Idealul olimpic alunecă pe zăpada și gheața din deșertul Arabiei Saudite

Consiliul olimpic asiatic a anunțat ieri, provocând un șoc global, că Arabia Saudită a fost oficial aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă ale Asiei din 2029.

Proiectul pistelor pentru competițiile olimpice

Stupoare este puțin spus căci, imediat, au început să apară întrebări care țin de logica elementară privind calitatea competițiilor de iarnă care vor fi desfășurate în zona deșertică unde, în mod tradițional, se înregistrează printre cele mai ridicate temperaturi consemnate de arhivele institutelor meteorologice, fiind imposibil de prevăzut cum vor reacționa sportivii supuși la efortul competițional pe piste artificiale și evoluând doar în spații protejate și cu temperatură controlată doar prin instalații de aer condiționat.

Dar ce contează când, în contrapondere, s-a făcut din plin simțită forța fantastică a fondurilor nelimitate puse în mișcare de comitetul olimpic și paraolimpic saudit care, firește, motivează entuziasmul celor care, în unanimitate, în reuniunea lor de la Phnom Penh, au decis locația evenimentului spunând fericiți că „foarte curând, zonele deșertice și munții Arabiei Saudite vor fi terenul pe care se vor desfășura Jocurile Olimpice de Iarnă”: 

Decizia precizează că locația centrală a Jocurilor va fi la Neom, megalopolisul futurist aflat în construcție în zona muntoasă de nord-est a Arabiei Saudite pe țărmul Mării Roșii, acolo unde, începând cu 2020,  se desfășoară etapele locale ale Raliului Dakar (foto) .

Comitetul de organizare al acestui proiect faraonic este prezidat, cum altfel, de prințul moștenitor Mohammed ben Salmane, responsabil pentru concretizarea „orașului viitorului” cu investiții inițiale de 1 miliard de dolari, planurile prezentându-l ca alcătuit din două cuburi imense acoperite de oglinzi și ci o înălțime de 500 m și care se întind pe o suprafață de 170 km. Și în care se speră că, până în 2045, vor locui 9 milioane de oameni.

Tehnic este însă posibil de imaginat reușita proiectului Jocurilor Olimpice de Iarnă? Reamintesc că vor exista competiții de schi, snowboard, hochei pe gheață și patinaj, în total 47 de probe olimpice dintre care 28 pe zăpadă și 19 pe gheață. Locația, desigur absolut exotică, are totuși o bază rațională deoarece, cum spun organizatorii, Trojena, locația olimpică din zona muntoasă a orașului Neom și care urmează să fie funcțională în 2026, va avea piste de schi deschise tot timpul anului, un lac artificial enorm cu apă dulce, cabane de schi, pensiuni turistice și hoteluri de lux. Și cel mai important, cum spun organizatorii, trebuie știut că „acolo temperaturile ajung sun zero grade pe timpul iernii și, în restul anului, nu trec în general de 10 grade”. Trojena se află la 50 km de Golful Aqba, cu înălțimi muntoase cuprinse între 1500 și 2600 m, marea problemă fiind absența previzibilă de precipitații, ceea ce va face ca majoritatea competițiilor să trebuiască să se desfășoare pe zăpadă artificială, asta fiind explicația pentru faptul că, pentru moment cel puțin Arabia Saudită nu se numără printre cele 86 de țări în care nu se pot organiza competiții de schi în exterior...

Este oare doar o decizie politică sau, dimpotrivă, este chiar o investiție enormă într-un proiect care poate deschide porțile spre ce va fi lumea de mâine în condițiile în care ar fi imaginabile marile aglomerări urbane adaptate pentru a rezista schimbărilor climatice și redefinindu-ne condițiile de viață? Este mult prea devreme de dat un răspuns. Singurul lucru sigur este că, doar în câteva ore, a început un val de proteste și acuzații legate de o presupusă încercare de cumpărare a bunăvoinței internaționale pentru a se da uitării încălcările grave ale drepturilor omului din Arabia Saudită. Dar, în definitiv, puterea banilor aruncați în jocul olimpic a reușit deja să schimbe atât de mult din idealurile propuse de Baronul de Coubertin încât totul merge în direcția unei afaceri care poate sau nu să fie una de succes. Va fi, cel mai probabil, o continuare a aceluiași tip de lobby și contra-lobby care însoțește de acum, ca un ritual al rușinii, organizarea politizată a tuturor competițiilor olimpice sau de anvergură mondial, pe măsura a ce mai poate imagina lumea noastră în acest moment.

Și e tare păcat.