Negarea statului naţional

0
0

Cu tristeţe, am observat că, în afara doamnei Corina Creţu, vicepreşedintele grupului socialist din Parlamentul European, niciunul dintre europarlamentarii români (care, altfel, par să moară continuu de grija ţării ale cărei valori le reprezintă la Bruxelles) nu a luat poziţie faţă de spusele domnului Laszlo Tokes.

Vineri, la Oradea, el a afirmat că „Am proclamat anul 2013 anul autonomiei, pentru noi va fi anul autonomiei, care este o valoare europeană, o instituţie democratică...Autonomia în cadrul federalismului, pleacând de la existenţa sa deja în Europa şi având în vedere de a fi creată şi în Bazinul Carpatic – ar putea constitui viitorul nostru politic şi naţional”, a spus Tokes.

Afirmaţiile reluate şi explicitate de Toro Tibor, preşedintele PPMT, care a anunţat că, în momentul de faţă, se lucrează la un calendar al acţiunilor din acest an menite „să promoveze autonomia şi federalismul”. „Ne vom concentra pe diferitele forme de autonomie comunitară – autonomia teritorială şi culturală a localităţilor cu statut special, vom continua să promovăm ideea de federalism. ...Avem exemplul celor din Catalonia, care se manifestă în stradă de ziua lor naţională. Acest lucru ne dorim şi noi, ca Ţinutul Secuiesc şi Zona Partium să fie recunoscute ca regiuni istorice cu statut special. ” .

Partium (din latină Partium regni Hungariae, în trad. "partea regatului Ungariei") se referă la teritoriul din afara Transilvaniei propriu-zise, recunoscut în 1541 de sultanul Soliman Magnificul ca aparţinând principelui Ioan Zapolya, pretendent al coroanei regale a Ungariei în contra împăratului Ferdinand. În anul 1570, prin Tratatul de la Speyer, fiul lui Ioan Zapolya, Ioan Sigismund Zápolya, a renunţat la pretenţiile regale şi s-a numit în continuare „Transilvaniae et partium regni Hungariae princeps”, adică principe al Transilvaniei şi al părţii din Regatul Ungariei care i-a fost recunoscută deopotrivă de sultan şi de împărat. Denumirea de Partium desemnează teritoriul aproximativ al actualelor judeţe Arad, Bihor, Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj, care nu fac parte din Transilvania istorică propriu-zisă. Partium era constituit iniţial din comitatele Maramureş, Solnocul Interior, Crasna, Bihor, Ţara Chioarului, Banatul de Severin şi Zarandul de est. Aceste teritorii erau conduse de Principatul Transilvaniei, dar nu aparţineau oficial acestuia. Regiunea Partium a fluctuat în timp şi a fost ocupată în mare parte de trupele Imperiului Otoman în 1660, dar a revenit la Transilvania la sfârşitul secolului. În secolul XVIII (în Marele Principat al Transilvaniei) zona a scăzut în dimensiuni la Comitatul Solnocul Interior, Comitatul Crasna, regiunea Chioar şi o porţiune din Zarand. Prin reorganizarea administrativă a Regatului Ungariei de la mijlocul secolului XIX, teritoriul Partium a fost încorporat în Regat. Prin prăbuşirea şi dizolvarea Imperiului Austro-Ungar şi terminarea Primului Război Mondial, regiunea a fost divizată între Regatul României, Cehoslovacia şi Ungaria, prin Tratatul de la Trianon din 1920. Sursa: WIKIPEDIA

Atenţie, aceste lucruri nu sunt noi, au fost deja susţinute la Bruxelles şi vor constitui o temă extrem de fierbinte în contextul european în care, pe de o parte există o voinţă afirmată a instituţiilor UE de a promova o integrare cât mai rapidă în proiectul european şi, pe de altă parte, există vizibile şi din ce în ce mai puternice mişcări centrifuge, tocmai pe ideea autonomiei care să genereze fie noi state federale, fie noi entităţi pe harta Europei.

Ceea ce este foarte grav, în cazul României, este extensia problemei deloc rezolvate a Ţinutului Secuiesc spre o zonă cu mult mai amplă, cuprinzând acum, după cum se vede, o arie teritorială extrem de largă, terioriile din Partium. Deci, pe de o parte, se cere renunţarea la sintagma "stat naţional" din Constituţia României şi trecerea la o formulă federală, apoi dobândirea unei autonomii extinse a teritoriilor la care se referă liderii maghiari dar şi constituirea, în etapa următoare, a unei alte zone, eventual , în viziunea lor, pură din punct de vedere etnic la nivelul Bazinului Carpatic.

Sigur, toate acestea pot fi tratate de politicienii români ca până acum, în tonul unei glumiţe privind un proiect niciodată realizabil. Numai că, din neatenţie, uşurătate şi lipsă de antrenament în jocurile complicate ale politicii europene şi intereselor subterane care o animă, s-ar putea să fim confruntaţi la un moment dat cu o situaţie explozivă şi care să necesite rezolvări prin formule de urgenţă. Mare grijă, cineva se joacă cu focul şi potenţialul de explozie este enorm

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite