Londra–Israel: securitatea insulei în joc

Disputa dintre Londra și Israel privind coloniile din Cisiordania riscă să afecteze cooperarea dintre serviciile de informații, importantă pentru securitatea britanică în fața amenințărilor iraniene.

Foto: ChatGPT

Disputa privind coloniile israeliene amenință să închidă consulatul britanic din Ierusalimul de Est. Dincolo de diplomații care ar putea fi expulzați, apare o miză mai greu de văzut: cooperarea dintre serviciile britanice și israeliene, într-un moment în care Londra are nevoie de informații despre amenințările iraniene.

Londra și Israelul se apropie de o confruntare diplomatică serioasă. Termenul pentru închiderea consulatului britanic din Ierusalimul de Est expiră joi, 8 octombrie. Jonathan Powell, consilierul britanic pentru securitate națională, a mers discret în Israel pentru a încerca să salveze reprezentanța. Până la relatarea Reuters din 5 octombrie, nu obținuse un acord. Negocierile continuau, dar purtătorul de cuvânt al ministrului israelian de externe, Gideon Saar, spunea că închiderea va avea loc la termen. 

La prima vedere, disputa privește o clădire din cartierul Sheikh Jarrah. În realitate, fiecare guvern încearcă să stabilească până unde poate merge celălalt. Londra vrea să sancționeze activitatea din așezările israeliene fără să sacrifice întreaga relație bilaterală. Guvernul Netanyahu răspunde prin măsuri diplomatice, arătând că dezacordul va avea consecințe.

Trimiterea lui Powell arată cât de important este dosarul pentru britanici. O vizită discretă lasă loc negocierii, fără să oblige cele două guverne să transforme fiecare concesie într-o explicație publică. Deocamdată, însă, acest canal nu a produs rezultatul căutat.

Cum s-a ajuns aici

La începutul lui septembrie, ministrul de externe Ed Miliband a anunțat că Marea Britanie și alte 11 state vor interzice importurile din coloniile din Cisiordania și vor sancționa persoane legate de violența coloniștilor. Tot el a acuzat Israelul de „epurare etnică” în Cisiordania. În replică, Israelul a anunțat măsuri ample de retorsiune împotriva Londrei, iar sancțiunile au dus relațiile la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. Dar să le luăm pe rând. Pe 8 septembrie, guvernul britanic a anunțat un pachet de măsuri împotriva activității de colonizare din Cisiordania: interzicerea importurilor din așezări, restricții asupra promovării proprietăților de acolo și noi posibilități de sancționare a persoanelor și companiilor care susțin sau profită de extinderea lor. Sunt măsuri care necesită punere în aplicare, nu un embargo general asupra Israelului. 

Argumentul Londrei este că extinderea așezărilor și violența împotriva palestinienilor reduc șansele unei soluții cu două state. Pentru guvernul israelian, sancțiunile reprezintă o presiune politică inacceptabilă. Saar le-a prezentat inclusiv ca pe o intervenție în campania pentru alegerile din 27 octombrie. 

Calendarul electoral contează. În această lectură politică, o confruntare cu Londra îi poate permite lui Netanyahu să se prezinte drept liderul care rezistă presiunilor externe. O concesie făcută acum ar putea fi exploatată de adversarii săi. Asta îngustează spațiul negocierii, chiar dacă menținerea unui canal diplomatic ar servi ambelor state.

Dimensiunea de intelligence

Conform unui exposé din The Spectator, premierul Andy Burnham și Miliband ar fi ignorat sfaturile consilierului pentru securitate națională Jonathan Powell, ale ambasadorului britanic în Israel și avertismentele MI6 că măsura ar putea pune în pericol schimbul de informații. O sursă citată spunea că în MI6 oamenii „își smulg părul din cap”. Există și o miză în Golf: statele din regiune apelează la Londra tocmai pentru că, prin relația britanico-israeliană, primesc indirect produs israelian. Surse de securitate au declarat pentru The National că schimbul de informații dintre Mossad și serviciile britanice scăzuse deja semnificativ după recunoașterea statului palestinian de către Marea Britanie anul trecut. Fostul șef al stației CIA Ralph Goff a avertizat că Israelul ar putea întrerupe schimbul de informații dacă relațiile diplomatice se înrăutățesc. Fostul șef MI6 Sir Richard Dearlove a numit sancțiunile „virtue signalling” care ar putea dăuna relației dintre serviciile celor două țări.  

De ce nu e (încă) o ruptură?

 Ambele părți au interes să o evite. Miliband, care răspunde politic de MI6, a insistat că Marea Britanie va continua să lucreze cu serviciile israeliene împotriva Iranului. În aceeași zi, Londra a introdus și sancțiuni mai dure împotriva Iranului, un semnal clar către Ierusalim. Președintele Herzog a spus că Israelul se simte „extrem de insultat”, dar a adăugat că nimeni nu vrea să afecteze interesele de securitate națională. Chiar sursele critice admit că Israelul ar avertiza în continuare Marea Britanie dacă ar avea informații despre atacuri iminente, însă alte informații s-ar putea pierde.  

