Escrocul de pe Tinder

0
0
FOTO Instagram/Simon Leviev
FOTO Instagram/Simon Leviev

Netflix a lansat recent filmul documentar ”Escrocul de pe Tinder” (”The Tinder Swindler”), despre care discută tot globul în acest moment. Filmul spune povestea lui Simon Leviev, un obscur cetăţean israelian, care şi-a schimbat numele pentru a putea fi asociat în mod fals cu Lev Leviev, un miliardar israelian din industria diamantelor. Simon, născut Shimon Yehuda Hayut, nu are de facto nicio legătură cu Leviev.

Spoiler: Shimon, în vârstă de 28 de ani la data filmării, a reuşit prin manipulare şi future-faking (o tactică prin care proiectează un viitor comun cu victima) să extorcheze aproximativ 10 milioane de euro de la diverse victime femei, pe care le ţintea pe Tinder. Împreună cu un asociat, Shimon reuşea să le fraudeze după o perioadă scurtă de timp (aproximativ o lună) în care le câştiga încrederea, apoi pretindea că este urmărit de mafia diamantelor din Africa, că sunt pe urmele lui şi că are conturile blocate şi nevoie de ajutor. Trimitea imagini cu asociatul său bătut, el plin de sânge, pentru a fi cât mai credibil. În mod surprinzător, foarte multe femei au crezut această poveste şi s-au împrumutat enorm de la mai multe bănci pentru a-i putea trimite bani lui Shimon, mereu sume din ce în ce mai mari. Documentarul a pus cap la cap relatările mai multor femei şi îl vedem pe Shimon cum cheltuie zeci de mii de euro în petreceri luxoase în Mykonos şi cum zboară cu un avion privat în diverse locuri din Europa, pe banii acestor femei. Incredibil, nu?

Desigur, de ziua mondială a îndrăgostiţilor, aş putea scrie despre sociopatia lui Shimon şi cum să recunoşti imediat o astfel de persoană, dar în acelaşi timp ar fi util să identificăm şi vulnerabilităţile acestor femei. Trei din victime au ales să apară în acest documentar, din dorinţa sinceră de a ajuta alte potenţiale victime şi de a-l expune public pe sociopat, dar şi cu speranţa că îl vor vedea pe acesta pedepsit pentru faptele sale. În mod şocant, Simon Leviev îşi continuă viaţa de lux în Israel şi chiar oferă consultanţă de afaceri. Nu a fost anchetat şi pus sub urmărire în Europa.

Din experienţa mea ca avocat, cu un număr mare de femei care au fost victime, într-o formă sau alta, unor manipulatori profesionişti, şi am identificat câteva (sunt mai multe) vulnerabilităţi:

1) Femeile proiectează foarte uşor asupra unui potenţial partener ceea ce îşi doresc să vadă, chiar dacă observă anumite steaguri roşii (red flags).

Una dintre victimele lui Shimon descrie că visul ei din copilărie despre relaţiile romantice a fost conturat de poveştile Disney, ”Frumoasa şi Bestia”, în care o frumoasă fată îl salvează pe nefericitul prinţ. Deşi semnalele negative sunt uşor observabile în cazul lui Shimon – love bombing, exces de fotografii în locuri luxoase, exclusiv numai haine de brand, călătorii non-stop, ceasuri scumpe, avion privat -, infiltrarea în viaţa privată a victimei mult prea repede -mesaje directe, telefoane, declaraţii de dragoste în prima lună, promisiunea unui viitor împreună – mutatul împreună, copii etc. – mult prea repede, totuşi unele femei cred cu o uşurinţă fantastică aceste minciuni, cauzate de propria vulnerabilitate.

