Liliana Staicu: „Pornim într-adevăr de la un nou moment zero”

0
0
liliana staicu
Liliana Staicu

Interviu cu doamna Liliana Staicu, director al Radio România Muzical şi al Orchestrelor şi Corurilor Radio: „Pornim într-adevăr de la un nou moment zero”.

Oltea Şerban-Pârâu: Ce făcea Liliana Staicu acum 25 de ani, când lua naştere postul Radio România Muzical?

Liliana Staicu: În urmă cu 25 de ani eram realizator de emisiuni în Redacţia Muzicală Radio România. În acea perioadă, conducerea Radioului a decis o nouă structură a instituţiei, ce presupunea formarea a patru posturi naţionale: Radio România Actualităţi, Cultural, Tineret şi Radio România Muzical. Era primul proiect care reunea muzica clasică şi de jazz într-o structură unitară şi, sub conducerea doamnei Mihaela Doboş – cea care a fost, de fapt, creierul şi motorul iniţierii acestui proiect – în 24 martie 1997 s-a petrecut momentul atât de mult aşteptat, primul semnal de emisie al postului Radio România Muzical. Am făcut parte din echipa de realizatori-coordonatori a postului, o echipă mică, de doar şapte persoane, alături de editorul postului, Luminiţa Arvunescu şi, aşa cum spuneam, de directorul Mihaela Doboş, structura de producţie a Radio România Muzical fiind alcătuită din realizatori ai Redacţiei Muzicale Radio.

O.Ş.P.: Înainte, muzica clasică putea fi auzită în principal pe Programul 2, corect?

L.S.: Da, pe programul 2 al radioului public, dar şi pe programul 3, care a devenit ulterior Radio România Tineret. Vreme de câţiva ani, mai precis între 1994 şi 1997, între orele 13.00 - 18.00 în fiecare zi a săptămânii, realizam, împreună cu alţi cinci colegi, un radioprogram care aducea laolaltă muzica pop şi muzica clasică, transmisiuni de concerte, materiale de actualitate, emisiunile – concert ”Muzicieni de azi, muzicieni de mâine” şi multe altele, pe programul 3.

O.Ş.P.: Cât de repede au apărut fanii postului Radio România Muzical? Cât de repede s-a impus el în conştiinţa publicului?

L.S.: S-a impus foarte repede, pentru că era un proiect aşteptat. Cred că atunci, mai mult decât acum, din păcate – cel puţin asta este părerea mea –, exista la nivelul lumii culturale, la nivelul pieţei de radio, la nivelul ascultătorilor şi al celor care doreau să regăsească acest tip de muzică, un grad de aşteptare. În perioada respectivă, fără altă sursă de muzică în afara compact- discurilor, neexistând această dezvoltare de astăzi - şi mă refer la YouTube, Spotify, Apple Music-, radioul reprezenta cea mai importantă sursă de muzică clasică, de muzică de jazz, de muzică bună. Faptul că la momentul respectiv devenisem deja şi membri ai Uniunii Europene de Radio şi aveam posibilitatea unică de a oferi în programele noastre transmisiuni directe internaţionale – pentru că atunci a fost perioada în care au început transmisiunile de la Metropolitan, de la Covent Garden, de la Scala din Milano, de pe marile scene simfonice ale lumii –, toate acestea reprezentau un atu şi un element extrem de important pentru ascultătorii pe care ni-i doream şi pe care i-am căpătat foarte repede.

O.Ş.P.: A existat o perioadă în care postul a fost condus de Mihaela Doboş, până în 2007, dacă nu mă înşel, după care Liliana Staicu a preluat conducerea Radio România Muzical, cu mici paranteze. Iată că sunt două jumătăţi – dacă putem să spunem aşa, la prima vedere. A existat o altă orientare a postului din momentul în care aţi preluat Radio România Muzical, evoluţia programului a fost alta, s-a schimbat ceva privitor la dominanţa comentariului despre despre muzică la Radio România Muzical?

