Actorul Cristian Şofron, directorul Teatrului „Stela Popescu”: „Spectacolele noastre plac, pun întrebări, poate dau și răspunsuri spectatorilor din întreaga țară”
0Într-un interviu pentru Oltea Șerban-Pârâu, directorul Teatrului „Stela Popescu”, actorul Cristian Șofron a vorbit despre instituția pe care o coordonează, problemele cu care aceasta se confruntă, dar și despre colaborarea cu Teatrul Național Satiricus din Chișinău.
Oltea Şerban-Pârâu: În ultimul an si mai bine, activitatea Teatrului Stela Popescu s-a dezvoltat foarte mult. Una dintre direcțiile de dezvoltare a fost diversificarea repertoriului. De ce ați optat pentru aceasta directie?
Cristian Şofron: Teatrul nostru este sub autoritatea Primăriei Municipiului Bucureşti. Adică, în slujba locuitorilor Bucureștiului, și, desigur, așa cum trebuie să fie Teatrul, în slujba tuturor românilor (și nu numai). Încercăm, în măsura posibilităților de orice fel, să avem un repertoriu cât mai variat, să ne adresăm cât mai multor publicuri. Considerăm că este de datoria noastră să ne gândim să armonizăm cât mai multe gusturi, ale cât mai multor spectatori.
O.Ş.P.: Cum a răspuns publicul la aceasta provocare?
Numărul spectatorilor spune cam tot. Spectatorii care vin să vadă producțiile noastre a crescut vizibil și numărul lor crește în continuare. Reacțiile dumnealor sunt pozitive. Depinde de noi să venim în întâmpinarea lor cu un repertoriu cât mai variat, dar, în primul rând, cât mai valoros.
„Mă gândesc cu prietenie la teatrele Nottara, Bulandra, Metropolis, Excelsior, Tănase, ARCUB. Le mulțumim!”
Este cunoscut faptul că Teatrul Stela Popescu nu are in acest moment o sală proprie, funcțională si se află într-un proces complicat de renovare si consolidare a sediului din strada Batişte. Ați fost obligați sa jucați, mult, in alte săli din București. Cât de greu este acest lucru?
Fără să ne plângem, nu e deloc ușor. Pentru noi, chiar dacă jucăm la prietenii de la Nottara, să zicem, care sunt la 500-600 metri de noi, spectacolul are regim de deplasare în țară, adică, încărcăm decorul în mașini, montăm și demontăm reflectoare, instalațiile de sunet, la final facem toate procedurile invers, încărcăm iar în mașini și-l depozităm la sediu etc. Iar minunații actori schimbă cabinele, scenele, culisele etc, la fiecare spectacol. Repet, nu ne plângem și încercăm să ne facem treaba cât mai bine, oriunde am juca. Ne bucurăm că mai toți colegii directori de teatre au înțeles situația noastră grea, în legătură cu spațiile de joc și ne-au primit la ei în ”casă”. Mă gândesc cu prietenie la teatrele Nottara, Bulandra, Metropolis, Excelsior, Tănase, ARCUB. Le mulțumim!
Ultimul an a însemnat si o serie importantă de "ieșiri" ale spectacolelor Teatrului Stela Popescu în țară, în turneu. De ce ați făcut acest lucru şi mai ales cât de dificil a fost având în vedere că, oricum, teatrul joacă mereu cu "bagajele/decorul/costumele/recuzita în spate"?
Da, aveți dreptate, am fost, suntem mult și des „pe drumuri”! Dar noi apreciem mult faptul că suntem invitați atât de des la Festivaluri, Evenimente, alte întâlniri cu spectatorii din întreaga țară. Asta arată că suntem pe un drum bun, că suntem apreciați, că spectacolele noastre plac, pun întrebări, poate dau și răspunsuri spectatorilor din întreaga țară. Am participat la mai toate Festivalurile mari, importante din țară și acest lucru, cu toată modestia, ne bucură.
Teatrul Stela Popescu a fost invitat la o serie de festivaluri importante din România. Pare oarecum neobișnuit pentru un teatru relativ nou, destul de mic, cu resurse limitate... Ce au adus aceste prezente?
