Declaraţia de dragoste a Carlei Bruni către Nicolas Sarkozy

Carla Bruni este a treia şi actuala soţie a lui Nicolas Sarkozy FOTO Shutterstock

M-am dus să o văd la Longjumeau: admit o undă de „voyeurisme” în curiozitatea mea. Fotomodel de carieră, cantautoare cu chitara drept baston de mareşal şi soţie de ex-preşedinte de ţară, Carla Bruni se dă în spectacol.

Ca să-şi promoveze noul album „Little french songs”, a treia soţie a lui  Nicolas Sarkozy, preşedinte al Franţei înainte de François Hollande, a început un turneu de seducţie prin Republica franceză. Prin localităţi de periferie mai întîi, ale căror drumuri sunt oricum făcute să ducă la Paris. În trena ei de artistă „neangajată”, s-a prins un fan absolut, dublu spectator recent, al scenei politice pe care a părăsit-o şi al soţiei, compozitoare de şansonete de iubire, pe care a regăsit-o. Nicolas Sarkozy a fost în sală la primele două concerte, şi la Courbevoie şi la Longjumeau.

Lovitura de maestru a soţiei este că a reuşit să dea două spectacole într-unul singur. În momentul când soţul a intrat în sală spre a se aşeza cuminte pe un loc oarecare ca un spectator banal, ceilalţi spectatori banali s-au năpustit, în transă, să-l fotografieze cu mobilele de ultimă generaţie. Sarkozy a fost aplaudat minute în şir, sacadat, într-o reprezentaţie care nici bine nu începuse că se şi termina cu ovaţii. Inelegant faţă de fanii săi, Sarkozy nu s-a ridicat în picioare, dînd o lecţie de eleganţă fanilor soţiei sale. Ceea ce începea ca un miting electoral de culise s-a transformat într-un spectacol subtil, de velur înăsprit pe alocuri, de apropouri politice languroase.     

Carla Bruni şi-a lucrat o voce de mătase grea, care ştie perfect să dea relief, pînă exact în clipa cînd, ce păcat, ai fi vrut să vezi mai mult. Carla Bruni scrie melodii seducătoare à la Charles Trenet , à la Jacques Brel, în care picură aluzii abrazive, de ring politic.

Un pic de atenţie, vă rog, la versurile  cîntecului „Mon Raymond”: „L’Homme de la situation critique”, „Mon Raymond il est unique”, „Avec ses yeux de mésanges, avec ses airs de métèque, Hongrois juif de Salonique” , "Mon Raymond c'est lui l'patron c'est lui qui tient la boutique. Et bien qu'il porte une cravate mon Raymond est un pirate". Nici o îndoială, piratul e în sală.

Între două melodii, pe scenă la Longjumeau, Carla Bruni declară  - tout glamour - că n-are nimic cu... pinguinii. Cîntecul „Pinguinul” a făcut demult deliciul adversarilor lui Hollande –actualul preşedinte, şi adversarii jubilează citind portretul printre rînduri: „les bras ballants”, „il est sur de ce qui est certain”, „ il n’a pas de manières de chatelain.”

Între discreţie şi timiditate distanţa e la fel de transparentă precum cea între temeritate şi  impertinenţă. Carla Bruni le are pe toate, plus falsa inocenţă de a-şi pune în vînzare varianta soft iar tu trezeşti în braţe cu varianta hard. În cuplu, iubirea e o forţă electorală subtilă.

Fantasmă melodioasă, reuşită de prima doamnă în timp civil, apolitic: concertul ei e o declaraţie de dragoste faţă de preşedintele Sarkozy pe care francezii îl iubesc azi ca soţ al Carlei Bruni.

Sau invers.