L.S.: Da. Cred că au existat două perioade distincte. Mă refer la primii ani, primii 10 - 12 ani, când în grila de programe erau mai bine reprezentate emisiunile de estetică, de critică muzicală, iar partea vorbită era privilegiată, postul având un profil elitist. Ulterior, odată cu modificarea obiceiurilor de ascultare, situaţia s-a schimbat, principalul target fiind atragerea unui public mai tânăr, deopotrivă avizat şi neavizat, a unor categorii diverse de ascultători. De fapt, care este scopul unui astfel de post, mai cu seamă un post public: să ajungă mesajul lui către un număr cât mai mare de ascultători, chiar dacă sunt muzicieni sau nu, chiar dacă sunt melomani sau nu, poate oameni care nu au niciun fel de cunoştinţe în domeniu, dar doresc să-şi îmbogăţească cultura, să-şi îmbogăţească viaţa printr-un gen de muzică pe care poate nu-l înţeleg întru totul de la început. Din acel moment, am dorit să deschid universul Radio România Muzical şi către alte tipuri de ascultători şi cred că în ultimii aproape 15 ani tot ce s-a făcut la nivelul postului arată că acesta a fost un drum bun. Am iniţiat multe proiecte pentru tineri, pentru copii, am încercat să intrăm în şcoli şi mă refer aici, în special la Ascultă 5 minute de muzică clasică, un proiect care a început în urmă cu 11 ani din dorinţa de a populariza muzica clasică în spaţii neconvenţionale – mall-uri, magazine de bricolaj, supermarketuri şi aşa mai departe. Ulterior, el s-a dezvoltat şi ca un proiect şcolar şi cu ajutorul, într-o anume perioadă, a Ministerului Educaţiei, dar în mare parte prin forţele proprii ale celor care îl dezvoltă. Iată că astăzi am ajuns la un număr de peste 200.000 de elevi care participă anual la acest proiect prin intermediul site-ului Radio România Muzical, acolo unde se desfăşoară foarte multe dintre componentele sale, audiţii, concursuri pentru elevi.

liliana staicu

Echipa RRM. FOTO A. Dolea

O.Ş.P.: De la un moment dat, mai intens în ultimii 10 ani, internetul a devenit o prezenţă de neignorat în relaţie cu radioul. Cum s-a poziţionat Radio România Muzical în cadrul acestui tip de concurenţă ? Cum există şi cu rezistă Radio România Muzical pe internet?

L.S.: Debutul emisiei de internet a Radio România Muzical s-a petrecut în 2007, iată că sunt 15 ani de atunci şi trebuie să spun că a fost şi a rămas un moment extrem de important pentru noi,

pentru că – aşa cum poate mulţi dintre cei care ne ascultă ştiu – emisia în FM a Radio România Muzical nu acoperă decât o mică parte din teritoriul ţării, aşa încât online-ul rămâne cel prin care mesajul nostru ajunge către ascultătorii din întreaga ţară şi nu numai. Evident că internetul înseamnă o mare concurenţă. Trăim într-o lume a informaţiei, modalităţile de accesare a unui conţinut muzical de calitate sunt nenumărate, există aceste platforme de care aminteam, foarte multe posturi de radio care emit exclusiv online în întreaga lume, deci sursele de muzică clasică pentru un ascultător care îşi doreşte să pătrundă în acest univers şi să asculte tot ce este mai bun în momentul de faţă, şi din punct de vedere al apariţiilor discografice, dar şi din punct de vedere al concertelor live, aceste surse sunt extrem de multe. De aceea, cred că atu-ul nostru în acest univers, dincolo de selecţia muzicală, rămâne prezentarea, aportul redacţional al colegilor mei.

O.Ş.P.: Într-adevăr, sunt case de români plecaţi din România în care am auzit Radio România Muzical. M-am întrebat, de ce în Elveţia să asculţi Radio România Muzical şi nu alt post de radio de muzică clasică?

L.S.: De-a lungul anilor am primit aşa de multe mesaje în sensul acesta, sunt atât de mulţi care se regăsesc în programele noastre… La un moment dat, am avut o discuţie pe această temă cu o persoană a cărei opinie este extrem de avizată, fostul Director al Departamentului Muzică de la nivelul Uniunii Europene de Radio, Pierre-Yves Tribolet, care trăieşte în Elveţia şi nu cunoaşte limba română, şi care a afirmat: „Ascult Radio România Muzical de foarte multe ori, pentru că mi se pare că este, dintre toate, postul de radio care este adaptat cel mai bine fiecărui moment de ascultare al zilei”. Mi se pare foarte important, în construcţia unui post de radio, să urmăreşti obiceiul de ascultare şi ritmul vieţii de zi cu zi. Dimineaţa să poţi regăsi acel tip de program care să îţi ofere starea necesară unui început de zi, după-amiaza sau seara concerte şi creaţii muzicale potrivite pentru relaxare. Cred că acesta a fost marele pariu pe care l-am avut şi îl avem în continuare la Radio România Muzical, de a contura de exemplu, în zona de matinal, sau mai cu seamă în zona de drive time, acel suport sonor care să-i facă pe ascultători să treacă mai uşor peste momentele neplăcute din trafic, în drum spre serviciu, în drum spre şcoală, de a-i face să rămână alături de noi şi de a le crea un anume tip de confort.

O.Ş.P.: Liliana Staicu mai face emisiuni la Radio?

L.S.: Da. Încearcă să facă. Din păcate, dintre toate emisiunile pe care le-am realizat de-a lungul anilor, am rămas doar cu una, pentru că timpul nu îmi permite, Staruri fără frontiere se numeşte această emisiune şi se difuzează în fiecare duminică la ora prânzului. Îmi pare rău că activităţile manageriale nu îmi oferă răgazul necesar pentru a mă dedica mai mult meseriei mele şi anume cea de jurnalist.

O.Ş.P.: Din 2011 până în 2022, cu întreruperi mai mici sau mai mari, dar cred că s-au adunat în total cinci-şase ani, Liliana Staicu a făcut şi altceva în Radio România şi mai precis ceva foarte important şi consumator de timp, energie şi imaginaţie, respectiv a fost – şi este şi la acest moment – directorul Orchestrelor şi Corurilor Radio. Sunt multe radiodifuziuni în Europa la care poziţia de şef al postului de muzică clasică şi şef al orchestrelor este ocupată de aceeaşi persoană. Deci, această situaţie, care la noi a apărut specială, de a conduce un post de radio şi practic o instituţie de concert în paralel, nu este neapărat un lucru neobişnuit. Întrebarea este, întâi, cât este de greu să conduci şi Radio România Muzical şi Orchestrele şi Corurile Radio, iată, în primăvara anului 2022?

L.S.: Uşor nu este, în niciun caz, pentru că timpul este acelaşi, dar tipul de activitate este cu totul altul. Într-adevăr, cred că s-au strâns mai bine de şase ani, în perioade diverse, în care am îndeplinit şi acest rol de director al Orchestrelor şi Corurilor Radio. Este o cu totul altă activitate pentru care, în primul moment, în 2011, poate că nu am fost întru totul pregătită. Trebuie neapărat să ai o anumită experienţă în această poziţie. Una este să fii realizator de emisiuni sau să coordonezi un post de radio şi programul acestuia şi cu totul altceva să construieşti stagiuni de concerte, nu numai pe zona de muzică clasică şi să conduci foarte mulţi oameni…

O.Ş.P.: Da, vorbim despre Orchestrele şi Corurile Radio, respectiv Orchestra de Muzică Populară, Big Bandul Radio, Corul Academic Radio, Corul de copii, Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră Radio, iată şase entităţi şi foarte mulţi oameni… spre deosebire de Radio România Muzical. Este în primul rând vorba de a lucra cu 200 şi ceva de oameni foarte diferiţi şi cu aşteptări foarte diferite de cele ale realizatorilor de radio.

L.S.: Întradevăr, este destul de dificil, un alt tip de activitate, Orchestrele şi Corurile Radio reprezintă cea mai mare structură artistică din întreaga ţară, care îşi desfăşoară activitatea în, de asemenea, cea mai mare sală de concerte din ţară, cu aproape 1000 de locuri. Este întotdeauna o provocare ca, de două sau de trei ori pe săptămână, să creezi evenimente la care publicul să vină în număr mare la Sala Radio, fie ele de muzică clasică, jazz sau muzică populară.

liliana staicu

Sala Radio 

O.Ş.P.: Să spunem, pentru cine poate nu ştie, în cadrul Radioului, în cadrul acestor Orchestre Radio, directorul Orchestrelor, cel care se ocupă de managementul tuturor acestor muzicieni este acelaşi cu directorul artistic. Nu există un alt director artistic aşa cum se întâmplă de obicei în filarmonici sau în opere sau în alte instituţii de acest gen.

L.S..: Asa este. Există o singură poziţie, aceea de director, care îndeplineşte toate rolurile şi de aceea spun că nu este deloc uşor. Eşti deopotrivă resposabil de partea administrativă, de lucrul cu oamenii, fiecare cu viaţa lui, cu personalitatea lui, cu problemele lui profesionale, dar şi cele personale, pentru că, la un moment dat, te intersectezi şi cu acestea… Iar, pe de altă parte, trebuie să te ocupi de construcţia artistică a ceea ce înseamnă stagiunile de concert.

O.Ş.P.: Aceasta fiind partea cea mai frumoasă.

L.S.: Aceasta fiind cea mai frumoasă, cea mai incitantă, deşi bugetele pe care le-am avut la dispoziţie în această perioadă nu au fost deloc generoase.

O.Ş.P.: Ce se întâmplă acum, după doi ani în care lucrurile au fost ezitante, sălile au fost mai mult închise ? Sala Radio chiar a fost închisă mai mult decât celelalte, o bună perioadă de timp existând acest debuşeu al programelor Radio. Cum abordaţi în acest moment relaţia cu publicul? Pentru că, până la urmă, dirijori importanţi au fost şi înainte, au fost şi după. Dar acum este un moment de relansare a vieţii muzicale, culturale, a vieţii din artele spectacolului, în relaţiile cu publicul. Toată lumea face foarte mari eforturi să readucă lumea în săli, şi teatrele şi opera, şi filarmonica, deci se porneşte de la un nou moment zero, pentru toată lumea.

L.S..: Pornim într-adevăr de la un nou moment zero. O mare parte din aceşti doi ani, Orchestrele şi Corurile noastre au avut o activitate dedicată exclusiv Radioului. Ne-a lipsit publicul, aşa cum a lipsit tuturor. O lungă perioadă am avut posibilitatea de a primi doar 30% din public, aşa că numărul de spectatori a fost foarte mic. Cred că acesta este, într-adevăr, un moment zero, este un moment poate mai dificil decât tot ceea ce a fost înainte, deoarece trebuie să aducem acele argumente artistice care să convingă publicul să revină în sala de concert. Acest lucru, despre care am vorbit zilele trecute şi cu colegi de la radiodifuziunile publice europene, este cel mai greu de realizat în acest moment. Peste tot în lume există această temere a publicului de a reveni în sala de concert, pentru că lucrurile încă nu sunt aşezate, cumva obişnuinţa de a asculta muzică live s-a pierdut. Pe de altă parte, cei aflaţi de cealaltă parte a baricadei, managerii de orchestră, muzicienii încearcă să ofere o anume construcţie a programelor, astfel încât să devină cât mai atractive pentru public. Este dificil. Intr-o oarecare măsură s-a pierdut în aceşti ani şi din partea ansamblurilor obişnuinţa comunicării directe, aceste pauze enorme au cauzat mult orchestrelor. Este adevărat că, în acest moment, deja ei s-au reunit în formula completă şi sunt dornici să revină la atmosfera concertelor de dinaintea pandemiei. Simt că fără o implicare sufletească din partea lor, chiar mai mare decât era înainte, în a transmite emoţia către public, nu va fi aşa de uşor să ne recâştigăm publicul. Cu toate acestea, săptămâna trecută, pe 25 martie, atunci când am aniversat cei 25 de ani de Radio România Muzical, Sala Radio a fost neîncăpătoare la concertul Orchestrei Naţionale Radio dirijat de Cristian Măcelaru, avându-l ca solist pe Alexandru Tomescu, un program care nu era neapărat foarte uşor...

liliana staicu

Tomescu si Macelaru pe scena Salii Radio - 25.03.2022 - Foto. Alexandru Dolea

O.Ş.P.: Într-adevăr nu era foarte popular…

L.S.: Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră de Prokofiev şi Simfonia a V-a de Mahler. Dar faptul că pe scenă s-a aflat pentru prima dată, după multă vreme, o orchestră de o asemenea dimensiune, doi muzicieni de calibru, cred că a fost suficient pentru ca publicul să revină în număr mare în sală. Au fost şi câţiva studenţi care au stat pe scările Sălii Radio... Atmosfera a fost deosebită…

O.Ş.P.: Am simţit şi din partea muzicienilor. Atunci când i-a ridicat Cristian Măcelaru la aplauze pe absolut toţi soliştii, toate partidele şi le-a oferit acea bucurie finală pe care a orchestrat-o cu răbdare, de a se ridica fiecare în parte şi de a-şi primi aplauzele, corect nuanţate de public către unul sau altul, am remarcat zâmbete tot mai largi pe figurile lor, am remarcat bucuria aceasta de a simţi comunicarea, reacţia din partea publicului, care, în mod evident – fie că au recunoscut-o sau nu – le-a lipsit absolut tuturor celor care lucrează în acest domeniu al artelor spectacolului.

