Profesorul, catalogul și pistolul

Este știrea momentului. Sinistră, dramatică, dar întru totul semn al unei civilizații a noastre care, în secolul XXI, devine cu adevărat sinucigașă și, ca atare, respectuoasă față de menținerea legalității, introduce legislații pentru a justifica impardonabilul.

Cu câteva ore în urmă, legislatorii din statul american Tennesse au votat în favoarea unui proiect de lege care susține legalizare portului de armă de către profesori în oricare școală de stat, inclusiv la cele primare. Votul vine în contextul unor nenumărate incidente grave, echivalente cu crime în masă, petrecute în universități americane, în licee și în școli primare, unul dintre acestea fiind evenimentul https://www.latimes.com/world-nation/story/2023-03-27/photos-nashville-church-school-shooting-3-children-3-staff-killed care a însângerat o școală generală din Nashville, capitala statului Tennesse în care au murit trei elevi și trei profesori.

În opinia mea, chestiunea este de o gravitate extremă deoarece măsura decisă reprezintă un răspuns disperat la o situație disperată care nu mai poate fi altfel rezolvată decât, iată, prin aprobarea recursului la arme de către profesori și personalul care lucrează în școli. Este o inversare cumplită a unei tradiții milenare care consfințea spațiul școlii ca unul echivalent cu cel al bisericilor, recunoscut și respectat ca loc intangibil și în care orice tip de violență era interzis. În tradițiile marilor civilizații, atâtea aparțineau mânăstirilor, profesorii de acolo erau fie călugări, fie, în cazuri excepționale, savanți acreditați de academii, aducând laolaltă știința vremii dar impunând și un anume spirit electiv, prezent încă în unele țări ale lumii.

Evident că nu este cazul și aici. Dimpotrivă – și de aceea cred că votul politic din Tennessee are o valoare simbolică la nivelul întregii societăți americane și poate da o indicație pentru trendul majoritar în civilizația timpului nostru – noi trăim într-un mediu social caracterizat de o ridicare neașteptat de rapidă a nivelului de violență în întreaga societate, fenomen dublat de credința profundă în valoarea acțiunii individuale de căutare a dreptății.

Dacă guvernatorul republican va aproba legea – și este oarecum greu de imaginat că nu o va face – atunci e bine să spunem și ce prevederi conține deoarece, aplicate, vor schimba complet sistemul de învățământ și, în acest caz, doamna ministru Leca poate completa corespunzător proiectul acela mirabil și eșuat al României Educate.

Conform noii legi aprobate de legiuitorii din Tennessee, nu este nevoie, spre exemplu, ca școlile să notifice părinții că un profesor are o armă în sala de clasă unde învață copiii lor. Mai mult, legea prevede că trebuie respectate măsuri specifice de confidențialitate pentru protejarea identității personalului care poartă arme. Mai mult, este posibil ca profesorii înșiși și nici totalitatea personalului din școală să nu primească informația despre identitatea și numărul purtătorilor de armă din școală. Cum spuneam, legea nu prevede obligația școlii de a informa părinții despre existența profesorilor înarmați la școală, ba chiar specifică faptul că listele privind purtătorilor de armă din școală să fie păstrate confidențiale.

Nebunie totală. Prevederile sunt mai ciudate decât cele codifică termenii securității interne și controlului armelor într-o închisoare în care măcar gardienii știu la cine se află armele și cine și de unde poate să tragă în caz de nevoie. Dar, desigur, dacă americanii vor să se omoare între ei, este strict treaba lor și al sistemului d democrație școlar avansată de care doresc să beneficieze. Unde însă lucrurile devin interesante cu adevărat, este, ca întotdeauna, nivelul în care se teoretizează demersul și apar explicații sociologice asupra deciziei respective prezentate ca profund benefică la nivelul societății.

E firesc să prezentăm și aceste argumente (le găsiți prezentate aici https://www.listland.com/10-reasons-teachers-should-be-armed-with-guns/ ): este vorba, se spune foarte clar, despre protecția copiilor, preluarea controlului, despre un răspuns la ineficiența planurilor existente pentru situații de urgență, promovarea unei reacții rapide, despre creșterea nivelului general de securitate, despre protecția personală, se precizează astfel că elevii se vor simți mai în siguranță și vor resimți mai puțină anxietate, părinții vor fi mai liniștiți, elevii vor fi învățați să se apere...

Trăim în această obsesie a armelor. E adevărat, suntem încă oarecum departe de demența ucigașă care justifică luarea unor asemenea măsuri de protecție care, așa cum este firesc, vor genera fenomene și mai grave provocate tocmai de o continuă acumulare de arme dublată de violența individuală și colectivă care cuprinde categorii de vârstă din ce în ce mai fragede, în combinația cu consumul de masă de droguri sintetice ieftine.

Trecem într-o altă etapă istorică în care educația tinerilor generații va fi făcută de un nou tip de profesori, ei înșiși educați și antrenați în mânuirea armelor? Dacă da, reflectați o clipă asupra consecințelor.