EXCLUSIV Lupta antiteroristă în Europa: analiza coordonatorului european în lupta împotriva terorismului
0
Un text esenţial, cu date excepţionale şi concluzii grave. Este vorba despre un document „cu circulaţie limitată“ (14438/15) difuzat pe 23 noiembrie de coordonatorul european din cadrul Consiliului European pentru lupta împotriva terorismului.
Este o prezentare a stadiului în care se află implementarea măsurilor decise de Consiliul JAI din 12 februarie şi în pregătirea Consiliului JAI care se va ţine pe 4 decembrie.
Ceea ce reiese din document poate fi o explicaţie a stării de fapt actuale, definită prin lipsa unor măsuri comune de cooperare la nivel european şi o penurie reală a informaţiilor privind un domeniu esenţial nu numai pentru securitatea fiecăruia dintre statele membre, ci şi la nivel european, în momentul în care a devenit absolut limpede că ameninţarea teroristă directă a terorismului islamic priveşte ţinte multiple de pe continentul nostru.
Este mai mult decât îngrijorătoare analiza făcută privind EUROPOL, căci, se spune în document, „doar 14 State Membre au decis conectarea autorităţilor lor specializate în lupta antiterorism la sistemul SIENA (Secure Information Exchange Network) din cadrul EUROPOL, cheie care permite accesul la schimbul de informaţii. Ceea ce înseamnă că, în acest moment, jumătate dintre statele membre nu sunt conectate. SIENA va fi trecută la nivelul <<confidenţial>> în 2016”. Interesant este faptul că, acum, numai cele 14 state membre conectate la sistem pot accesa şi datele stocate într-o secţiune specială dedicată luptei antiteroriste, cea care permite comunicări bilaterale sau multiple între autorităţile competente în domeniu, dar şi cu terţe părţi, în termenii acordurilor de cooperare existe.
La fel de îngrijorătoare şi problematică este informaţia conţinută în raport, conform căreia, până în noiembrie 2015, în Sistemul de Informaţii al EUROPOL (EIS), sunt înregistraţi 1595 de „luptători străini”, cu menţiunea că această cifră este doar informativă şi, pesemne, cu mult sub realitate, din moment ce avem doar jumătate din statele membre conectate la sistem...
Situaţie similară şi în cazul EUROJUST căci, chiar dacă „schimbul de informaţii şi cooperarea operaţională au crescut considerabil...dar, totuşi, nu reflectă totalul investigaţiilor şi condamnărilor”. Pe cazuri de terorism sau legate de activităţi în sprijinul reţelelor teroriste, încă se înregistrează un număr relativ mic de acţiuni în justiţie: de la trei cazuri anul trecut la 14 până în acest moment în 2015, cu 109 cazuri deschise pe baza schimbului de informaţii privind terorismul, cu 17 dintre ele ajunse în justiţie şi 92 în stadiul de urmărire penală.
Situaţie la fel de diversă (dacă nu chiar ciudată) în cazul folosirii sistemului de informaţii al zonei Schengen (SIS II), modul de folosire a acestuia fiind extrem de diferit de la un stat membru la altul. Important mai ales că, din februarie în acest an, statele membre Schengen au o posibilitate suplimentară, cea de a raporta imediat cazuri suspecte (informaţii sau identificarea unui luptător terorist străin) generând instantaneu o alertă în sistemul SIS II. Doar că, până acum doar jumătate dintre statele membre au folosit acest procedeu.
Mai mult, „constituie un element de slăbiciune faptul că EUROPOL nu are acces automat şi sistematic la sistemul SIS II. Dreptul la acces pe care-l are EUROPOL priveşte doar o cercetare manuală, pe un caz sau altul. Asta înseamnă că nu există un control încrucişat permanent al SIS II cu bazele de date ale EUROPOL”
Chiar dacă este foarte greu de crezut, „există puţine statistici asupra modului în care statele membre folosesc bazele de date ale INTERPOL..Iar o precondiţie pentru controalele sistematice îl reprezintă conexiunea între punctele de control la frontieră şi bazele de date ale INTERPOL. În acest moment, cel puţin 10% din statele membre şi partenerii Schengen nu au încă stabilite conexiuni electronice pentru toate punctele de control de frontieră (aeriene, maritime şi terestre). Verificarea automată a documentelor de călătorie este şi ea necesară pentru a creşte controalele, fără a avea un impact negativ asupra fluxurilor de călători. 7 din cele 26 de state membre şi parteneri Schengen nu folosesc verificarea automată. 6 din 26 încă trimit manual informaţii către baza de date INTERPOL.”
Restul analizei, inclusiv propunerile pentru viitorul imediat şi pe termen mediu, le puteţi citi în documentul de referinţă.
Problema majoră este că, chiar şi în acest conext dramatic, nivelul real de cooperare în lupta antitoreristă este încă la un nivel care lasă mult de dorit, dovedind nu numai discrepanţe majore între abordările diverselor state membre, dar şi o lipsă de entuziasm a unora de a împărtăşi rezultatele anchetelor în curs sau chiar de a transmite minimul de date strict necesare pentru ceea ce s-ar putea numi o cooperare europeană.
Care vor fi consecinţele directe, în termeni operaţionali, ai celei mai grave afirmaţii din raport – nivelul informaţiilor privind terorismul şi schimburile de informaţii în domeniu rămâne unul scăzut? Care vor fi consecinţele unei stări evidente de lipsă de colaborare sau de încetineală extremă în privinţa adoptării reglementărilor privind domeniul cybercrime, de interes strategic absolut evident pentru domeniile civil şi militar, unul dintre punctele de rezistenţă ale activităţii de acum a celulelor teroriste din Europa? Cât timp statele membre vor mai accepta să întârzie aplicarea fermă şi extrem de strictă a reglementărilor europene (votate în octombrie 2015) privind controlul armelor, ştiindu-se foarte bine că laxismul (uneori extrem) al politicilor naţionale în domeniu a permis constituirea unor „pieţe paralele” de vânzare a armelor de toate categoriile, fapt de care au profitat reţele teroriste pentru a-şi constitui arsenale impresionante?
Întrebări care sunt cu atât mai importante şi urgente în contextul evenimentelor de acum care, după cum aţi văzut, după momentul iniţial de solidaritate emoţională cu victimele care urmează fiecărui atentat, au arătat că începe să se dezvolte un climat de suspiciune şi chiar mai mult, de acuzaţii reciproce, între diferitele state, tocmai pe tema lipsei de cooperare între serviciile de informaţii.
Poate, în acest context, ieşind din politica noastră obişnuită defensivă şi maximă secretoşeniei, ar fi cazul ca autorităţile din România să prezinte opiniei publice un astfel de „state of play” asupra implantării măsurilor cerute cu atâta insistenţă de instanţele europene şi foarte clar enunţate în documentul confidenţial transmis de coordonatorul european antiterorism. Nu am mari speranţe că ar putea fi posibil, dar aşa ar fi normal, fie şi numai pentru că, după cum veţi vedea în următoarele săptămâni, aceasta va fi şi unul dintre punctele majore ale agendei Consiliului JAI din decembrie şi Summit-ului de la mijlocul aceleiaşi luni.
Se încarcă comentariile...
