalul motiv e de ordin electoral, şi tocmai de aceea nu ar trebui să ne facem prea mari iluzii. Ori, în condiţiile în care popularitatea şi legitimitatea politică a Maiei Sandu este imensă, orice fel de alegeri anticipate în prima jumătate a anului într-un scrutin electoral proporţional, ar aduce un scor mai mic pentru PSRM. Iar pentru a-i eroda imaginea noului preşedinte, binomul Plahotniuc-Dodon pune acum toate tunurile pe opoziţie şi Preşedinţie. „După 24 decembrie, când va fi învestită noua preşedintă, toată responsabilitatea de tot ce se întâmplă în ţară va fi pe Maia Sandu”, declara Dodon triumfal în emisiunea „Puterea a patra” de la N4.

Dar cele mai importante deciziile se iau, totuşi, de majoritatea parlamentară şi Guvern, iar orice conlucrare cu preşedinta aleasă va fi din start sabotată de Igor Dodon, interesat acum să dezechilibreze şi mai mult relaţiile între instituţii.

Dar şi Maia Sandu are câteva avantaje şi în următoarele 6 luni e foarte important să nu greşească. În primul rând, campania sa fusese formulată în jurul ideii de luptă anti-corupţie, iar orice deal pe viitor cu PSRM (sau alte forţe politice oligarhice) ar eroda rapid din capitalul de încredere acumulat în noiembrie. Astfel, repetarea scenariului din iulie 2019 privind crearea „unei coaliţii situaţionale” ar trebui exclusă din start. În cele din urmă, nimeni nu ar mai vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă.

Desigur că aici intră în discuţie şi aşteptările, uneori chiar prea exagerate, ale unui public cu o cultură politică de supunere, şi care încă nu înţelege pe deplin mecanismele unei republici parlamentare.

Apoi există tribuna Preşedinţiei internă şi internaţională de unde Maia Sandu poate dialoga şi face apel direct către cetăţeni sau statele occidentale. Momentan strada e singura forţă care o poate ajuta, dar ea e insuficientă. E nevoie şi de un sprijin consolidat şi din partea partenerilor externi, care pot înainta anumite condiţionalităţi în finanţarea unui buget de 41 miliarde de lei, şi aşa făcut din pix şi estimat pe o asistenţa financiară externă mai mare. Dar, în aceste condiţii, un dialog constant între Preşedinţie şi ambasadele occidentaledevine imperios necesar, inclusiv crearea unei echipe de consilieri profesionişti ai Maiei Sandu care să negocieze punctual fiecare pas în parte. Şi dacă acest plan nu se împotmoleşte pe parcurs, Maia Sandu ar putea juca un rol indirect de „locomotivă politică” pentru forţele pro-europene şi pro-democratice din R. Moldova.

Săbiile sunt ascuţite şi baionetele scoase. Urmează o luptă de anduranţă între Preşedinţie, pe de-o parte, şi Parlament şi Guvern pe de alta. Pierde cel care cedează şi clipeşte primul până la următoarele alegeri anticipate sau cele în termen.

   Articol semnat de Nicolae Ţîbrigan, expert LARICS

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite