Întoarcerea Grill-ului rătăcitor

Surpriza sezonului vine de pe Lipscani, şi e cu atât mai mare şi plăcuta cu cât vine dintr-un restaurant pe care-l trecusem de mult  la "...şi altele".

Născocirea epocii de pionierat “ culinar-citadina” din urbea cu şase sectoare, City Grill a fost în epoca de glorie restaurantul ce se bătea cu La Mama pentru titlul de “Miss Affordable”.

O lume întreagă le admira pe cele două concurente oacheşe cum îşi expuneau nuri care mai de care, cum creşteau  de la o cârciumioară la un lanţ, cum îşi dădeau ochii peste cap de câte ori vre-un june le trecea pragul. Gura lumii spune că City Grill ar fi câştigat în cele din urmă concursul pentru că era o faţă mai spălată şi mai de centru…vorba aceia “nu-i cartier ca Primăverii”.

Între timp boom-ul economic corelat cu boom-ul românilor umblaţi pe afară au creat boom-ul cârciumilor în frumoasa capitală a patriei noastre. Şi, uite aşa, când s-a umplut strada de fete frumoase (multe dintre ele cu moravuri dubioase, ce-i drept), City Grill a devenit un stabiliment acolo şi el, numai bun de mâncat pe fugă la prânz, un fel de fată bătrânicioasă care era invitată de baieţi la dans doar din respect sau atunci când se golea ringul. Pentru cronicarii de frumuseţe era clar că n-avea să devină decât încă una dintre frumuseţile autohtone doborâte de riduri, măritată cu vre-un cetăţean arab şi pusă să frământe falafelul în ziua de duminică iar în cele din urmă părăsită cu doi copii şi dând interviuri unor ziare provinciale despre aventura ei din tinereţe.

Şi când toate păreau deja ştiute, tânăra noastră şi-a dat odată capul pe spate precum calul (pardon iapa) lui Făt Frumos, şi-a luat inima în dinţi şi de bunăvoie a trecut pragul unui cabinet de chirurgie estetică unde, ca prin minune, au dispărut toate ridurile, sânii au devenit mai jucăuşi ca-n tinereţe, posteriorul mai apetisant ca a lui J LO, şi-a tras pe ea o rochie decoltată, şi-a despletit părul şi în cele din urma a ieşit pe stradă, mai exact pe strada Lipscani,  nr. 12. Trecatorii vor descoperi cu uimire la adresa amintită o cârciumă aşa cum ar trebui să fie cârciumile în Centrul Vechi.

Noul City Grill din Lipscani este o replică a unei braserii interbelice, este un exerciţiu de imaginaţie care sună cam aşa: dacă n-ar fi existat 45 de ani de comunism cum ar fi arătat o braserie de pe vremea când Neagu Djuvara se juca cu soldăţei de lut şi Regele Mihai nu avea încă permis de conducere. Cum ar arăta o asemenea braserie ajunsă până în prezent? Răspunsul este unul sincer din punct de vedere al amenajării interioare, fără butaforii patinate şi sifoane vechi pe pereţi, o amenajare în care contează mesajul pe care fiecare scaun sau lambriu în parte l-ar fi putut duce peste ani.

Mai mult decât amenajarea, City Grill a suferit un “lifting” absolut excepţional şi la capitolul mâncare. Deşi într-un fel miraculos a reuşit să păstreze zona de preţuri accesibile, noul meniu arată ca un autentic meniu de braserie românească modernă, un meniu tradiţional uraban ce-şi are rădăcinile în esenţa gastronomiei naţionale parfumată cu cosmopolitism şi creativitate. Inima întregului meniu este grătarul, şi iată cum după ani de pribegie numele îi este în sfârşit justificat. Marele grătar s-a întors şi se simte al dracului de bine la City Grill Lipscani. O carne de vita absolut delicioasă (vine din Olanda şi se numeşte viţel rosse) , meniu de mici…da, în sfârşit, în ţara micilor are cineva meniu de mici: Mici de Obor, Mici de Medgidia,  Mici de Sulina Port şi Mici de Lehliu-gară, toţi însoţiţi ţanţoş de trei tipuri de muştar. Pentru cunoscători, aş mai recomanda şi măduvă de vită, oase de vită tăiate şi pline de maduva pe care o iei cu linguriţa, o amesteci cu sare de mare şi hrean şi o înfuleci cu un colţ de baghetă. Nu sunt de ratat nici supele în special supa cremă de viţel şi nici deserturile cu parfum de gospodină citadină (tort de biscuiţi).

Una peste alta, întregul meniu de la City Grill - deocamdata doar Lipscani- merită străbătut şi aprofundat de la antreuri până la deserturi pentru că, repet, este de apreciat cum un restaurant a reuşit să se reinventeze şi să-şi găsească “vocea” atunci când puţini credeau asta.  Tânăra noastră invitată la dans până mai deunăzi doar de băieţii puberi şi timizi azi este o atracţie locală cu şiruri de pretendenţi  cu pedigree numai bună de pus pe coperta revistelor mondene în timp ce contracandidata din tinereţe încă mai trimite poze încercând să intre la pagina 5.