Pe scurt, nu vorbim despre operațiuni ale unui serviciu împotriva celuilalt. Riscul real este o cooperare „la minimum”: avertizări de atac da, analiză strategică și operațiuni comune mai puțin. Contextul electoral contează și el, pentru că sancțiunile au venit înaintea alegerilor din Israel din octombrie. Rezultatul alegerilor va decide probabil dacă tensiunea se calmează sau escaladează.  

Consulatul nu este ambasada

Ambasada britanică de la Tel Aviv gestionează relația cu Israelul. Consulatul din Ierusalimul de Est are alt rol: păstrează legătura cu palestinienii din Ierusalim, Cisiordania și Gaza. Închiderea lui ar afecta această prezență distinctă, fără să însemne automat ruperea relațiilor britanico-israeliene.

Disputa are și un miez juridic. Israelul tratează Ierusalimul drept capitala sa unificată. Londra nu recunoaște suveranitatea israeliană asupra părții de est. Fostul procuror general britanic Dominic Grieve a calificat ordinul de închidere drept o afirmare nelegală a suveranității israeliene asupra unui teritoriu ocupat. Aceasta este poziția sa juridică, pe care Israelul o contestă. 

Pentru britanici, plecarea ar însemna pierderea unui punct de contact direct cu palestinienii și un precedent diplomatic dificil. Pentru guvernul israelian, retragerea ordinului ar însemna să renunțe la o măsură prezentată public drept răspuns ferm la sancțiuni.

Presa israeliană a relatat că Londra ar fi avertizat că poate expulza 27 de diplomați israelieni, împreună cu familiile lor, dacă personalul britanic este obligat să plece. Cifra nu este confirmată public de cele două guverne. Trebuie prezentată ca un avertisment relatat de presă, nu ca o expulzare deja decisă și executată. 

În spatele diplomației sunt serviciile de informații

Aici apare întrebarea mai sensibilă: poate disputa politică să afecteze informațiile pe care Israelul le transmite britanicilor despre Iran?

Mai întâi, serviciile trebuie diferențiate. Mossad este serviciul israelian de informații externe, comparabil ca misiune cu MI6. GCHQ — denumirea corectă a instituției britanice — se ocupă în principal de informații obținute din comunicații și de capabilități tehnice și cibernetice. Omologul său israelian cel mai apropiat este Unitatea 8200, din informațiile militare, nu Mossad. Prin urmare, cooperarea nu se reduce la o singură relație „Mossad–GCHQ”. Există mai multe canale, cu atribuții diferite. The Times a relatat, citând un fost responsabil occidental de informații, că legătura dintre GCHQ și Unitatea 8200 este chiar mai solidă decât cea dintre MI6 și Mossad. Detaliile operative ale acestor relații nu sunt publice. 

Pentru Londra, informațiile israeliene despre Iran pot completa ceea ce britanicii obțin prin propriile servicii și prin partenerii lor. Miza poate include intențiile conducerii iraniene, activitatea rețelelor asociate Teheranului și avertizarea asupra unor amenințări. Valoarea cooperării stă în accesul diferit al fiecărui partener: unul poate vedea ceva ce celălalt nu vede.

Ralph Goff, fost șef de stație CIA, a avertizat că deteriorarea relației ar putea determina Israelul să reducă schimbul de informații. În evaluarea sa, britanicii ar avea mai mult de pierdut pe dosarul iranian, unde Israelul dispune de capacități puternice, inclusiv cibernetice. Este opinia unui fost oficial, nu o poziție a CIA și nici dovada că Israelul a întrerupt cooperarea. 

Iranul face disputa mai costisitoare

Amenințarea iraniană nu este pentru britanici doar un dosar îndepărtat. Netanyahu a afirmat că Israelul furnizase informații privind un presupus complot împotriva bazei RAF Fairford. Autoritățile britanice au invocat indicii privind o posibilă implicare iraniană, iar Teheranul a respins acuzațiile. Aceste declarații nu dezvăluie ce informații au fost transmise, prin ce serviciu sau cât de importante au fost pentru anchetă. 

Totuși, mesajul politic este limpede: Netanyahu aduce cooperarea de securitate în disputa cu Londra. Sugerează că Israelul contribuie la protejarea britanicilor și că guvernul britanic ar trebui să țină seama de acest lucru când decide sancțiuni.

Londra se află astfel într-o poziție dificilă, dar explicabilă. Poate considera activitatea din așezări inacceptabilă și, în același timp, poate avea nevoie de cooperare cu Israelul împotriva amenințărilor iraniene. Cele două interese coexistă. Problema apare când unul dintre guverne încearcă să le condiționeze reciproc.

O eventuală deteriorare a cooperării nu trebuie să ia forma unei rupturi anunțate public. Ca posibilitate generală, ea poate însemna schimburi mai restrânse, întârzieri sau mai puțină disponibilitate de a transmite informații sensibile. Nu există însă, în relatările citate, o confirmare că asemenea restricții au fost deja introduse.

Miza depășește închiderea unei reprezentanțe

Termenul de 8 octombrie va arăta dacă negocierile pot opri escaladarea diplomatică. Chiar dacă se găsește o amânare, disputa de fond rămâne: Londra vrea să exercite presiune asupra politicii israeliene din teritoriile ocupate, iar guvernul Netanyahu vrea să facă această presiune costisitoare.

Cooperarea dintre servicii oferă motive puternice pentru păstrarea relației, dar nu o face imună la deciziile politice. Britanicii au interesul să mențină accesul la informații israeliene despre Iran; Israelul are, la rândul său, motive să păstreze legătura cu un partener care dispune de propriile capacități și relații internaționale.

Consulatul este partea vizibilă a crizei. Riscul mai profund este ca disputa privind coloniile să ajungă să afecteze informațiile de care cele două state au nevoie pentru propria securitate.

Post Scriptum: Un scenariu plauzibil, nu o predicție: închiderea are loc, dar represaliile britanice sunt amânate.

Joi, 8 octombrie

Israelul execută ordinul lui Gideon Saar (nume complet Gideon Moshe Sa'ar, născut Serchensky, este ministrul de externe al Israelului).

. Consulatul britanic din Sheikh Jarrah își pierde statutul diplomatic, diplomații britanici primesc termen scurt să plece, iar activitatea cu palestinienii din Ierusalimul de Est, Cisiordania și Gaza este suspendată. Ambasada din Tel Aviv rămâne deschisă. Saar prezintă măsura ca răspuns la interdicția britanică de import din așezări și ca semnal înainte de alegerile din 27 octombrie. Ben-Gvir și dreapta o marchează ca victorie politică.

Londra protestează formal, spune că decizia este nelegală pentru că Israelul nu are suveranitate recunoscută asupra Ierusalimului de Est și că legătura cu palestinienii nu poate fi tăiată unilateral. Nu expulză imediat diplomați israelieni.

Următoarele două săptămâni

Potrivit surselor care au vorbit cu Reuters, Foreign Office-ul evită o ripostă simetrică înainte de votul din Israel, ca să nu-i ofere lui Netanyahu un argument de campanie („Londra se amestecă în alegeri”). Jonathan Powell a eșuat deja să obțină o amânare; canalele europene cerute de britanici să intervină nu schimbă poziția israeliană.

Consulatul funcționează minimal, eventual din Amman sau prin ambasada din Tel Aviv, cu servicii consulare îngreunate pentru palestinieni. Personalul local palestinian rămâne în incertitudine. Interdicțiile deja anunțate (ieșirea britanicilor din centrul de coordonare pentru Gaza, oprirea instruirii forțelor Autorității Palestiniene, lista de parlamentari interziși) rămân în vigoare.

După 27 octombrie

Dacă Netanyahu rămâne la putere, Londra expulză un număr apropiat de diplomați israelieni (cifrele vehiculate sunt 27) de la ambasada din Londra, eventual cu familiile, și îngheață unele contacte ministeriale. Israelul răspunde cu o a doua rundă: reducerea personalului britanic rămas sau restricții pentru vizite oficiale. Relația rămâne funcțională la nivel de securitate și comerț general, dar înghețată politic.

Dacă guvernul se schimbă, noul cabinet poate redeschide discuția despre consulat în schimbul unei formulări mai blânde a sancțiunilor comerciale. Marea Britanie păstrează interdicția de bunuri din așezări, aliniată cu Franța și Canada, dar acceptă o formulă temporară pentru prezența consulară.

Ce este mai puțin probabil

O ruptură totală a relațiilor sau închiderea ambasadelor. Nici Washingtonul nu a intervenit public, iar ambele părți au interes să limiteze daunele la nivelul diplomatic legat de Cisiordania, nu la cel de securitate. Scenariul cel mai costisitor pentru Londra este pierderea canalului direct cu palestinienii; pentru Israel, costul este izolarea suplimentară în Europa chiar înainte de alegeri.

Și încă un eveniment derulat in Anglia marchează aceasta relație pe linia serviciilor de informații a furnizării de elemente importante din cadrul operațiunii. Poliția britanică a arestat pe 76 octombrie 2026 la Londra un bărbat de 22 de ani suspectat de pregătirea unor acte teroriste în cadrul anchetei privind un incident de securitate asociat bazei RAF Fairford, utilizată de forțele americane. Este a șaptea persoană reținută în anchetă, celelalte persoane reținute anterior fiind eliberate pe cauțiune. Investigația britanică rămâne activă dar sprijinul israelian este redus. Un oficial american a indicat existența unor amenințări considerate legate de Iran, orientate împotriva militarilor și aeronavelor americane. Existența amenințărilor și anchetei este confirmată, dar implicarea directă a statului iranian nu este stabilită judiciar. Iranul respinge acuzațiile privind participarea sa la incident.