Lucrurile se complică în Educaţie. Guvernul pasează dezbaterea între profesori şi părinţi, care-şi văd blocat traseul copiilor lor

A fost publicat proiectul de  OUG care ar urma să fie aprobată mâine în guvern, dacă sindicatele sunt de acord cu ea. Nu au cum să fie de acord, pentru ca OUG nu conţine cerinţele lor esenţiale. Şefii de sindicat  riscă să fie acuzaţi de membrii de sindicat „ne-aţi vândut”, aşa că nu vor fi de acord cu încetarea grevei.

Ce conţine proiectul de OUG publicat în dezbatere publică

Creșterea etapizată a salariilor cadrelor didactice, începând cu 50% din majorarea prevăzută în viitoarea grilă de la 1 ianuarie 2024, așa cum a fost cerută de sindicate, nu este printre prevederile proiectului de ordonanță de urgență publicat de Guvern, ci în nota de fundamentare. Sindicatele au acuzat şi precedenta OUG că pune în nota de fundamentare cerinţele lor, notă care nu are valoare juridică, şi nici nu e publicată în MOf.

Iată ce conţine Nota de fundamentare

„În contextul în care România are obligația să respecte jaloanele impuse prin PNRR și având în vedere situația excepțională care impus adoptarea prezenţei ordonanță de urgență, în urma negocierilor desfășurate între reprezentanții Guvernului și liderii federațiilor sindicale care au declanșat greva generală la nivelul sistemului național de învățământ, pentru a putea asigura deblocarea sistemului de învățământ și respectarea dreptului la educație pentru 3 milioane de elevi, în urma negocierilor Guvern-Federații sindicale, s-a convenit asupra faptului noua lege a salarizării va avea la bază principiul potrivit căruia salariul de bază al profesorului debutant/asistentului universitar va fi stabilit la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat cunoscut și care reprezintă 23% din maximul grilei de salarizare din sistemul public, iar creșterea salarială pe nouă grilă se va face etapizat, prima tranșă de la 1.01.2024 fiind de 50% din creșterea salarială prevăzută de noua lege a salarizării.” 

Sindicatele n-au fost mulţumite nici la precedenta OUG ca cerinţele lor să fie trecute în Nota de fundamentare, şi nu în textul actului normativ. Ca atare, nu cred că sindicatele vor încheia greva, în condiţiile în care cerinţele lor esenţiale n-au fost respectate.

Este clar că principala piedică în satisfacerea cerinţelor greviştilor din Educaţie o reprezintă riscul de a pierde banii din PNRR. Principala condiţie impusă de Acordul PNRR pentru primirea tranşelor din suma de 28 miliarde de euro este sustenabilitatea sistemelor de pensii şi salarii bugetare. Ori la un deficit bugetar de 32 de miliarde de lei, după 5 luni, numai sustenabilitate n-ar fi să crească cheltuielile bugetare în proporţia pe care o cer greviştii.

Există şi riscul ca alte categorii de bugetari, de exemplu cei din sănătate, să vină cu aceleaşi cerinţe de creştere a salariilor. Ce se va alege cu deficitul bugetar şi echilibrele bugetare? N-ar trebui ca profesorii să înţeleagă ansamblul situaţiei bugetare a ţării, şi legătura cu PNRR?

Ce se va întâmpla mai departe?

Premierul Ciucă îşi va anunţa mâine demisia, lăsându-l pe Ciolacu să se descurce cu greviştii din Educaţie. Ciolacu va spune că nu e treaba lui, nu el era premier când a fost declanşată greva. O săptămână va fi ocupată cu desemnarea premierului,  cu construcţia şi validarea în parlament a noului guvern, timp în care dezbaterea situaţiei din Educaţiei va fi transferată între părinţi şi profesori.

Bineînţeles că părinţii nu vor fi de acord cu amânarea examenelor naţionale de absolvire, care pot fi organizate şi cu personalul didactic care nu este în grevă. Dacă ministerul Educaţiei măreşte indemnizaţia cadrelor didactice care participă la examenele de absolvire, sarcina  este ca şi rezolvată.

Iar profesorii care continuă greva nu vor primi salariu pe perioada grevei, aşa cum a menţionat azi chiar ministrul Educaţiei.

Mai mult, inflaţia va muşca mai adânc şi va înghiţi surplusurile de bani primite de profesori acum.

Nici performanţă fără bani, dar nici bani fără performanţă

Aceasta este eroarea fundamentală a învățământului nostru de azi, consecinţă a incapacităţii şefilor politici de a lega salarizarea de performanţă.

Învăţământul nostru este la pământ:

-        Ultimele locuri din Europa la recentele teste PISA

-        Abandon şcolar de peste 20%, dacă includem şi elevii „virtuali”, care nu vin la şcoală, dar sunt trecuţi în scripte.

-        Procent de promovare la examenele de absolvire  de 50%, raportat la numărul elevilor înmatriculaţi în clase terminale.

-        Zeci de licee cu zero promovare la Bacalaureat. De ce platim salarii profesorilor din aceste licee?

-        Piaţa muncii din România apelează la meseriaşi străini, pentru că milioane de români nu au nicio calificare.

-        Nicio universitate românească nu mai este în top 1000.

O parte dintre profesori au o importantă parte de vină pentru această situaţie. Ei nu sunt prizonierii programelor şcolare, dacă ştiu, vor şi pot ar crea un mediu atractiv de învăţare, elevii ar veni cu drag la şcoală.

Salarizarea nu reprezint principala rezolvare. În anul 2000, premierul de atunci, Mugur Isărescu, a mărit salariile profesorilor cu 65%. S-a schimbat ceva în bine în învăţământul românesc? Nu. S-a schimbat în mai rău. Aşa se întâmplă când nu este legată salarizarea de performanţa la clasă, legătură posibilă pe care am explicat-o de multe ori în articolele mele.

Clasa politică este de vină că aşteaptă să se regleze de la sine performanța dintr-un învăţământ de calitate. Acest „de la sine” nu se va întâmpla niciodată.

Este un moment important să se tragă concluziile, şi să se treacă, în sfârşit, la legarea salarizării de performanţa profesorilor la clasă. Cum am mai explicat, acest lucru se poate reliza prin măsurarea progresului şcolar al elevilor, cu ajutorul aplicaţiilor informatice.

Dacă nu acum, atunci când?