Nu cred că e neobișnuit… Adevărat, suntem un Teatru tânăr, dar tocmai de aceea vrem să ”creștem” frumos și sănătos. Da, poate suntem ”mici”, în ceea ce privește numărul de salariați, da, avem doar nouă actori și doi dansatori, număr destul de mic pentru a alcătui un repertoriu amplu, dar, chiar și așa, cred că rezultatele muncii noastre ne fac să nu ne considerăm ”mici” și la performanțele artistice…
„Avem împreună cu Teatrul Național Satiricus din Chișinău un program important”
Am văzut dezvoltarea unei relații speciale cu Chișinăul. De ce? Ce aduce aceasta colaborare?
Da, este o întâmplare dragă nouă. Nici nu mai știu exact cum a început totul, dar acum suntem foarte mulțumiți de această colaborare. Avem împreună cu Teatrul Național Satiricus din Chișinău un program important, credem noi cu toții. L-am numit București-Chișinău, împreună prin Teatru. Am considerat că e bine să ne implicăm și artistic în prietenia dintre cele două țări și cele două capitale, București și Chișinău. Am găsit o deschidere totală din partea dlui director al Teatrului Național Satiricus, Alexandru Grecu, care n-a stat mult pe gânduri și am trecut la treabă. Au fost deja trei părți ale proiectului, ultima a constat în montarea unui spectacol mult mai special. Adică, un spectacol cu două distribuții paralele, la București și Chișinău, care se joacă, atunci când e posibil, cu distribuțiile… intercalate, mixate. Actori de la Teatrul Stela Popescu merg și joacă la Chișinău, împreună cu parte din distribuția de acolo și invers, colegi de la Satiricus vin și iau parte la spectacolele noastre de la București, sau din țară. N-am prea mai auzit de o astfel de imbinare a distribuțiilor în România. Pentru noi toți a fost o experiență minunată. Și dacă vă mai spun că am reușit să-l cooptăm în distribuție și pe colegul Pavel Bartoș… Publicul este foarte mulțumit (și) de reprezentațiile cu …Escu, de Tudor Mușatescu.
În ultimul timp, actorul şi directorul de teatru Cristian Şofron şi-a extins tot mai mult activitatea către regia de teatru. De ce şi care au fost cele mai interesante experienţe în această direcţie ?
Stați puțin. Niciodată nu m-am considerat regizor! Am fost pus în aceste situații, poate pentru că și experiența mea în aceste domenii, nu foarte puțină, m-a dus în această direcție. Faptul că am debutat în meseria de actor pe la 9 ani, i-a făcut pe colegi, pe alți directori de teatru, să-mi acorde această încredere dar și responsabilitate. Vreau să cred că nu le-am înșelat așteptările…
Ați primit la Chisinau un semn important de recunoaștere a activității Dvs artistice. Cum a fost?
Da… cu modestie spun că am fost onorat cu acordarea Premiului pentru întreaga activitate, a Uniunii Teatrale din Republica Moldova, UNITEM, sora Uniunii Teatrale din România, UNITER. Un moment special pentru mine, venit dintr-o altă țară! Dar, așa cum le spuneam și colegilor din Chișinău la acordarea Premiului, faptul că se acordă ”pentru întreaga activitate”, nu mă va face să mă opresc, ci dimpotrivă, să încerc să fac lucruri și mai bune, și mai valoroase. Și la București-România și la Chișinău-Republica Moldova.
“Hedwig, and the Angry Inch al lui Răzvan Mazilu, în scenografia Adrianei Grand, a luat cam toate premiile de pe unde a fost”
Teatrul Stela Popescu a mai primit premii in ultimul an. Vorbiti-ne va rog despre ultimele premiere si premiile pe care le-au adus ele.
Așa cum vă spuneam și mai sus, suntem invitați la multe din Festivalurile din țară. N-am vorbit de numeroasele premii…din modestie. Eu cred că modestia ar trebui să ne caracterizeze pe noi, ca artiști. Dar, pentru că m-ati întrebat direct, da, am luat multe premii... Ca să mă refer doar la ultimile două premiere, Hedwig, and the Angry Inch al lui Răzvan Mazilu, în scenografia Adrianei Grand, a luat cam toate premiile de pe unde a fost! Premiile de interpretare, Lucian Ionescu și Tudor Cucu Dumitrescu (care a luat Premiul de interpretare în rol principal – UNITER, 2024), premiul de scenografie, Adriana Grand, Cel mai bun spectacol și altele. Apoi, ...Escu de Tudor Mușatescu, deși nu a avut premiera de mult timp, a fost apreciat la rândul lui cu premii de interpretare, prezența lui fiind mult apreciată pe unde a fost. Dar, stați! Să ne înțelegem. Nu ne lăudăm și nu ne vom opri aici…!
Aveți în teatru o trupă mica de actori. Care este "secretul" atâtor realizări şi în general a unei activități atât de complexe, cu doar o mână de oameni?
Acesta e un subiect greu de dezbătut și analizat… Am încercat în puținul timp de când sunt aici să imprim un anumit fel de lucru, o anumită atmosferă în cadrul micii trupe pe care o avem. Am ținut mult și pe unde am mai fost la această atmosferă, la acest cadru amical dar profesionist în cadrul trupei. Desigur sunt, reguli, scrise și nescrise, sunt legi pe care trebuie să le respectăm, dar cine ne împiedică să ne respectăm unii pe alții, să ne ajutăm, să ne sprijinim, să formăm acea ”familie” în teatru, despre care mulți vorbesc, dar atunci când trebuie să facă ceva pentru această ”familie”… cam uită de ea. Da, din păcate se mai întâmplă și așa. Poate unii dintre noi s-au adaptat mai greu la noul ritm de lucru, la felul si complexitatea lucrului, la noile cerințe și așteptări, dar… acum sper că au înțeles cu toții direcția. Rezultatele muncii noastre mă fac să cred asta. Tocmai de aceea încerc să țin oamenii aproape și pe artiști și pe cei din celelalte compartimente, fără de care talentul nostru nu ar mai fi atât de strălucitor… Le mulțumesc tuturor!
Cultura si mai ales finanțarea ei nu se află în cel mai bun moment... Cum vă descurcaţi din acest punct de vedere? Pentru că... pare de-a dreptul o magie.
N-aș vrea să intru prea mult în acest subiect. E greu, uneori foarte greu, dar atât cât s-a putut am încercat să fim ”buni” și cu finanțele pe care le-am avut. Poate că anumite producții ar fi fost mult mai…spectaculoase, mai ample… dar… asta am putut noi face…PS. Magie… mi-a plăcut expresia…
„Sunt mulți regizori/regizoare, actori, alți artiști, din toate generațiile, care vor să lucreze cu noi”
Care sunt planurile pentru stagiunea 2024-2025? Surprize?
Faptul că sunt mulți regizori/regizoare, actori, alți artiști, din toate generațiile, care vor să lucreze cu noi, spune multe. Suntem nerăbdători să aflăm bugetul anului viitor și să vedem ce și câte proiecte putem face din numeroasele gânduri pe care le avem. Suntem deja în repetiții pentru un gând teatral special. Un coleg, care este și regizor și dramaturg, scrie un text special pentru noi, pentru actorii noștri… Va fi un spectacol special și, sper eu, foarte bun, valoros. Vă asigur că nu vom coborî ștacheta, vom încerca, de ce nu, să o ridicăm și mai sus. De asta puteți fi siguri!
Faceți va rog o punte intre momentul în care ați aflat de existența Teatrului Stela Popescu sau propunerea de a veni aici şi ziua de astăzi.
Așa cum nu m-am gândit vreodată că voi fi director de teatre, așa nu m-am gândit nici la Teatrul Stela Popescu. Dar… Când am ajuns, am găsit un teatru în formare, în căutări, cu câteva spectacole interesante, de luat în seamă. Am și păstrat în repertoriu mare parte dintre ele… Și, am început, cu echipa pe care am găsit-o aici, bună echipă în general, să ”creștem”, să atingem și alte zone teatrale. Nu am exagerat deloc atunci când am pus sub denumirea teatrului sintagma TEATRU LA NIVEL DE EXCELENȚĂ! Asta mi-am propus, asta am explicat și colegilor din toate compartimentele, asta am făcut, asta vrem să facem și în viitor! Sigur, unii au fost scoși din zona de confort… Dar, au înțeles ce vrem să facem, care sunt provocările, așteptările, propunerile. Așadar, mergem înainte cu toții spre TEATRUL STELA POPESCU - TEATRU LA NIVEL DE EXCELENȚĂ!
Se încarcă comentariile...