L.S.: Într-adevăr cred că, aşa cum spuneam, trebuie să începem să construim stagiuni care să aducă un plus de valoare faţă de ceea ce a fost înainte.

O.Ş.P.: Ce urmează, cu ce tentaţi publicul până la sfârşitul stagiunii la sala Radio? Care ar fi momentele de vârf pentru aprilie-mai-iunie?

L.S.: Tocmai pentru că dorim să avem spectatorii înapoi în sala de concert, o să-i invităm la câteva concerte care, cred eu, vor fi remarcabile. Pe 8 aprilie, pe scenă se va afla după o lungă perioadă de absenţă din România, dirijorul Julien Salemkour, într-un program Rachmaninov, solistă fiind câştigătoarea Concursului Internaţional ”George Enescu” 2019, Daria Parkhomenko, o superbă tânără pianistă despre care cu surprindere am aflat că, în urmă cu un an, a primit şi cetăţenie română. Aşa încât, iată că vom avea un program integral Rachmaninov - Concertul nr. 3 şi Simfonia a III-a, doi muzicieni de calibru, apoi un concert în care dirijor va fi Christian Badea, iar solist violoncelistul Andrei Ioniţă, în luna mai. O altă întâlnire specială va fi cu pianistul Daniel Ciobanu, invitat în concertul de închidere a stagiunii Orchestrei Naţionale Radio, pe data de 17 iunie. Daniel Ciobanu revine la Sala Radio cu concertul de Ravel alături de un foarte tânăr şi talentat dirijor, Antonio Mendez. Iar, pentru că vreau să vorbesc şi despre celelalte ansambluri, Orchestra de Cameră va încheia sezonul sub bagheta unui, de asemenea, apreciat dirijor al tinerei generaţii - Jonathan Bloxham-, concertul din 15 iunie avându-l ca solist pe Alexandru Tomescu în Anotimpurile vivaldiene.

O.Ş.P.: Să punctăm şi ce fac Corul academic, Corul de Copii, Big Bandul, Orchestra de Muzică Populară…

L.S.: Da, este foarte important că am reuşit în ultimele două luni să aducem Corul de Copii în Radio pentru repetiţii. A fost o perioadă extrem de lungă în care ei n-au putut să vină în instituţie, din cauza restricţiilor, însă iată că acum se pregătesc intens şi vor avea deja două concerte în perioada următoare, unul în aprilie, celălalt în iunie. Orchestra de Muzică Populară, de asemenea, îşi are concertul lunar, care în mod tradiţional se desfăşoară cu casa închisă. În această perioadă vor fi câteva concerte dedicate unor interpreţi care se află în momente importante ale carierei, precum Gheorghiţa Nicolae la 60 de ani de viaţă. Corul Academic, de asemenea, pregăteşte un concert gospel pentru aprilie, un concert care a avut un foarte mare succes în urmă cu câţiva ani şi pe care îl reluăm acum, iar corul va avea, de asemenea, bineînţeles şi prezenţele obişnuite în partituri vocal-simfonice alături de orchestrele radio.

O.Ş.P.: Big Band-ul Radio revine şi el?

L.S.: Da, concertele Big Band-ul Radio se desfăşoară de câtva timp de două ori pe lună în formula obişnuită de Big Band, dar şi într-o versiune combo, o dată la două săptămâni, concerte care au componente foarte interesante din punct de vedere al stilurilor, nu numai jazz, dar şi blues sau swing.

Orchestrele si Corurile Radio România reprezintă, aşadar, o instituţie culturală în sine, multitudinea genurilor abordate de ansamblurile care o compun fiind grăitoare în acest sens, iar dincolo de stagiunea de concerte cu public, rolul acestora este unul şi mai complex, şi anume acela de creator de content editorial pentru Radio România, acesta fiind şi scopul pentru care au fost înfiinţate, fiecare la momentul respectiv. De aceea, valoarea muzicienilor care le compun este cu atât mai importantă, cu cât actul artistic este unul menit să dăinuie şi să îmbogăţească patrimoniul Fonotecii Radioului public.



Ultima oră

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite