Ne place muuult rahat

Asta e. Suntem români şi ne plac „rahaturile”!!! Nu ştiu de ce! Chiar dacă sunt nocive, uneori chiar ne ucid, preferăm „rahaturile” pe care plătim preţuri care nu se fac. Este o realitate la ordinea zilei, deoarece aceste mărfuri nu se produc, vând şi consumă doar în zile de sărbătoare, ci cotidian. Dar, la marile sărbători, deverul şi consumul sunt impresionante.

La români, este o tradiţie nescrisă amplificată semnificativ în ultimii ani-se vinde, se cumpără, se livrează şi se consumă muuult „rahat”. La marile sărbători religioase: de Crăciun, de Paşte, de Sfânta Maria, de Sfântul Ion, de toţi sfinţii, chiar şi neortodocşi. La sărbătorile legale, nereligioase, necreştine, la sărbătorile importate, românii sunt chemaţi, îmbiaţi, poftiţi la „rahat”. Şi nu d'ăla turcesc, care pe vremuri se spunea că este cel mai bun, cum era şi halvaua turcească, ci de toate felurile. „Rahat” românesc şi internaţional, că tot se poartă globalizarea.

Ce-i mai important însă, este că românii în general, că le place că nu le place, consumă „rahat” în cantităţi impresionante. Să mă scuzaţi, concetăţenii mei! Nu scriu cu rea intenţie sau ca să jignesc pe cineva. Nu, chiar dacă unii dintre cititorii acestor rânduri s-ar putea să fie lezaţi. Nu asta este intenţia. Dimpotrivă. Nu cred că este sănătos să accepţi şi mai ales, să consumi orice „rahat” lăudat şi vândut de oricine.

A, dacă ar fi vorba de celebrul desert dulce, numit rahat, făcut din fructe şi materii prime de calitate şi apreciat unanim, dar pe care din păcate, nu-l mai găsim prin magazinele noastre, ar fi altă treabă. V-aş îndemna să-l consumaţi şi l-aş consuma cu plăcere. Dar eu mă refer aici la toate lucrurile proaste, inclusiv vorbele, şi faptele, nu doar produsele alimentare, livrate şi băgate pe gât de nişte cetăţeni fără caracter, numite peiorativ de români „rahaturi”. Că la noi s-a înteţit nemăsurat producţia şi vânzarea cu bună ştiinţă şi mai ales consumul. Cu sau fără ştiinţă, consumul masiv, în prostie, de „rahaturi”.

Fie băgate pe gât cu forţa, cum sunt de exemplu unele legi şi reglementări, taxe şi impozite, manipulări crase, intoxicări şi tot felul de alte chestii asemenea, politice, legislative, electorale, de altă natură, produse şi livrate de puternicii zilei. Fie puse pe piaţa liberă şi comercială, denumită pompos economie de piaţă, în care toate mărfurile de proastă calitate, unele falsificate, inclusiv vitala marfă care se cheamă informaţie.

Ambalate în mincinoasa haină publicitară, sub forma ofertelor de tot felul, indiferent că sunt produse alimentare sau nealimentare, din România sau de aiurea, inclusiv Uniunea Europeană, „rahaturile” ne iau ochii. Ne prostesc şi, în unele cazuri ne îmbolnăvesc. Ne pun sănătatea şi chiar viaţa în pericol. Ce-i mai grav, la fel ca şi la multele „rahaturi” nemateriale, necomerciale şi multe produse comerciale le consumăm benevol. Cu preţuri neverosimile! Fără să ni le bage nimeni cu forţa, pe gât. Ne otrăvim singuri, fără să ne oblige nimeni!!! Fără să gândim! Că dacă am gândi puţin înainte să cumpărăm şi să consumăm, poate nu ne-am mai otrăvi atât de tare. Nu ne-am mai autodistruge fără motiv.

Dar, asta e. Suntem români şi ne plac „rahaturile”!!! Nu ştiu de ce! Chiar dacă sunt nocive, uneori chiar ne ucid, preferăm „rahaturile” pe care plătim preţuri care nu se fac. Este o realitate la ordinea zilei, deoarece aceste mărfuri nu se produc, vând şi consumă doar în zile de sărbătoare, ci cotidian. Dar, la marile sărbători, deverul şi consumul sunt impresionante.

De această slăbiciune a românilor, celebră în orice loc din lume, acolo unde sunt şi chiar nu sunt români, este folosită la greu din plin, de oportunişti. Cei mai mulţi oportunişti, care fac profit nemăsurat din consumul acesta, sunt tot românii. Păi, dacă nu ne cunoaştem noi între noi cel mai bine, atunci cine să ne cunoască? Şi dacă nu profităm unii de alţii, atunci cine să profite? Avem deja, împământenită părerea că, cine nu-i oportunist, cine nu înşeală, cine nu fură, cine nu păcăleşte este prost.

Cine vrea tinicheaua de prost de coadă? Nimeni, c u toate că, paradoxal, foarte mulţi români sunt cinstiţi, oneşti, dar muncesc ca proştii şi mor de foame la fel. Aşa spun ceilalţi români, băieţi descurcăreţi, profitorii, despre primii. Proşti rău, le-am luat şi voturile şi banii şi i-am făcut şi slugile noastre pe viaţă, spun, în barba lor, sau de multe ori pe faţă, băieţii deştepţi de la butoane. Băieţi deştepţi care scot profit maxim de pe urma „rahaturilor” politico-electorale vândute proştilor de români cinstiţi, care-i pun de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni în fruntea bucatelor!

Cu toate acestea, consumul de „rahat” este în creştere accelerată în România, iar perspectiva românilor de trai mai bun, democraţie, stat de drept etc., „căcaturi”, este la fel. De rahat! Mă scuzaţi, încă odată, nu vreau să lezez pe nimeni.

Ceea ce ni se livrează şi consumăm cel mai mult în România europeană a secolului XXI este „rahatul”. Ce ar fi să nu mai punem botul la orice „rahaturi” - politice, economice, sociale, legislative, etc-de mâine încolo? Cred că am fi mai sănătoşi din toate punctele de vedere. Ce ziceţi?

„Rahatul” dăunează grav vieţii.