Dilema Neptun Deep, un cadou pentru Rusia
O dezbatere despre o dispută pentru perimetrul Neptun Deep între România și Ucraina poate folosi doar Moscovei. Doi foști oficiali români au o neînțelegere semantică despre cel mai important obiectiv energetic autohton.

Fostul ministru de Externe, Bogdan Aurescu s-a lăudat din nou într-o conferință susținută la Facultatea de Drept din București cu succesul său de la Haga, în care a reușit să câștige pentru România inclusiv o parte din perimetrul Neptun Deep (stiripesurse.ro, 7 noiembrie 2026).
Imediat, fostul ministru al Energiei din perioada guvernului PSD condus de Victor Ponta l-a contrazis pe Bogdan Aurescu, devenit din 2024 judecător la Curtea Internațională de Justiție. Răzvan Nicolescu, președinte al Agenției Europene de Reglementare în Energie, între 2014 și 2016, l-a contrazis vehement pe Aurescu insistând că „zona Neptun Deep nu a făcut niciodată obiectul vreunei dispute cu un alt stat” și că astfel de confuzii „pot adăuga riscuri de siguranță și securitate pentru proiect” (Facebook, 7 noiembrie 2026).
Bogdan Aurescu a luat în serios disputa și a trimis redacțiilor centrale trei hărți care îi susțin declarația, cu precizarea că „realitatea din teren și hărțile zonei câștigate de România la Haga arată că aproximativ 50% din suprafața Neptun Deep se află în zona care a fost revendicată de Ucraina în timpul negocierilor cu România și, ulterior, în fața Curții Internaționale de Justiție” (8 noiembrie 2026).
Fostul ministru al Energiei Nicolescu a revenit la rândul lui și a subliniat că „blocul Neptun unde urmează sa înceapă producția de gaz in Marea Neagră anul viitor nu a fost disputat cu nimeni, niciodată. A fost mereu o zonă care a aparținut României si nimeni nu a pus la îndoială acest lucru vreodată”. Expertul în energie anunță că principala problemă în acest moment e că, pentru celelalte perimetre care au fost soluționate la Haga, licența de exploatare aparține companiei rusești Lukoil. (Facebook, 8 noiembrie 2026)
De fapt, Curtea de la Haga a trasat o limită unică pentru platoul continental și zonele economice exclusive dintre România și Ucraina, prin decizia sa din 3 februarie 2009, adoptată în unanimitate, definitivă, obligatorie și fără cale de atac. România a câștigat atunci 79,34% din spațiul disputat, adică 9700 de kilometri pătrați.

Ce sens are disputa
Nu e clar care au fost intențiile lui Răzvan Nicolescu atunci când l-a contrazis pe cel care a fost avocatul României la Haga: poate, a vrut, doar să scoată în evidență logica războiului hibrid, unde orice sugestie că un activ strategic ar avea un statut contestat devine armă pentru oricine ar pune în discuție legitimitatea exploatării. E evident că nu există niciun risc juridic pentru România, ci doar de formulare. În același timp, Bogdan Aurescu vrea mai multă recunoaștere pentru procesul pe care l-a câștigat la Haga în 2009: intrarea în producție a Neptun Deep în 2027 transformă capital simbolic obținut de el în 2009 într-un succes economic evident în 2027.
Disputa vine însă pe un teren alunecos. Acordul energetic semnat de președinții român și ucrainean pe 13 martie 2026 a fost criticat nu doar de AUR, ci și de PSD. Potrivit documentului, gazul din Neptun Deep care-i revine României ar putea fi stocat în instalațiile subterane ucrainene: în acest fel ar fi acoperit necesarul Ucrainei, iar România ar avea puse de o parte propriile rezerve.
A fost sau nu revendicată de ucraineni jumătate din suprafața Neptun Deep? Această întrebare nu face decât să devină în România argument suveranist împotriva Kievului sau în sens invers suveraniștii ucraineni pot spune că ar fi apărut o dovadă că dreptul internațional ar fi lucrat în favoarea României.
Dezbaterea e doar în favoarea Rusiei. Istoricul britanic Dennis Deletant spunea într-un interviu pentru DW că, atunci când a anexat Crimeea, Vladimir Putin viza și aceste resurse energetice, în special cele atribuite de Curtea de la Haga în 2009 Ucrainei. Dacă această ipoteză e corectă, zona delimitată la Haga nu e doar o chestiune româno-ucraineană, ci mai ales o prelungire a interesului rusesc la Gurile Dunării.
Miza discuției e legată însă de licența Lukoil pentru perimetrul Trident aflat la circa 170 km de țărm (88% Lukoil, 12% Romgaz). Autoritatea de reglementare a respins la începutul lunii octombrie cererea Lukoil de a prelungi concesionarea. Guvernul de la București a invocat un act normativ care permite preluarea licenței de către Romgaz. Deci, tocmai când se decide cine va controla perimetrul cel mai consistent din zona câștigată la Haga, dezbaterea publică se poartă în jurul platformei Neptun Deep.
Neînțelegere semantică, miză politică
Disputa Aurescu-Nicolescu pare o neînțelegere semantică, dar cu miză politică: istoric vorbind, documentele indică faptul că o parte din zona Neptun Deep a fost dorită de Ucraina, dar juridic nu mai există nicio dispută.

Subiectul apărut parcă de niciunde în cel mai fierbinte moment în care se află Marea Neagră e doar încă un cadou pentru Rusia, care are deja pregătite poveștile propagandistice potrivite pentru această neînțelegere semantică:
i) „amenințarea pentru Neptun Deep vine din Ucraina”. Acest unghi a fost folosit deja de Moscova, după ce drona maritimă descoperită lângă Neptun Deep a fost distrusă de un avion militar românesc. Atunci purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova a declarat că drona era ucraineană, deși s-a dovedit a fi rusească. Scopul ar fi mutarea vinei dinspre Rusia spre Ucraina în vestul Mării Negre;
ii) „România are pretenții teritoriale asupra Ucrainei” e o teză falsă folosită de mai multe ori de Rusia, inclusiv anul trecut cu referire la declarațiile extremiștilor Călin Georgescu și Diana Șoșoacă, ambii pro-ruși, care fac jocul Moscovei atunci când vorbesc despre Bucovina, R. Moldova sau Insula Șerpilor ca teritorii românești;
iii) polarizare internă. O ceartă publică între un judecător de la Curtea Internațională și un fost ministru al Energiei despre cel mai important proiect al țării alimentează ideea oficialilor care mint și tema lansată de Zaharova despre dorința „de bun simț” a românilor de a opri războiul din Ucraina, cât mai repede și indiferent de condiții.





















































