„Europa este muritoare și există riscul ca Europa să moară”

Vorbele grele și greu să mai fie întoarse înapoi. De ce oare a rostit Macron toată seria de avertismente pe care le-a grupat în discursul-fluviu „la limita mesajelor catastrofice https://www.youtube.com/watch?v=-MfQf57m7bQ ” ținut joi, timp de aproape două ore, la Sorbona și care stârnește nenumărate discuții contradictorii?

Și spune Președintele Franței, singura putere nucleară pe care se bazează o viitoare construcție logică de armată europeană, că „Astăzi, Europa este muritoare și poate muri.. acum este în joc chestiunea păcii și războiului pe continentul nostru și a capacității de ne asigura sau nu securitatea...”

!i mai zice Mcon că, cel puțin în viziunea sa, este extrem de importantă viziunea privind „umanismul european” căci, „a fi european, asta nu înseamnă numai să locuiești pe un teritoriu între Baltica și Mediterana, între Atlantic și Marea Neagră, înseamnă să aperi o anumită idee privind ființa umană ca individ liber, rațional și luminat, deasupra a orice... înseamnă să apărăm separarea puterilor, drepturile opoziției și minorităților, al justiției independente, al presei libere, al universităților autonome și a libertății academice...negate în prea multe țări europene”.

Până aici, discurs în marea tradiție învățată la orele de retorică de la „Grandes Ecoles”, acolo unde Franța își pregătește înalții funcționari ai administrațiilor publice și private, precum și câțiva dintre viitorii lideri din țările în care este interesată să-și mențină vechile tradiții de influență, din ce în ce mai restrânse și mai fragile odată cu trecerea anilor.

Are fi chiar entuziasmant și ideile expuse de Macron ar putea să constituie un model, fie și general-teoretic, pentru un curs de bună guvernare care să fie difuzat ca lectură deloc obligatorie pentru a îndulci somnul altfel bine plătit al aleșilor europeni...cu condiția să fie și serios. Adică, scuzați expresia, dacă, ca și la noi, ar putea vreodată să fie aplicat acasă, în realitatea politică și administrativă din propria țară.

Aici începe o problemă extrem de gravă căci, indiferent la spusele nobile și îndemnurile umaniste venite din partea șefului statului, Robert Menard, primarul din Nisa (măsură extinsă la Beziers, Perpignan confirmă introducerea reglementărilor care țin de proclamarea parțială a stării de urgență: minorii de sub 13 ani și, pentru unele zone, de sub 16 ani, nu mai au voie să circule noapte pe străzi. Măsură extrem de dură, asociată, în memoria administrațiilor din toată lumea, cu situații extrem de grave în care este nevoie de asemenea decizii pentru a stopa o iminentă și extinsă explozie socială care să nu mai poată fi controlată.

Este un răspuns absolut de ultimă instanță, disperat, la perspectiva declanșării unor mișcări de stradă cum sunt cele extrem de violente care se petrec din ce în ce mai des în zonele marginale ale unor mari metropole franceze, amenințând în orice clipă să dubleze sau să se contopească, de la nivelul de organizare până la desfășurare efectivă, cu altele mult mai importante, inclusiv cele la chemarea unor partide politice.

Cât de gravă este cu adevărat situația din Franța și care ar putea fi – unii spun deja că urmări legislative vot fi cu siguranță și în alte țări- deciziile luate în urma extinderii episoadelor d violență și neliniște socială cronică din unele regiuni și țări de pe continentul nostru? Dar, mai întâi, să vedem ce cred francezii înșiși. .

În această săptămână a apărut un sondaj realizat pentru Europe 1, CNews și JDD  în care, foarte clar, o majoritate de 77% dintre francezi și doresc impunerea unei interdicții de circulație pe timp de noapte, începând cu orele 23, pentru toți minorii, existând acum discuții asupra nivelului de vârstă pentru aplicarea măsurii, fie 13 ani, fie 14-15 ani.

Este vorba despre o temere la nivel strict teoretică, despre un scenariu de securitate c oricare dintre sutele care sunt studiate pentru a fi pregătit în caz de orice tip de problemă, sau temerile sunt bazate pe ceva mai concret? În urmă cu câteva zile, vă prezentam valul de proteste din câteva mari universități americane, proteste pro-palestiniene care au dus la intervenția poliției care a impus și reglementări severe de securitate. Vă mai spuneam că se spunea și că se forma un „bulgăre de zăpadă” posibil să se rostogolească în Europa. Așa s-a întâmplat, episodul din Franța fiind din nou unul semnificativ.

A fost nevoie de intervenția trupelor de jandarmerie pentru ca, în cele din urmă, să se ajungă la un acord între comitetul studențesc pro-palestinian și conducea instituției de învățământ , deblocându-se astfel ținerea de cursuri în urma acceptării unora intre condițiile puse de studenți chiar dacă Yonah Arfi, președintele comitetului reprezentativ al instituțiilor evreiești din Franța a spus că regretă instaurarea „unui climat de teroare intelectuală împotriva unei părți a studenților evrei”.

Aici este, posibil, una dintre cheile de interpretare a pozițiilor lui Macron care și-ar dori să trimită un mesaj comun de raliere europeană, mai ales în jurul ideii de apărare și securitate comună și a folosirii energiei nucleare dar, din păcate, este supus presiunii străzii care, cum s-a văzut în ultima perioadă, poate fi extrem de rapidă și violentă. Cu ce rezultate politice? S-ar putea ca dezbaterea acesta de acum să favorizeze și mai mult ridicarea în sondaje a extremei-drepte dar și consolidarea unui sentiment anti-american pe măsură ce, în multe țări occidentale, manifestațiile capătă și o tentă anti-americană destul de susținută pe care chiar și Macron vrea s-o recupereze în folosul propriu și al partidului său, căzut în sondaje.

Oare instaurarea interdicției de circulație de pentru minori, dorită acum de 67% dintre francezi, să fie răspunsul potrivit pentru ca violența să nu fie recuperată politic și să aprindă centrele studențești așa cum s-a întâmplat în Mai 1968 sau, în America, atunci când demonstrațiile anti-Vietnam au devenit factor de schimbare politică?