Forumul pentru Pace de la Paris: o altă inutilitate costisitoare cu pompoane prezidențiale sau speranță reală?

Programată cu mare știință a jocurilor politice, această manifestare (aflată acum la cea de-a cincea ediție) a fost gândită, pentru a fi pe deplin evocatoare, măcar teoretic, pe 11.11.22, împlinind un arc de cerc față de momentul din 11.11.11 când a fost semnat armistițiul prin care s-a pus capăt Primului Război Mondial prin victoria Aliaților și înfrângerea Germaniei, război cumplit care a provocat moartea a 18,6 milioane de oameni dintre care 8 milioane erau civili.

S-a spus atunci – și de nenumărate ori de atunci încoace – că atrocitățile fuseseră într-atât de cumplite și fără vreo comparație în lunga memorie de sânge a omenirii încât, desigur, erau o lecție unică și irepetabilă. Mai ales că, atunci, războiul mondial provocase și căderea a patru uriașe imperii (german, austro-ungar, rus și otoman) simplificând astfel – sau asta era speranța – drumul noilor națiuni independente către pace și refacere economică și bunăstare. Acest drum părea că se deschide larg – fiind și singurul rezonabil – odată cu semnarea armistițiului (foto). 

Momentul semnării Armistițiului în vagonul-restaurant al trenului mareșalului Foch

Irelevanța acelor speranțe extraordinare a fost însă constanta istoriei în perioada următoare, culminând cu tensiunile extreme de acum care apropie primejdios lumea de o altă confruntare mondială. Din păcate, această istorie a fost dominată de paradoxul tragic care reprezintă însăși esența politicii: pe de o parte, s-au succedat nenumărate și din ce în ce mai complexe reuniuni internaționale pe subiectul nobil și generos al nevoii de pace, și, pe de altă parte, au urmat războaie din ce în ce mai teribile, într-o succesiune rapidă și constantă, începând cu cel de-al Doilea Război mondial și continuând cu lista extrem de lungă și însângerată care marchează perioada istoriei contemporane.

Așa că avem de ales: fie vorbim despre teorie, cu vorbe din ce în ce mai multe și mai frumoase, desprinse direct din manualele după care se învață diplomația și așa numita „știință a managementului conflictelor” sau ne ocupăm de realitatea lumii în care trăim și urmărim dacă cineva vine cu soluții concrete care să pună capăt demenței care ne înconjoară.

Context în care să vedem ce se întâmplă de azi începând la forum de profil care începe la Paris, cu augusta participare a președintelui Iohannis care, firește, nu putea să nu fie prezent la o asemenea desfășurare de invitați iluștri. Și, la fel de normal, să țină discursul protocolar cuvenit în asemenea situații.

Dar, despre ce se va vorbi concret? Tema centrală a Forumului este „Depășirea crizei multiple” cu un interes deosebit pentru următoarele priorități: ”Cum pot fi gerate repercusiunile crizei multiple asupra populațiilor”; „Cooperarea în timpul conflictelor”; „Regândirea globalizării într-o lume polarizate”; „Catalizarea soluțiilor climatice și de mediu”; „Garantarea unei lumi numerice mai etice și mai sigure”; „promovarea unor societăți mai etice și sigure” . Teme generale, chiar extrem de generale, desigur fundamentale pentru lumea în care trăim, tot atâtea subiecte deschise generos pentru discuții și expozee pe cât de nobil-promițătoare pe atât de lipsite de relevanța imediată a unor decizii sau angajamente ferme, de altfel imposibil de luat în asemenea cadru. Nimeni nu poate fi obligat să respecte ceva din ce va promite la modul teoretic, iar politicienii reuniți acolo știu foarte bine asta și, tocmai de asta, se simt mai debarasați de obligațiile care ar trebui asumate dacă ar fi vorba despre o reuniune pentru votarea unei rezoluții cu caracter obligatoriu la ONU, spre exemplu.

Președintele nostru, spre exemplu, își va putea exprima azi viziunea novatoare pe tema de larg interes „Prezent și viitor: atenuarea consecințelor crizelor multiple asupra populațiilor”, firește, având în primul rând de arătat care este succesul înregistrat în România, țară care, după statisticile oficiale, reușește performanța remarcabilă de a înregistra, cum a spus chiar Domnia Sa, o creștere economică peste așteptări. Va participa la o sesiune care se va desfășura între orele 18.15-19.00 și unde vor mai fi și Gilbert Houngobo, Directorul General al Organizației Mondiale a Comerțului, Muhammad Suleiman al Jasser, Președintele Băncii islamice de dezvoltare, Rene Rioux, Directorul general al Agenției franceze pentru dezvoltare, Daniela Schwarzer, Director executiv pentru Europa și Asia Centrală la Open Society Foudations și Rym Momtaz, consultant și cercetător pe politică externă și de securitate europeană la Institutul internațional de studii strategice.

Și mai departe? De un singur lucru suntem absolut siguri: va mai urma și la anul un Forum asemănător. În afară de asta, greu de spus. Uite, ca nimeni să nu zică ceva despre răutăți inutile, să amintim doar un fapt simplu și extrem de concret: toate vorbele astea despre pace, conștiință planetară, etc, etc se vor spune în capitala unei țări care, alături de toate celelalte puteri nucleare, a refuzat semnarea Tratatul negociat de ONU și semnat de toate celelalte State Membre privind interzicerea producerii, folosirii și stocării armelor nucleare. Atunci, despre ce vorbim? Poate, de ce nu, păstrându-ne optimismul, despre aceste 10 proiecte selectate de un juriu și care vor fi susținute pe parcursul unui an... ce vor schimba cu adevărat, vom vorbi când li se va evalua eficiența.

Până atunci, vorbim despre pace și, cum este obiceiul acestei lumi demente, exact vorbitorii principali semnează cele mai importante contracte de armament și capacități militare.