Impresii pe repede înainte
0Două titluri m-au cucerit în ultimele două zile de vizionări: „Case 137” al lui Dominik Moll, cu Lea Druker (nepoata marelui teleast: Michel, deci cu ceva origini românești) și “President's Cake”.
„Case 137”, despre o anchetă a reacției exagerate a poliției, la Paris, când cu mișcările Vestelor galbene, scenariul ar trebui studiat și de cineaștii noștri pentru că ar merita și 10 august o abordare similară.
În “La Semaine de la critique”, deci într-o competiție paralelă: „Tortul președintelui” cu o poveste tulburătoare și înspăimântătoare a vieții din Irakul anilor 90, dictatura lui Saddam, privită prin ochii a doi copii fermecători, prinși într-o conjunctură politică asemănătoare amețitor cu ultimii ani ai lui Ceaușescu. Asemănarea era poate și mai izbitoare în prag de alegeri la noi. Pe genericul final sunt multe nume românești. Poate îl cumpără careva. Categoric merită!
„Sound of falling” e un fel de Haneke, Panglica albă, și mai sinistru, dar făcut de o nemțoaică.
„Sirat” mult zgomot pentru nimic, căutarea haotică a unei fiice dispărute, într-un Maroc, de nevizitat.
Mult vânatul „Eddington” lui Ari Aster, cu două megavedete: Joaquin Phoenix și Pedro Pascal, este de o violență și de un cinism inimaginabile, cu lupta dintre un primar și un sherif, unul mai demonic decât celălalt. Mari șanse de un premiu, măcar de interpretare.
Enormă vâlvă a făcut însă ecranizarea memoriilor lui Bono, cu el în sală, și un interes mai mare decât pentru orice alt artist, care nu poate fără film, dar nici filmul fără el.
De la Cannes, Irina-Margareta Nistor.
Se încarcă comentariile...