2) Manipulatorii mizează pe nevoia femeilor de a ajuta şi de a se sacrifica

Escrocul de pe Tinder, care vorbea în paralel cu multiple femei, le alegea pentru escrocare pe cele care dovedeau tocmai calităţile umane cele mai dezirabile: empatie, compasiune, solidaritate cu un prieten, spirit de sacrificiu, bunătate, generozitate, toleranţă. Una dintre victime spune chiar că singura ei vină este că nu poate lăsa pe cineva de izbelişte la nevoie, fiind întotdeauna un prieten bun. Shimon a profitat tocmai de această calitate a ei, vulnerabilitate din punctul de vedere al sociopatului. Deseori, manipulatorii mimează chiar că ei ar fi victime, la rândul lor, cineva îi urmăreşte, îi nedreptăţeşte, îi ameninţă, îi urmăresc, sunt fraudaţi, sunt vai de capul lor. De facto, sociopaţii sunt caracterizaţi exact prin lipsa totală de empatie, de regrete, compasiune, remuşcare sau vină pentru nenorocirile pe care le creează altora şi nu au niciun complex să mimeze ceea ce simt intuitiv că vrea ţinta să audă. Toţi sociopaţii şi psihopaţii sunt extrem de intuitivi şi capabili să scaneze ţintele pe care le urmăresc, foarte rapid, cum s-ar spune sunt foarte buni la ”profiling”, adică identifică rapid şi corect profilul uman şi aşteptările unei persoane – ce îşi doreşte, ce o sperie, ce o complexează. Acest atu este extrem de util în exploatarea şi manipularea victimelor. Deseori victimele sunt chiar partenerii de viaţă ai acestor sociopaţi, soţiile lor, uneori chiar şi copiii.

3) Manipulatorii mimează comportamentul şi preferinţele persoanei ţintă (tactica ”oglinda”). Controlul absolut deghizat în gesturi nevinovate

Probabil mulţi dintre noi am trecut în viaţă printr-un moment sau mai multe, în care cineva care ne plăcea ne reflecta, în oglindă, toate preferinţele şi pasiunile. De exemplu, dacă îţi plac călătoriile, îi plac şi lui/ei, dacă te uiţi la ”Keeping up with the Kardashians”  şi el face la fel, negreşit, dacă eşti pasionat/ă de serialele cu criminali şi psihopaţi, şi el/ea la fel ş.a.m.d. Multe dintre aceste femei fraudate de către escrocul de pe Tinder aveau în comun pasiunea pentru călătorii, petreceri în cluburi şi un anumit tip de viaţă, de tip jet – tranzitarea mai multor petreceri faimoase în timpul sezonului estival.

O altă tactică manipulatoare este invadarea femeii cu mesaje drăguţe, crearea unei senzaţii false de confort (avem amândoi acces la email, nu mă înşală, am văzut pe mail, îmi scrie doar mie; telefoane date în momente cheie cu informaţii cheie – sunt într-o şedinţă de două ore, am adormit/dorm 2 ore ş.a) pentru a crea impresia că este loial şi transparent. De facto, aceste tactici ascund deseori legături paralele, care au loc timp de ani de zile fără ca partenera să bănuiască absolut nimic, pentru că ”îmi scrie/mă sună tot timpul”.

O altă formă de control este prin preluarea mai multor treburi de către manipulator, în scopul fals de a ”degreva” femeia, de exemplu de a-i organiza hainele, biroul, mailurile, în general deciziile mici până se ajunge la deciziile mari, victima nemaifiind capabilă sau nemaifiind în stare să ia decizii fără să îl consulte pe manipulator, ceea ce implicit oferă control absolut acestuia, femeia pierzându-şi autonomia de a lua decizii bune exclusiv în interesul ei. Livrând autonomia decizională către partener, femeia oferă practic cheia către dependenţa ei absolută şi controlul total al partenerului manipulator, care îi va induce doar deciziile care îl favorizează pe el, nicidecum pe ea. Să nu uităm că astfel de persoane sunt enorm de egoiste, există o anumită ferocitate a egoismului care anihilează orice tentativă de generozitate reală şi altruistă.

