Dorel Dumitru Chiriţescu: Preţul căderii Zidului

Keynes spunea că studiul economiei nu pare să reclame înzestrări deosebite, aceasta fiind o ramură destul de uşoară în raport cu filozofia sau ştiinţele pure. „Materie uşoară, în care, însă, foarte puţini excelează!“ (citat din J.M. Keynes – vezi Robert Heilbroner, Filosofii lucrurilor pămînteşti, Humanitas, 1994, p. 309).

Însă – adaugă Keynes – un bun economist trebuie, totuşi, să posede o gamă largă de înzestrări. Trebuie să aibă cunoştinţe de istorie, matematică şi chiar să fie un bun politician. „Trebuie să studieze prezentul în lumina trecutului, pentru scopuri situate în viitor“ (p. 310). De-a lungul timpului, au existat multe încercări de a explica crizele şi ciclicitatea economică. Stanley Jevons a dat chiar vina pe petele de pe soare, iar un premier năstruşnic al României a dat vina pe opoziţie.

Propun, de aceea, să ne ridicăm puţin deasupra zilei de azi şi, de la o mică înălţime, să privim faptele şi evenimentele pentru a încerca să găsim adevăratele cauze şi înlănţuiri de fapte care au dus la apariţia acestei crize. Poate, aşa, nu vom mai fi atît de panicaţi şi nu vom mai ajunge să punem în discuţie elemente fundamentale ale vieţii şi ale lumii pe care, cu efort, le-am edificat în sute şi mii de ani, cum sînt libertatea politică şi economică, cu efectul său cel mai vizibil – prosperitatea şi satisfacţia în viaţă. Demersul este gîndit în cheia unui ciclu lung economic de tip Kondratiev, teorie în care cred şi care are o puternică susţinere în evoluţia economică şi socială din ultimele sute de ani. Teoria despre care discutăm ne spune că un asemenea ciclu lung se desfăşoară într-o perioadă de 40-60 de ani şi se finalizează cu o criză structurală, profundă. Economia şi societatea îşi revin din aceste crize într-o nouă paradigmă, bazată pe noi descoperiri ştiinţifice şi tehnice. După fiecare asemenea criză, lumea a arătat altfel, datorită descoperirii automobilului, petrochimiei, comunicaţiilor la mare distanţă ş.a.m.d. Cum ultima criză structurală, cea din 2008, a început în America, ne vom referi în primul rînd la această ţară, ca o recunoaştere a rolului său aparte în acest ultim ciclu, 1950-2008.

După 1950, lumea şi America au început să arate altfel. Dolarul şi economia americană se aflau în prim-planul relaţiilor comerciale şi economice internaţionale. Începea o perioadă de maxim avînt economic, în care visul lui Keynes, al pietrelor transformate în pîine, începea să prindă contur. Şi, într-adevăr, cu dolari s-au reconstruit Europa şi Asia îndepărtată. Încet, dar sigur, America se aşază solid pe aceste două „picioare“ – geopolitice şi strategice. Folosinţa, prin expansiune, a banului, în general, şi a dolarului, în special, avea să continue pe tot parcursul secolului al XX-lea. Cea mai mare îngrijorare era legată de posibilitatea izbucnirii unui nou război nuclear, devastator. De aceea, deceniul 7 avea să fie cunoscut ca perioada Flower Power. Tinerii americani erau îngrijoraţi de ceea ce se întîmplă în jurul lor şi au oferit militarismului american o soluţie – folosirea florilor în loc de arme. Şi efectele în timp se va vedea că vor fi conforme. America va căuta alte soluţii pentru afirmarea puterii sale. Cea mai importantă va fi strălucirea. Cu timpul, zeci de state ale lumii vor trece la sistemul politic al libertăţilor, convinse nu de armele, ci de strălucirea Americii.

Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. În 2010, a publicat cartea A treia Romă. Despre capitalism, America şi criza din 2007, Editura Academică Brâncuşi.

Citiţi articolul integral pe dilemaveche.ro.