„Jazzul este culoare. Este culoare muzicală”. INTERVIU cu Simona Maxim, directorul Sibiu Jazz Festival

O mare parte din publicul de jazz depinde de festivaluri pentru a se bucura din plin de această artă întrucât jazzul nu este o muzică susținută prioritar din fonduri publice ca în multe alte țări europene, motiv pentru care, cu greutate, organizatorii reușesc să ofere publicului concerte în afara evenimentelor tip festival, mi-a declarat, într-un interviu, Simona Maxim, directorul Sibiu Jazz Festival.

Sebastian Rusu: Cum se organizează un festival? Pe lângă muncă susținută unde intervine originalitatea directorului?

Organizarea unui eveniment de o asemenea anvergură presupune să ai aripi, dar și rădăcini. Să asculți muzica deschis, fără prejudecăți, să o iubești. Cam acesta ar fi fundalul pe care începi să aplici un set de bune practici, condimentând totul cu charismă, fler și un spirit boem, fiind vorba despre un festival de jazz. Cu multă responsabilitate trebuie să admit că directorul artistic al unui festival, este de fapt, primul artist invitat în scenă. Fiecare ediție de festival are la bază un concept și o viziune artistică, create de directorul artistic.

Simona Maxim: Din experiența ta ce contează cel mai mult în organizarea unui festival?

Omul, aș zice. De la omul din backstage, la omul de pe scenă, la cel care ascultă concertul pe scaun in sala de concert sau transmis live, acasă la el. Toți acești oameni formează o comunitate și această comunitate dă sens festivalului.

Ce nu cunoaște marele public din efortul oamenilor din spatele scenei?

Aproape totul. Dar nici nu cred că are nevoie să cunoască toate caznele prin care trece echipa, acest lucru poate diminua din plăcerea de a savura muzica. Marele public are nevoie să simtă muzica și astfel, să evadeze pentru un timp relativ scurt din cotidian.

Ultimii ani au apropiat oamenii de festivaluri, de muzică, de artă?

Ultimii ani au reprezentat, într-adevăr, o explozie de festivaluri, mai mici, mai mari, orientate către diverse genuri, diverse arte. Aproape săptămânal avem câte un festival sau mai multe chiar.

Aceste festivaluri au apropiat oameni de acest tip de petrecere a timpului și au creat deschidere spre diverse manifestări artistice care poate nu erau accesibile multora. Fie că este vorba de muzică clasică, jazz sau dans.

Putem spune că latura educațională este destul de bine conturată când vorbim de susținerea unor evenimente de acest fel, deoarece ajută la extinderea unui orizont cultural existent la nivel macro într-o comunitate oricât de diversă ar fi ea.

Avem nevoie de festivaluri în astfel de perioade dificile din toate punctele de vedere?

Orice perioadă dificilă din istoria umanității a fost precedată de diverse strategii de gestionare a acesteia. A bloca sau a anula definitiv ceva este în totală opoziție cu fluxul natural al vieții. Important este să facem strategii, să găsim soluții, să ne adaptăm.

De asemenea, din punct de vedere psihic, care ține într-o anumită măsură tot de preocuparea pentru sănătate, omul are nevoie de aceste manifestări culturale pentru că ele îl hrănesc mental și sufletește.

În puține cuvinte care ar fi profilul directorului ideal de festival?

Este important ca un director de festival să fie în permanență conectat la realitatea prezentului. Asta înseamnă, în primul rând, conștientizarea și înțelegerea contextului cultural-social-economic. Strategia și planul de acțiune se creează ulterior și se adaptează în permanență pe parcurs. Crearea unui festival este un proces extraordinar de dinamic la care participă o întreagă echipă.

Cum evoluează publicul de jazz din România?

În acest moment, mare parte din publicul de jazz depinde de festivaluri pentru a se bucura din plin de această artă. Din păcate, jazzul nu este o muzică susținută prioritar din fonduri publice ca în multe alte țări europene, motiv pentru care, cu greutate, organizatorii reușesc să ofere publicului concerte în afara evenimentelor tip festival. Formula e simplă: mai multe concerte = mai mulți fani de jazz.

Merită să trăim fără jazz? Fără muzică...? Poate am supraviețui, dar merită trăită o astfel de viață?

Este imposibil ca omul să trăiască fără muzică în orice perioadă a istoriei sale sau a devenirii sale, dacă preferați. Nu cred că a existat vreo perioadă, cât de scurtă, în istoria umanității în care omul să fi supraviețuit fără muzică, fără ritm, fără dans. E în firea noastră.

În afară de muzică ce te inspiră să fii creativă să-ți menții vie ”îndoiala” și, în special, curiozitatea?

Întotdeauna am fost o persoană creativă. Muzica este doar una din pasiunile mele. Iubesc dansul, arta colajului, poezia, teatrul, filmul și nu în ultimul rând, arta culinară. Găsesc provocări în fiecare zi, care îmi stârnesc imaginația.

Anul acesta este prima ediție a Festivalului de Jazz de la Sibiu în care eu voi fi și gazda evenimentului, întrucât este o ediție aniversară cu totul specială.

Afișul ediției din acest an este ciudat pentru un festival de jazz. Puteți să ne explicați alegerea făcută?

Afișul ediției 50 este un colaj realizat în toamna anului 2019 de Konstantin Schmidt, directorul Festivalului de Jazz de la Sibiu, începând cu anul 1997 până la decesul său în decembrie 2019.

În primul rând, afișul impresionează prin exlpozia de culori. De mulți ani, iubitorii de jazz de la Sibiu s-au obișnuit cu multitudinea de culori care dau unicitate imaginii festivalului în peisajul mioritic.

Jazzul este culoare. Este culoare muzicală. Sunt atâtea nuanțe și combinații coloristice în formă de sonorități multiple, diverse, acaparante. Figura centrală a afișului este demiurgică.

Este spiritul care întruchipează forța creației generatoare de emoții, concretizate în sunete, ritmuri, armonii, începând cu simplitatea linii melodice și terminând cu nebunia și bogăția orchestraților care pot să o acompanieze.

De ce flori de cireș?

Florile de cireș simbolizează fertilitatea, fericirea și sărbătoarea și împodobesc cu frumusețea lor grafică această ediție aniversară. Ele sunt asemuite cu vremelicia și frumusețea vieții, precum fiecare ediție a Festivalului de Jazz de la Sibiu.

Așa cum florile de cireș înfloresc în fiecare an aducând multă bucurie, și Festivalul de Jazz aduce frumusețe și bogăție pentru câteva zile în sufletele tuturor iubitorilor de jazz.