4) Trauma-bonding

Una dintre tacticile cele mai eficiente în prinderea unei victime în schema profitabilă a manipulatorului (care poate fi chiar soţul) este formarea unei legături traumatice, aproape indestructibile dintre victimă şi abuzator. Mecanismul prin care se produce această legătură este prin combinarea unor momente fericite, ”de neuitat”, în care victima este răsfăţată şi tratată minunat, cu o serie de abuzuri impardonabile de nedescris, de o cruzime absolută. Sunt cazuri de femei care au povestit că partenerul de viaţă le răsfăţa cu o ciocolată de 1 euro de două ori pe săptămână, în timp ce în paralel cheltuia între 500 şi 1000 de euro pe escorte şi prostituate. Abuzul repetat este ”răsplătit” de către abuzator prin cadouri luxoase, surprize de tot felul, care sunt, într-un fel viciat şi toxic, o ”recompensă” pentru umilinţa, abuzul emoţional, fizic sau financiar pe care femeia îl îndură pentru perioade lungi de timp (ani). În mod cert, ”recompensa” este insignifiantă în raport cu abuzul şi nu are cum să şteargă sau să anihilează trauma produsă, care, la un moment dat va izbucni sau va fi transmis, implicit, prin mecanisme psihologice subtile, către copii şi ciclul traumatic abuzator-victimă se repetă la nesfârşit, în milioane de familii disfuncţionale, cu parteneri obişnuiţi să manipuleze şi să abuzeze emoţional de celălalt. Abuzul poate lua diverse alte forme, de la umilirea zilnică a victimei şi crearea unui sentiment de inferioritate şi neajutorare, mai ales dacă aceasta e dependentă de el, sau chiar şi când femeia-victimă este pe deplin independentă financiar, dar dependentă emoţional de partener, prin crearea iluziei că fără el, ea nu s-ar descurca. De facto, orice femeie ar putea să se descurce singură, dacă îşi pune mintea şi efortul în această direcţie. Pe termen lung, trauma-bonding funcţionează ca mecanism de codependenţă, într-un ciclu toxic, cald-rece, traumă-recompensă, care îi ţine pe cei doi împreună şi creează şi o falsă impresie de viaţă trăită la maxim, în relaţiile cuplurilor tinere având loc deseori despărţiri şi împăcări cu lacrimi, ca în telenovele, astfel încât în timp devine extrem de greu să tai o astfel de relaţie, persoanele implicate devenind dependente de aceste trăiri, emoţii şi roller-coaster-ul dintre culmi ale ”fericirii” şi abis al deznădejdii.

5) Senzaţia de neajutorare

Femeile-victime ale manipulatorilor profesionişti sau ale partenerilor manipulatori sau abuzatori sunt deseori convinse, tot de către partener, că nu au soluţii alternative sau opţiuni. În timp, se creează impresia, care devine ”dat”, că femeia nu are încotro decât să suporte situaţia aşa cum este, deşi nu o avantajează în niciun fel. Se induce, prin tactici psihologice de manipulare şi gaslighting (prezentarea falsului ca fiind adevărat) că aşa e cel mai bine pentru ea, că există riscuri mai mari (neprecizate), că ea nu are opţiuni, că ”toată lumea” ştie că ea este aşa şi pe dincolo, pe scurt se induce o senzaţie de vinovăţie, ruşine, panică, frică, angoasă şi temeri nejustificate de câte ori femeia-victimă dă semne că ar putea sau şi-ar dori să iasă din relaţia traumatică, disfuncţională sau profund abuzivă. Din cauza acestui sentiment de neajutorare, indus chiar de către manipulator, deseori victimele ajung să fie omorâte de către abuzator. Când, în final, se decid să acţioneze (să spună cuiva sau să sune poliţia) este prea târziu. În acelaşi timp, deseori ofiţerii de poliţie bărbaţi traumatizează, discreditează victimele şi se poziţionează de partea abuzatorului, din simplul motiv că la ei acasă sunt călăi deghizaţi în restul timpului în oameni ai legii.

Notă

Scriu acest articol, profitând de discuţia globală despre acest film, cu speranţa că ajut măcar o femeie să fie conştientă de partenerul pe care îl are lângă ea. Dacă vă sunt utile aceste informaţii, voi continua să scriu pe acest subiect. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite