Despre ce e America dacă nu despre a avea orice american şansa să fie preşedinte?

0
0

Toată lumea vorbeşte despre faptul că America a ajuns să aleagă răul cel mai mic. Dar până la urmă, cam despre asta este democraţia. Oricine îndeplineşte criteriile de bază poate candida sau poate chiar ajunge preşedinte. Şi care este ţara unde totul este posibil.

Şi despre ce ţară ştim cel mai bine că orice este posibil, dacă nu America?

Cine poate candida pentru a fi preşedinte în SUA? Oricine e născut acolo, are minimum 35 de ani şi este rezident de cel puţin 14 ani. Însă din 1933 şi până acum, fiecare preşedinte american a fost guvernator, senator sau generalul armatei înainte de a ajunge la Casa Albă. Dacă ne luăm după această statistică, în mod normal tot cineva care vine din mediul politic ar avea şanse mai mari să ajungă preşedinte.

Date cheie despre ultima zi a alegerilor din SUA prezentate de The Telegraph:

218.959.000 de americani sunt eligibili pentru a vota, iar 66,82% s-au înregistrat pentru asta.

În 2012, procentul cetăţenilor care au votat a fost de 57,61%.

Din 1950, democraţii au avut 7 mandate prin John F. Kennedy (1960), Lyndon B. Johnson (1964), Jimmy Carter (1976), Bill Clinton (1992, 1996), Barack Obama (2018, 2012).

Tot din 1950 până astăzi, republicanii au avut 9 mandate câştigate prin Dwight D. Eisenhower (1952, 1956), Richard Nixon (1968, 1972), Ronald Reagan (1980, 1984), George H. W. Bush (1988), George W. Bush (2000, 2008).

Dintre statele cheie care au decis alegerile în 2012, mă opresc la Florida, cu 29 de colegii în care s-a votat, democraţii obţinând 50,1%, iar în Ohio, statul despre care se spune că e decisiv şi că niciodată nu schimbă favoritul, tot democraţii au obţinut 50,67% dintr-un număr de 18 colegii în care s-a votat. Din 1964 şi până astăzi, fiecare candidat care a câştigat în Ohio, a câştigat implicit şi alegerile.

Conform Washington Post, cele mai importante probleme pe care americanii le simt astăzi sunt:

  • Economia – 84%
  • Terorismul – 80%
  • Relaţiile internaţionale – 75%
  • Asigurările medicale – 74%
  • Politica privind armele – 72%
  • Imigrarea – 70%


Conform aceluiaşi sondaj:

  • Votanţii albi sunt 35% pentru Hillary şi 46% pentru Trump
  • Votanţii de culoare sunt 83% pentru Hillary şi 3% pentru Trump
  • Hispanicii, 58% pentru Hillary şi 20% pentru Trump


Nu avem mari surprize în rezultatele acestor sondaje, având în vedere cum a decurs aceasta campanie electorală si ce fel de poziţii au luat principalii candidaţi faţă de minorităţi, femei, imigranţi etc.

Pe lângă faptul că în SUA s-au cheltuit peste 1,2 miliarde de dolari în reclamele online, campania dintre Donald Trump şi Hillary Clinton a avut o atenţie sporită din partea media şi mai ales din partea reţelelor Social Media. Politica însă nu a profitat de internet aşa cum ar fi putut, momentan Twitter, Facebook sau Instagram fiind doar instrumente de comunicare pentru partide sau politicieni.

La nivel internaţional, cel puţin legat de alegerile electorale, îl avem pe Klaus Iohannis, cunoscut în lume ca primul preşedinte pentru care Facebook-ul a jucat un rol important în alegerea lui şi pe Donald Trump, candidatul cu cel mai mare impact pe Twitter.

A fost o campanie aproape enervantă. În afară de mesaje de genul „să fie bine în America”, niciunul dintre candidaţi nu a transmis un mesaj coerent, consistent şi constant despre ceea ce vor să facă pentru cetăţenii americani şi pentru ţară. Nimic despre politici pe care ar putea să le îmbunătăţească sau care să schimbe viaţa americanilor.

Dorinţa de putere a fost mult peste ceea ce ne obişnuiseră candidaţii americani. Dezbaterile TV, mesajele şi discursurile au fost acaparate mai mult de dorinţa celor doi candidaţi de a-şi exprima ura unuia faţă de celălalt şi cum fiecare este de fapt un pericol pentru America.

Nu ştiu dacă povestea cu Brexit-ul şi trend-ul populismului din Europa a făcut ca americanii să îl placă atât de mult pe Donald Trump, dar cu siguranţă mesajele şi comportamentul lui au fost fix opusul a tot ceea ce ne obişnuiseră liderii americani, din politică, din mediul de afaceri şi nu numai. Şi dacă tot vorbim despre lideri, politică şi mediul de afaceri, Donald Trump este orice, dar nu omul care în cărţile de afaceri vândute vorbeşte despre pozitivitate, planuri, muncă în echipă, respect, leadership şi nu numai.

De cealaltă parte, avem o candidată, prima femeie cu şanse reale să ajungă preşedinte în SUA sau cum ni se spunea în House of Cards, Leader of the free world”. O persoană cu multă experienţă politică, pregătită mult mai bine pentru o astfel de provocare, dar având şi ea destule probleme. A fost dovedit în mai multe rânduri că Hillary Clinton minte fără nicio problemă şi se poate schimba foarte uşor în funcţie de moment. Cel mai important scandal al său în campania asta şi cu care ar fi avut mult de pierdut dacă nu era Donald Trump contracandidat, a fost cel cu cele peste 15.000 de emailuri de pe serverul personal atunci atunci când era Secretar de Stat al SUA. Un astfel de moment este aur pentru orice contracandidat, însă pentru Donald Trump, ăsta a fost singurul lucru cu care a putut-o ataca, având şi argumente solide, deoarece a avut de confruntat şi de apărat mai multe probleme venite ca un bumerang în urma declaraţiilor controversate lansate de el.

Au fost şi ceva gafe mai amuzante, una dintre ele fiind că a declarat că e onorată pentru că numele ei (Hillary) vine de la Sir Edmund Hillary, unul din primii oameni care a escaladat Everestul. Problema e că pe vremea aia, Hillary avea deja 6 ani.

Legat de Donald Trump, dincolo de faptul că probabil a investit mulţi bani în cercetare înainte de a începe campania, cred că televiziunile l-au „scăpat de sub control”. Încă de la început a făcut rating şi a creat controverse, motiv pentru care a fost propulsat de către televiziuni până s-au trezit cu el principalul candidat al republicanilor. Cred că a fost unul dintre motivele principale pentru care o parte din ele, importante, s-au întors împotriva lui.

Câteva idei greşeli din campania lui Donald Trump:

  • Să ataci femeile când contracandidatul tău e o femeie şi e mai populară decât tine.
  • Să ataci minorităţile şi oamenii de culoare când contracandidatul tău e susţinut de Obama.
  • Să spui că faci zid în jurul Americii când procent important din electorat sunt Hispanici.
  • Să loveşti în tot sistemul când sistemul e cel care te-a adus în postura de a fi potenţial preşedinte.

Cum ar fi fost astăzi dacă?

Hillary Clinton nu ar fi fost susţinută de preşedintele Obama, Michelle Obama (care şi-a adus contribuţia în ceea ce priveşte decizia electoratului feminin), Joe Biden, Bernie Sanders, LeBron James, Jon Bon Jovi, Beyonce, Madonna şi mulţi alţi artişti populari sau persoane publice.

Donald Trump ar fi fost susţinut de republican sau dacă ar fi avut aceeaşi acoperire media ca Hillary Clinton.

Vom asista la o zi în care toată planeta va sta cu sufletul la gură. Aceste alegeri joacă un rol important pentru aproape toate ţările lumii, chiar dacă unii încearcă să nege acest lucru. Dar până la urmă va câştiga cel care a avut strategia cea mai bună. Nu a fost despre bine sau rău, ci despre cine putea să câştige şi prin ce metode.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite