În plină criză structurală privind sursele de energie ale Europei, iată lista celor care nu depind de Rusia și sunt discutate în aceste două zile la Bruxelles

În teorie și la nivelul declarațiilor politice, UE va susține din nou că scopul său fundamental și susținut în mod egal de voința tuturor Statelor membre, este să scape definitiv de presiune tradițională rezultată din dependența de sursele rusești, asta prin aplicarea reglementărilor obligatorii pentru toți actorii de pe piața europeană , așa cum au fost fixați prin REPower UE, reglementarea UE/2021 adoptată la începutul acestui an.

Foto: Profimedia

Obiectivul este extrem de îndrăzneț: ajungerea la oprirea totală a importurilor de gaz lichefiat până la finele acestui an și de gaz prin conductă până în toamna anului viitor https://energy.ec.europa.eu/strategy/repowereu-phase-out-russian-energy-imports_en

Rutele de transport

1.       Cea care, fie și numai teoretic, ar trebui să ne intereseze  în mod direct este așa numitul „Coridor verde” Marea Caspică-Marea Neagră-Europa pentru a aduce energie electrică din surse alternative către Europa centrală. Traseul conectează sursa azeră, extrem de importantă deoarece țara a investit continuu și masiv în zona eoliană offshore, cu Georgia, România și Ungaria. Aveți aici descrierea completă a proiectului https://www.specialeurasia.com/2026/06/03/eu-azerbaijan-renewable/ , extrem de promițător în analiza Comisiei Europene, mai ales că-și propune să capteze și surplusul de electricitate din Kazahstan și Uzbekistan, aducând totul prin cablul submarin care traversează Marea Caspică. Problema enormă apărută acum privește nivelul de insecuritate din Marea Neagră după ce vedem cum se dezvoltă zilnic dimensiunile deja explozive ale relației pe subiecte energetice și numai între Ucraina și SUA. Cine și cum va ajuta UE, în aceste condiții, să asigure securitatea proiectului și să evite diverse sabotaje cu autori statali sau non statali?

2.       Rutele conexiunilor din Nord. Nordh Sea Link& Viking Link, interconexiunile care legă Norvegia de Danemarca și, respectiv, Danemarca de UK, interconectate astfel la rețeaua Europei continentale. .Mai există NordLink, cablul de 1,4GW care leagă Germania de capacitățile hidro de producție a energiei electrice https://tepsa.eu/analysis/europes-energy-security-in-2026-more-resilient-but-systematically-exposed/ . Există și aici o problemă majoră de securitate, una de mare amplitudine, cu dimensiuni demonstrate de sabotajul efectuat de ucraineni (cum acuză de-abia acum procuratura din Hamburg) împotriva rețelei de conducte Nord Stream 1 și 2. Context în care întrebarea urgentă este dacă există posibilitatea ca NATO și UE să formeze unități de informații și patrulare comune în cadrul unor programe speciale...

Dar, în opinia mea, europeni ar face o mare greșeală rezumând discuția doar la parametrii de acum, căci presiunea reală nu pare să fie aci așa cum se punea cu puțin timp în urmă, atunci când totul se judeca doar prin faptul că Rusia era obligată, pentru a susține efortul de război, să se plieze sancțiunilor decise de Bruxelles. 

Între timp, începând cu luna august 2026, duplexul de super-puteri Rusia-China au inaugurat Drumul de nord al mătăsii între Murmansk și Vladivostok care permite navelor container chineze să călătorească liber pe trasul de 5600 lm considerat impracticabil dar garantat acum cu permise de navigație emise de Rosatom care, atenție, pune la dispoziție și flota de spărgătoare de gheață pentru ghidarea navelor. 

Cât timp (foarte puțin, susțin unele surse din serviciile de informații asiatice) va trece până când ruta respectivă va fi folosită c rută de tranzit pentru combustibil strategic excepțional de interesantă pentru a ocoli nu numai teritoriul Ucrainei cu ce a mai rămas acolo ca rețea de conducte funcționale (dar cu prețul de a intra în conflict cu SUA).

Cred că acum, în viitorul extrem de apropiat, vom vedea cine a avut pachetele de informații corecte și cine dintre actorii mici din estul UE a știut să le folosească.