De ce este ok ce face Donald Trump. Și ceva despre noul Război Rece
0Pentru cei puțini care sunt dispuși să asculte, am o părere ușor diferită de curentul dominant. În presă citesc aproape exclusiv despre cum Trump și americanii îi trădează pe europeni, cum îl preferă pe Putin lui Zelenski și cum ne abandonează în fața unui dictator care va face ca Hitler. Același discurs generalist caută dovezi în tot ce face Trump pentru a explica lipsa lui de legătură cu valorile democratice, cu Europa și cu progresul la care s-a ajuns în ultimii 70-80 de ani...
Părerea mea este total opusă. Cred că Statele Unite vor ieși întărite din acest an, că ceea ce face administrația americană este ingenios și puternic, și că România și Vestul pot profita mai mult dacă se trezesc în fața acestui duș rece. După „secolul american” din primul Război Rece, urmează un nou secol american, de această dată pe mai multe planuri. Poate că „Pax americana” nu mai este, dar dominația americană va crește!
Sigur, dacă vrem să ne plângem că nu mai trăim în utopia anilor 2000, o putem face liniștiți. Și putem să continuăm să rostogolim argumente naive despre cât de rău este că Trump nu mai garantează globalizarea (din care principalul câștigător era China, iar principalii perdanți sunt cei din clasa de mijloc vestică). Putem să perorăm despre faptul că Trump preferă dialogul cu dictatori și ticăloși, în loc să îi ignore superior așa cum o făceau liderii europeni sau chiar americani în urmă cu puțin timp (chiar dacă această ignorare duce la crearea unei noi tabere de personaje negative – BRICS – cu adevărat puternică, integrată și capabilă să amenințe toate echilibrele geopolitice).
Sau mai putem să fim revoltați că republicanii sunt niște neserioși care pun o pauză în progresul mondial, și refuză să mai promoveze discursul ideologic despre libertățile universale fără limite (echivalate cu principiile agendei progresiste și pe care prea puțini din restul lumii o înțeleg / acceptă).
După mine, asistăm la începerea unui nou Război Rece, mult mai complicat și mai granulat decât a fost precedentul. Unul care poate duce la consacrarea SUA drept cea mai mare putere economică globală (mult peste nivelul din ultimul secol – secolul în care Statele Unite s-au preocupat să fie doar hegemon militar și ideologic, însă partea de economie a fost orientată spre crearea unei elite diverse).
Primul Război Rece era relativ simplu. Se confruntau două blocuri (cu forțele lor economice, militare și ideologice). Pe de o parte, era blocul Vestic (protejat militar de forța imensă a SUA, stimulat economic prin globalizarea care i-a îmbogățit major pe toți, și cu discursul ideologic al valorilor capitalismului, economiei de piață și democrației liberale). Pe de altă parte - Blocul Estic (protejat militar de o forță militară importantă a URSS, cu o piață economică – CAER – destul de chinuită, dispusă la autarhie și la căutarea legăturilor cu Lumea a Treia pentru creștere, și cu o ideologie utopică – a proiectului comunist universal).
Simplific, de dragul argumentului (scuze istoricilor care vor vedea în această tentativă o exagerare!). Vestul a câștigat pentru că, economic, a sufocat Estul, iar costul menținerii supremației militare a Estului nu a putut fi susținut. Sucombarea economică a Estului a dus la pulverizarea puterii militare a Rusiei, din care a rămas mai ales arsenalul nuclear (enorm, dar totuși incapabil să ofere altceva decât o forță de descurajare pentru NATO).
Acum, după 30 de ani de la victoria Vestului, inerția globalizării și a celorlalte tendințe au dus la o nouă postură a puterilor mondiale, în fața cărora Statele Unite acționează pentru a-și reafirma supremația. Pentru că despre asta este vorba. Doar că jocul este mai complicat și mai subtil decât lumea vrea să îl accepte.
Avem un nou Război Rece, determinat de refuzul societății americane de a mai accepta costurile globalizării, și de determinarea elitelor americane de a construi o nouă cursă prin care să asigure supremația globală. Este o cursă în care coexistă mai mulți factori:
- Deglobalizarea devine noua regulă. Într-o piață în care Statele Unite nu mai asigură globalizarea (adică cost minim al transportului global, protecție pentru economie și pentru acces la resurse), statele trebuie să plătească suplimentar dacă vor să își păstreze bunăstarea actuală. Accesul la resurse (umane, energetice, minerale, de transport etc) costă. Iar SUA reamintesc tuturor acest lucru.
- Lumea abundenței banilor și oamenilor a trecut. Populația lumii începe să scadă din nou (vă amintiți cum era când populația lumii creștea peste tot, ceea ce asigura impresia unei cereri în creștere și o posibilitate de finanțare în creștere?). Iar cei care scad mai repede se vor confrunta mai repede cu crize. Europa și China îmbătrânesc mai rapid decât America, de exemplu. Iar asta va duce la niște costuri în plus pentru aceste piețe. România, paradoxal, o duce mai puțin rău decât Vestul Europei, dar tot se confruntă cu o piață tot mai mică și cu un cost tot mai mare al forței de muncă.
- Cei puternici vor fi favorizați. Cei capabili să asigure acces la resurse ieftine de energie sau de minerale, de exemplu. Franța o duce mai bine decât Germania, dar Europa în ansamblu nici măcar nu își pune problema de a ieși din paradigme egoiste naționale.
- Costul pentru protecție (armată) va crește. Iar SUA ne anunță că nu mai trebuie să contăm doar pe ei. Nu ne spun asta de ieri, de azi, ci de peste 10 ani. Doar că noi nu prea vrem să ascultăm. Acum, odată cu noua ofensivă a lui Trump, încep și europenii să se prindă că e grav, și că nu vor putea să mai prelungească deciziile. Doar că, acum, deciziile sunt luate într-un context defavorabil.
Să explic, pe rând, planurile noului Război Rece, așa cum le văd eu...
1. Ecuația economică a noului Război Rece vine din renunțarea la ordinea globală impusă după al doilea război mondial, în care SUA erau protectorul tuturor. Renunțând la acest capitol, americanii dau drumul unei competiții extinse a tuturor contra tuturor. Discuțiile despre tarife sunt despre cum există o dorință a acestei egalizări a condițiilor pe piața globală, iar beneficiarul major va fi economia americană. Pentru că este parte a unui ecosistem (America de Nord, chiar și America Latină) în care se poate descurca singură, pentru că are o populație mai puțin îmbătrânită decât Europa sau China, și pentru că are și finanțele, și capacitatea tehnologică să accelereze decalajul față de restul economiilor. Principalul vizat al acestei competiții este China, iar Europa poate fi beneficiar indirect – pentru că ofensiva chinezească este cea care afecta competitivitatea exporturilor europene în ultimul deceniu. Deci, ofensiva tarifară americană ajută Europa, nu îi complică existența. România este beneficiar indirect al acestui tablou, pentru că motorul creșterii sale depinde de creșterea europeană. Cursa înarmării cu inteligență artificială are rolul de a compensa dezechilibrele economice actuale, iar China pare să mizeze mare parte din resurse pe această carte.
2. Ecuația militară a acestui nou Război Rece rămâne relativ simplă. Nimeni nu se poate pune cu SUA, în continuare. Deschiderea față de Rusia îi oferă Americii timp pentru a se pregăti de o confruntare majoră în Pacific împotriva Chinei. Rusia, în sine, este destul de slabă. Este amenințătoare pentru Ucraina, dar nu și pentru statele NATO. China se chinuie efectiv să proiecteze putere maritimă împotriva Taiwanului, fără a reuși să iasă pentru moment din apele proxime. Europa va crea o armată proprie, dar aceasta nu are rolul real de a o proteja de Rusia (cu arsenal nuclear se apără deja), ci de a contribui la o capacitate de negociere globală (o discuție în care nici măcar nu are loc astăzi). Poate că, peste 20 ani, Europa poate discuta mai echilibrat cu SUA. Dar, pentru moment, este și ea total dependentă de capacitatea militară americană pentru a rămâne un actor economic relevant la nivel global.
3. Ecuația cultural/ideologică a noului Război Rece este cea mai complicată și subtilă dintre toate. Nu mai avem lupta aparent simplă între capitalismul și democrația occidentale vs idealismul planificator al comunismului universal. Acum, avem cel puțin trei ideologii majore: progresismul american îmbrățișat major de statele din Vestul Europei, populismul democratic american, promovat de votanții republicani (ca formă de contra-reacție la dinamicile ultimilor decenii), respectiv conservatorismul / tradiționalist din Rusia în special (dar și din state totalitare, precum Iran).
Victoria lui Trump și a republicanilor a venit pe fondul unei reacții de nemulțumire a perdanților globalizării, care au vrut să reafirme dominația lor și a modelului lor (poporul este mai puternic decât elitele, valorile nu se impun cu forța, egalitățile trebuie acceptate și impuse treptat...). Discursul anti-progresist (care a fost în spatele „reacțiunii” republicanilor) nu este tradiționalist sau retrograd în sine. Este o formă de conservatorism anglo-saxon real, în care schimbările trebuie să fie făcute treptat, organic, și cu atenție la populație. Reacția de revoltă în fața agendei progresiste nu echivalează cu o atitudine tradiționalistă. Dimpotrivă, este o revenire la ofensiva libertăților, la democrația liberală din anii 90, la capitalismul în care rolul statului este minimal iar drepturile cetățenilor sunt protejate. Această competiție nu are nimic de-a face cu ofensiva retrogradă a conservatorismului „ortodox” de tip rusesc, care are doar punctual și întâmplător lucruri comune cu reacția de revoltă a republicanilor americani.
De ce spun că această competiție cultural/ideologică este complicată? Pentru că este subtilă și neclară. Pentru că nuanțele încă sunt multe și diverse. Trump nu poate fi pus pe același plan cu Putin, pentru că reprezintă viziuni fundamental diferite asupra lumii și vieții (singurul lucru în comun pentru ei este disprețul pentru aroganța discursului progresist).
Unde este China în acest tablou? Complicat: nu este cu Rusia, nu are cum. Dar nici cu cele două versiuni ale Americii. Cumva, e mai aproape de capitalismul pur propus de Trump decât de viziunea progresistă propusă de UE. Dar cu elemente de totalitarism rusesc, și cu organizare corporatistă de tip Bruxelles.
Cert este că, în acest tablou, ce face Trump este benefic pentru lumea occidentală. O forțează să iasă din adormirea istorică a anilor 2000, și o confruntă cu propriile disonanțe. Uniunea Europeană trebuie să înceapă să își definească răspunsuri la problemele ei mari. Este federație sau confederație? Există un proiect economic comun autentic, sau se revine la granițele și piețele anterioare? Fiecare pe cont propriu (cum s-a încercat parțial în pandemie) sau se pun bazele unei construcții comune autentice? Doar prin clarificare, Europa poate fi din nou un proiect atractiv pentru membrii săi și pentru noile generații tot mai sceptice.
Pentru România, ofensiva americană nu înseamnă decât tot un semnal de trezire. Nu mai putem aștepta să decidă americanii să „rămână” (ce bine că nu trebuie să îi chemăm să vină din nou!), ci trebuie să le arătăm cum le putem fi parteneri în această parte a lumii. Avem și resurse suficiente să nu ne prăbușim total, și o experiență de sute de ani de a înțelege că e benefic să avem un prieten mai mare și mai puternic, care să ne ajute să rămânem pe picioarele noastre. Fuga de imperii și construirea României moderne s-a făcut exact în acest joc. Nu trebuie să luăm de-a gata siguranța prezenței în familia europeană și euro-atlantică, pentru că lumea redevine un teritoriu al competiției pentru resurse, pentru putere, pentru influență.
Suntem deja în noul Război Rece. Vrem să ne plângem de milă, sau să începem să ne înțelegem propriul popor și să construim un drum care să nu îi alieneze și mai mult pe cei care și-au strigat major frustrarea în ultimul an? Cei care cred că votul de revoltă de anul trecut s-a descărcat, a trecut, se înșeală cumplit. Anii și ciclurile politice viitoare vor trebui să aibă în vedere acest vot, acest tip de public și acel tip de viziune. Pentru că vorbim de jumătate dintre români, pentru care alegerea între Nicușor Dan și Bolojan nu va reprezenta o opțiune.
Dan Sultănescu,
Analist politic,
CEO & Founder www.newsvibe.ro
Se încarcă comentariile...
