Încă un pas spre punctul de unde războiul poate rămâne singura soluție?

De câteva săptămâni, o întrebare revenea obsesiv : cine și cub ce formă va decide confiscarea banilor rusești deja blocați în mai multe bănci occidentale pentru a-i folosi – și în ce formulă – pentru ajutorarea Ucrainei în spiritul angajamentului promis, adică „atât timp cât trebuie și cu tot ce este necesar”?

Primul semnal coerent în acest sens a venit din partea Comisiei Europene a cărei președintă, Ursula von der Leyen, spunea pe 27 februarie 2022, că IUE și partenerii săi au luat decizia de a „paraliza” sumele și bunurile deținute  de Banca centrală rusă „pentru a nu permite Rusiei să-și folosească propriile rezerve internaționale pentru a slăbi efectul sancțiunilor internaționale”. Anul acesta, la Davos, David Cameron, fost prim ministru al UK și actualmente ministru de externe de la Davos când David Cameron, a declarat că „am înghețat deja valorile și activele rusești. Problema care se pune acum este: ce-ar trebui să facem acum?

Cred că există un argument juridic, unul de ordin moral și un argument politic ...atunci când Putin a lansat această agresiune ilegală, lumea s-a schimbat și noi trebuie să ne schimbăm împreună cu ea. Recunoaștem faptul că ne aflăm într-o lume in ce în ce mai primejdioasă și dificilă și că trebuie să fim gata să gândim într-un mod inovator la modul în care utilizăm aceste resurse pentru a ajuta Ucraina”.

Acum, mai precis ieri seară, Cameron a lansat marea propunere revoluționară care implică -sau ar putea implica – nu numai Marea Britanie ci și toate statele membre din G&, marcând o ruptură enormă în relațiile internaționale și deschizând un nou front intens de conflict care poate avea consecințe extrem de grave.

A zis David Cameron că: „Există posibilitatea de a folosi ceva în genul unui împrumut sindicalizat sau unei garanții care să folosească în mod efectiv valorile rusești blocate ca o asigurare că putem să dăm acei bani ucrainenilor știind că-i vom recupera când Rusia va plăti reparațiile de război. Acesta ar fi un mod mai bun (de a oferi acest ajutor, n.n.) Scopul nostru este de a ne asigura maximum de unitate în grupul de țări membre G7 și UE dar, dacă nu putem să realizăm asta, atunci vom merge mai departe cu aliații care vor să facă acest lucru”.

Se poate? Cu siguranță că se poate, exact așa cum, teoretic, poate fi valabilă și intenția franceză de a trimite trupe la sol în Ucraina, poate în forma unei „coaliții a voinței” ca cea formată în jurul SUA pentru operațiunile din Irak, dar de data asta marele șef de operațiuni fiind Emmanuel Macron, conducând ofensiva pe urmele lui Napoleon.

Se poate, numai că David Cameron merge cu mult mai departe decât intențiile europene care erau de a folosi nu totalitatea valorilor rusești înghețate în băncile europene (mai ales în banca din Belgia), ci doar dobânzile generate de banii respectivi.

Dacă propunerea lui Cameron va fi adoptată, să vedem în ce formulă căci și asta este extrem de important ca semnal politic. Din moment ce nu poate fi o acțiune validată de Consiliul de Securitate al ONU, atunci rămâne posibilitatea unei decizii UE sau G7, eventual în concordanță cu o din ce în ce mai puțin probabilă hotărâre în Congresul SUA  din moment ce conservatorii se opun și câștigă teren în perspectiva unei viitoare victorii a lui Trump.

Dacă va fi adoptată, decizia respectivă va lovi cu certitudine Federația Rusă cu un șoc poate chiar imposibil de resorbit în valoare de aproape 400 de miliarde $. Dar efectele politice ar fi aproape imposibil de cuantificat în acest. Moment din moment ce o asemenea confiscare de valori bancare ar duce cu certitudine la un efect imediat, adică o confiscare în oglindă a tuturor sumelor de bani și activelor deținute de statele sau companiile naționale din țările care vor accepta această măsură și vor grăbi ruptura gravă între sistemele de plăți și vor reduce, dacă nu chiar anihila capacitatea de a efectua schimburi comerciale în cadrul acordurilor și cu mijloacele agreate acum, cele mai multe bazate pe încredere reciprocă între state și operatorii de pe marile piețe.

 În plus, propunerea britanică se bazează exclusiv pe un pariu uriaș: Rusia va pierde și Ucraina va câștiga războiul și, în consecință, va putea să plătească înapoi sumele care i-ar fi acordate acum. Ideea nu e rea, deoarece se  poate argumenta că nu ar fi vorba despre o confiscare, ci, cum spune Cameron, de un „împrumut sindicalizat”. Mai trebuie doar câștigat războiul și avem cu toții convingerea că, după ce va trece deceniul pe care organizațiile internaționale îl prevăd acum pentru refacerea țării,. Ucraina va începe să dea banii înapoi. Mai rămâne, desigur, să vedem ce va hotărî o viitoare Conferință de pace că va trebui Rusia să de înapoi Ucrainei ca despăgubiri de război...

Excelent subiect aruncat pe piața politică înainte de alegerile europene de către David Cameron, cel care a lansat cu atât succes dezastruosul demers BRXIT.