Expandarea prezenței strategice a Chinei în Orientul Apropiat prin contribuția decisivă a Arabiei Saudite

Realmente istorică, din foarte multe de vedere, vizita Președintelui Chinei în Arabia Saudită, transmițând un mesaj că echilibrul tradițional din zona Orientului Apropiat se transformă masiv, posibil irevocabil, odată cu apariția unor noi actori, semnarea de noi acorduri, intrarea în noi parteneriate strategice bi și multilaterale.

S-a dorit (și s-a obținut) transmiterea a mai multe mesaje simultane care să arate viteza cu care se petrece schimbarea de acum, de fapt o umplere a vacuum-ului de putere lăsat după înfrângerea americanilor din Afganistan și eșecul lor de a-și îndeplini promisiunile de a asigura un nou climat de securitate, mai întâi în Irak, mai apoi în ceea ce ei visau a fi Noul Orient Apropiat și, în prezent, sensibila erodare a influenței Administrației Biden în regiune. Ce a fost acum în Arabia Saudită exact asta s-a dorit să confirme, odată cu o vizită a Președintelui XI, dar și participarea sa la primul Summit între China și o țară arabă și prin prezența la Summit-ul de cooperare între China și țările din Golf. Un mesaj în sine îl constituie prezența la Summit a liderilor din Palestina, Egipt, Sudan, Kuweit, Tunisia și Irak. Și, foarte interesant, Președintele Xi al Chinei a extins oferta tradițională a Noului Drum al Mătăsii, anunțând, exact în acest moment în care singurul lucru important sunt perspectivele economice, că țara sa dorește să extinde și să diversifice cooperarea în numeroase domenii, incluzând cel al energiei, infrastructurii, medicinei, aviației, finanțelor, sistemelor 5G, comerțului electronic și economiei maritime. Și a mai dat un semnal care să funcționeze ca argument de apropiere politică, invocând posibilitățile de a deschide prezența chineză în susținerea marilor programe naționale de dezvoltare strategică a țărilor din zonă. Sunt șapte strategii naționale puse pe noua listă de expandare a influenței chineze, incluzând aici programul Saudi Vision 2030, Middle East Green Initiative, Kuwait Vision 2035, Djibouti Vision 2035, Quatar National Vision 2030 și Emerging Comoros Plan 2030.

În ce privește Arabia Saudită, mesajul chinez a venit în forță și i s-a răspuns pe același nivel, tocmai pentru a căpăta o valoare de stimulent pentru celelalte state care trebuiau să vadă cum apare o ofertă economică de mari dimensiuni. Și au fost semnate nu mai puțin de tratate comerciale între China și Arabia Saudită în valoare estimativă de 50 de miliarde USD.  Dar, în plus, între cele două țări a mai fost semnat și un parteneriat strategic extins însoțit de angajamentul de a organiza vizite de stat la fiecare doi ani. Poate cel mai important element suplimentar a fost însă promisiunea celor două părți de a respecta principiul neamestecului în treburile interne, adică o cortină trasă principial, de la bun început, peste „mici probleme neimportante” cum ar fi uciderea ziaristului Khashoggi sau încălcările drepturilor omului din Arabia Saudită sau China. Se transmite cu această ocazie că este limpede că se conturează certitudinea sprijinului pe care Arabia Saudită și alte țări arabe îl vor acorda Chinei. Așa cum, spre exemplu, s-a întâmplat deja în Consiliul Drepturilor Omului al ONU atunci când Legea Securității chineze în Hong Kong a fost sprijinită de Bahrein, Egipt. Iran, Kuweit, Liban, Maroc, Oman, de Autoritatea palestiniană, Arabia Saudită, Sudan și Emiratele Arabe Unite.

 Un alt semnal de forță, atât economic dar și cu foarte serioase implicații politice, îl reprezintă afirmația președintelui chinez care a spus că au început consultările cu țările din Golf pentru a se realiza tranzacțiile în yuani pentru țiței și gaze începând de peste trei-cinci ani, parte a proiectului de a promova yuanul ca monedă internațională de schimb.

Va reuși oare acest parteneriat să schimbe definitiv sensul jocurilor din Orientul Apropiat? Încă este prea devreme să spunem asta dar, cu certitudine, vedem o spectaculoasă confirmare a avansului chinez pe un teritoriu în derută și care este în căutare unui echilibru și a unui început de reziliență în domeniul securității.