Excelsior Teen –Fest – o primă ediţie de succes

Bogată şi extrem de variată oferta festivalieră a toamnei teatrale. Atât de bogată încât nu doar că a generat o neaşteptată şi lăudabilă concurenţă, ci şi nemulţumiri mai curând de imagine şi de ifose decât reale în rândul acelor critici de teatru care încă mai cred că festivalurile s-ar face pentru ei.

Dar care, atunci când trebuie să treacă la fapte, adică să pornească la drum, să vadă şi să scrie ce şi cum tare greu îşi mai amintesc că „mersul trenurilor” (mă rog, şi cel al autobuzelor, şi cel al microbuzelor) ar cam trebui să fie una dintre lecturile lor de căpătâi.

Oferta invocată nu a fost bogată doar în general, ci, fapt îmbucurător, iată că putem consemna înmulţirea acelor manifestări de cultură teatrală ce au drept public ţintă tinerii. Simultan ori succesiv festivaluri focusate asupra acestora, nu însă şi neapărat exclusiviste căci un spectacol pentru copii sau pentru adolescenţi bine făcut nu are cum să nu placă şi publicului adult au avut loc în organizarea mai multor teatre din ţară şi din Bucureşti. Aşa încât renăscutului Festival de la Piatra Neamţ, deja încetăţenitului festival organizat de Teatrul „Luceafărul” din Iaşi, adoratului şi de poveste festival găzduit în lăcaşuri deocamdată de împrumut de Teatrul „Ion Creangă”, celui al Teatrului „Ţăndărica”, celui nou creat de Teatrul „Gong” din Sibiu, iată, li s-a alăturat cu rost Excelsior Teen –Fest, creat şi managerizat în principal de instituţia teatrală parţial omonimă (Teatrul Excelsior) din Bucureşti.

Noul director Adrian Găzdaru, nou şi nu prea căci are deja în palmares o stagiune încheiată marcată de succesul reprezentat de spectacolul The History Boys- Poveşti cu parfum de liceu,a avut excelenta idee de a-i încredinţa selecţia criticului de teatru Oana Borş. Căreia chiar nu prea avem ce-i reproşa de vreme ce a reuşit să reunească în selecţia oficială competitivă spectacole bune şi foarte bune apte să intereseze prin tematică, prin conţinut, prin distribuţii şi calitate artistică sus-invocatul public ţintă al festivalului. Dar şi adulţii. Spectacole pe texte din literatura dramatică clasică (Vicleniile lui Scapino, mai curând după decât de Molière, de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ), contemporană (Chip de foc de Marius von Meyenburg de la Teatrul „Toma Caragiu”din Ploieşti, O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii de Simon Stephens, Coro Nero de Stanislass Cotton, o montare realizată în colaborare de Secţia de Teatru de la Universitatea „Lucian Blaga” şi Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, Numele de Jon Fosse, coproducţie a Teatrului Foarte Mic şi a Teatrului de Comedie din Bucureşti), extrem –contemporană şi extrem-extrem contemporană (Tipografic Majuscul  de Gianina Cărbunariu, spectacol de la Teatrul „Odeon”, Profu’ de religie de Mihaela Michailov, montare selecţionată de la Naţionalul craiovean şi Amintiri din epoca de şcoală - FOTO - de aceeaşi autoare, creaţie a Asociaţiei „Arta pentru drepturile omului”), dramatizări (La Ţigănci după Mircea Eliade de la Unteatru şi Flori pentru Algernon după Daniel Keyes de la Teatrul ACT). Plus antrenanta producţie colectivă ArOorchestra, creaţie din oferta 9G a Teatrului Naţional din Bucureşti.

„Tipografic majuscul”, de Gianina Cărbunariu

Regizorii acestor spectacole aparţin şi ei generaţiilor ceva mai tinere de creatori, „veteranului” Vlad Massaci alăturându-i-se Alexandru Mâzgăreanu, Radu Apostol, Vlad Cristache, Gianina Cărbunariu, Bobi Pricop, Horia Suru, Andreea şi Andrei Grosu, Veronica şi Cătălin Pătru. Distribuţiile acestor spectacole au fost la rându-le alcătuite în majoritate din actori tineri şi foarte tineri, cei mai mulţi de foarte bună condiţie profesională. O realitate menită să mai înlăture din falsele îngrijorări legate de viitorul teatrului românesc, de schimbul de mâine, de pretinsa, inventata şi, mai ales, inept stimulata, din păcate chiar de unii critici mai năbădăioşi, luptă dintre generaţii. Negată convingător în chiar zilele festivalului de actriţa Ana Ciontea, nu doar printr-un interviu acordat cotidianului Adevărul, ci şi prin prezenţa ei în festival. Pe scenă şi în sală. Ca şi prin prezenţa Cătălinei Mustaţă, a lui Gheorghe Visu şi a lui Mihai Dinvale în distribuţiile din montările aflate în oferta festivalului. Reţin, de asemenea, doar câteva nume de performeri din rândul tinerei generaţii de actori pe care i-am văzut şi aplaudat în secţiunea competitivă: Cezar Antal, Katia Pascariu, Alex Potocean, Cezar Grumăzescu, Aida Avieriţei, Ana Bianca Popescu, Vlad Bîrzanu, Mădălina Ciotea, Corina Moise, Silvian Vâlcu, Mihai Smarandache, Petre Ancuţa, Florin Calbajos, Emilian Mârnea, Iulia Colan, Marian Politic, Cătălin Vieru, Raluca Păun. Lor asociindu-li-se interpreţii din The History Boys revăzut cu plăcere în deschiderea manifestării, ca şi cei din Thomas Sawyer, premiera din finalul acesteia, ambele producţii ale Teatrului-gazdă, prezentate în afara concursului.

„The History boys”, producţie a Teatrului Excelsior din Bucureşti

Premiile acestuia, decise de juriul de specialitate, au fost adjudecate de Tipografic Majuscul, Geanina Cărbunariu şi Teatrul Odeon (Cel mai bun spectacol), Bobi Pricop (premiul pentru regia spectacolului Profu’ de religie după piesa omonimă a Mihaelei Michailov de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, Vlad Bîrzanu socotit a fi cel mai bun actor pentru evoluţia sa din spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea în regia lui Vlad Massaci şi Vladimir Turturica pentru scenografia spectacolului La Ţigănci, regizat de Andrei şi Andreea Grosu la Unteatru. Iulia Colan şi remarcabilul ei Flori pentru Algernon au primit premiul acordat de juriul de adolescenţi.

„Chip de foc”, piesă a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti  FOTO Maria Ştefănescu

Proiecţiile de filme pentru adolescenţi, atelierele de fotografie şi de coregrafie ca şi cele de scriere dramatică grupate Oraşul în mişcare ca şi spectacolul intitulat a little drop of Hamlet, concretizare a muncii Atelierului de teatru al Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”  din Botoşani au rostul şi locul lor pe afişul generos nu doar în promisiuni, ci îndeosebi în realizări ale Festivalului.