La Marea Neagră, un prim efect al viitorului acord trilateral pentru împărțirea lumii?

Marco Rubio anunță negocieri intense pentru un „armistițiu” sau un „acord sectorial limitat” de încetare a focului în Marea Neagră. Turcia e pionul inițiator, cu India și Statele Unite ca state garante din liga superioară pentru a oferi credibilitate jocului, „examinând atent” propunerile existente.

Foto: EPA/EFE

Totul în continuarea a ceea ce a ceea ce a fost anunțul făcut anterior de președintele Zelenski care a declarat că între Kiev și Ankara a intervenit un acord de cooperare care are rolul de a garanta că, în Mare Neagră, coridorul de transport maritim pentru cereale continuă să fie menținut și exploatat în mod eficient. Foarte important de reamintit, în acest context, că primul acord oficial a fost „inițiativa pentru cereale din Marea Neagră” https://fr.wikipedia.org/wiki/Initiative_céréalière_de_la_mer_Noire , acord semnat pe 22 iulie 2022 la Istanbul (și apoi prelungit de două ori)de Rusia, Ucraina, Turcia și ONU pentru a permite transportul maritim al cerealelor chiar în contextul războiului din Ucraina. Rusia obține garanția că exporturile sale de îngrășăminte și produse agricole nu au de suferit direct sau indirect în urma sancțiunilor occidentale, iar Ucrainei i se garantează libertatea de export a cerealelor și îngrășămintelor pe coridorul securizat în condițiile în care era prevăzut un comitet de coordonare pentru controlul vaselor pentru inspectarea navelor venind sau navigând în direcția Mării Negre. Finalmente, acordul este suspendat în urma anunțului Rusiei care consideră că este împiedicată să transporte pe mare propriile produse și, din acest moment, încep să se intensifice atacurile care devin din ce în ce mai ample, și produc din ce în ce mai multe pagube și victime.

De data asta, se vorbește despre un „armistițiu limitat”. Ce înseamnă și de ce este important în acest moment, atât din punct de vedere economic, cât și ca valoare de securitate pentru spațiul nostru și cu mult în afara lui?

Strict tehnic, este de știut la ce se referă exact negociatorii când folosesc această expresie de „armistițiu limitat” care poate fi înțeleasă în jargonul transportator ca referință la frontiera geografică dincolo de care asigurările clasice contra riscurilor de zonă de război nu se mai aplicăp din oficiu. Un acord ar evita plata polițelor suplimentare de asigurare de acum („War Risk Premium”) https://www.freightos.com/glossary/war-risk-surcharge/ , chestiune esențială a tuturor negocierilor generale deoarece, având în vedere situația actuală, comitetul asiguratorilor maritimi (Joint War Committee) a desemnat deja Marea Neagră și Marea de Azov ca „zone de risc mjor”. Aveți aici detaliile necesare https://www.kennedyslaw.com/en/thought-leadership/article/russia-ukraine-crisis-impact-of-global-sanctions-on-shipping/ pentru a realiza importanța evoluțiilor din Marea Neagră și rațiunile din spatele a ceea ce pot să pară atacuri fără sens împotriva unor vase fără apărare.

Prin extensie militară, „armistițiul limitat” , spre deosebire de unul general care ar pune capăt (nu se știe cât de temporar) tuturor ostilităților, s-ar aplica exclusiv pentru atingerea următoarelor obiective:

-securizarea coridoarelor comerciale prin garantarea liberei circulații a navelor comerciale pentru transportul de gaze și petrol, fără niciun fel de restricții, precum și a producției agricole din Ucraina și Rusia

- Securizarea navigației, prin obținerea angajamentelor din partea forțelor beligerante  de a elimina, pe mare, folosirea forței și interzicerea folosirii navelor comerciale ca ținte cu valoare militară

- Protejarea infrastructurii prin interzicerea reciprocă a atacurilor cu drone sau rachete asupra instalațiilor portuare sau centralelor de producție a energiei electrice sau nucleare.

Dar, din punctul meu de vedere, jocul superior al negocierilor a implicat acordul marilor jucători pentru întărirea și completarea rolului Turciei care deja poate completa statutul excepțional de Gardian al Strâmtorilor conferit de Convenția de la Montreux cu noua poziție de țară-garant pentru pilierul „securitate alimentară” care privește, dincolo de zona noastră, asigurarea nevoilor marilor consumatori din Africa și Asia. Raționamentul strategic dezvoltat acum de Turcia spune tuturor că doar folosind puterea militară și credibilitatea țării musulmană membră NATO și partener în BRICS se poate oferi pe mai departe o soluție care să aibă o șansă de a fi exportată în Strâmtoarea Ormuz.

Cum ne poziționăm noi în raport cu operațiunea aceasta de diplomație de înalt nivel nu știu și nici nu cred că este important deoarece oricum vom accepta noile condiții ale jocului în care Turcia, dacă reușește, se va impune ca principal mediator și garant tehnic, în discuții la masa cu administrația de la Washington, cu Kievul și Moscova dar și, cum se aude acum, propunând ca supravegherea zonei să implice, indirect, pe lângă cele oferite de armata turcă și agențiile sale de informații, echipe de la ONU, FRONTEX în scopul de a împărți sarcinile și eventual responsabilitățile pentru identificarea posibilelor încălcări ale unui acord care va să vină.

Să așteptăm, că altceva nu știu ce-am putea face. Ba da, în frunte cu ambasadorii României, să ne uităm la televizor, cu o rezervă de floricele și Cola la îndemână.