Jurnalul unui director al primei scene purtând numele sacru Ion Luca Caragiale

Impresionat de rigoarea intelectuală și în același timp și de mândria de a se afla în slujba Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, am rugat-o pe doamna Violeta Popa, secretar literar, să consemneze zbaterea mea pentru ca scena Navei Amiral a Teatrului românesc să fie dominată de spiritul gospodăresc al lui Liviu Rebreanu, să țină un jurnal al activității mele.

Iată câteva pagini din acest jurnal, sperăm ca ele să reprezinte pentru ziua de astăzi un model.

„Bilanț

Septembrie 2001 – februarie 2002

Număr spectacole: 376

Număr spectatori: 149.431

Vânzare bilete ianuarie 2002 – 1.263.988.000 lei

Februarie 2002 – 866.289.000 lei

Total: 2.130.277.000 lei

Spectacole semnificative pentru întoarcerea publicului spre Teatrul Național și spre teatru:  80% public tânăr

Fenomenul „Take, Ianke și Cadâr” – 36 de spectacole – în medie 1080 bilete/ spectacol

„Jocul dragostei și al întâmplării” – 20 spectacole – 6000 de bilete vândute, în medie 300 bilete/ spectacol

„Nunta lui Krecinski” – 52 spectacole – 15.000 bilete vândute

„Amanții însângerați” – 8 spectacole – 1200 bilete vândute

„Mofturi la Union” – 5 spectacole – 800 bilete vândute

„Regina Mamă” – 100 spectacole!

În vederea pregătirilor aniversării Aprinderii luminilor în Teatrul cel Mare, în colecția „Biblioteca Teatrului Național”, a apărut cartea  „Directorii Teatrului Național”, semnată de Ionuț Niculescu.”

P.S. Mă gândesc să public, având asentimentul doamnei Violeta Popa, pensionară, jurnalul scris de domnia sa, o mărturie semnificativă și pentru ziua de astăzi a Navei Amiral, purtând, cum am spus numele sacru, Ion Luca Caragiale.