Fake news: traiectoria unui fenomen global și relevanța sa pentru România
0Conversația globală despre dezinformare și fake news evoluează, conform unei cercetări realizate de Social Media Insights Lab de la University of South Carolina (SUA), studiu pe care l-am coordonat la finalul anului trecut în pregătirea conferinței globale UNESCO Internet for Trust, și care a analizat traseul urmat de utilizarea acestor termeni în spațiul online în ultimii 10 ani.
Folosirea termenului de fake news a explodat odată cu candidatura lui Donald Trump la președinția SUA, însă recent, după 2020, termenul a fost înlocuit tot mai mult cu formulări mai precise, precum dezinformare. Chiar și Donald Trump și-a nuanțat discursul, iar în primele sale mesaje din acest an a început să eticheteze mesajele sau sursele de presă care nu îi convin mai degrabă ca “dezinformare” decat ca “fake news”.
Și pentru România termenii aceștia contează, pentru că au devenit o realitate în jurul nostru, în special odată cu explozia folosirii telefoanelor mobile inteligente. Pandemia Covid-19 a legitimat eticheta de infodemie, am început să învățăm ce este cu teoriile conspirației, iar războiul din Ucraina a readus în atenție tema dezinformării anti-occidentale.
Adesea aceste etichete sunt forme facile de a discredita tot ce nu ne place în jurul nostru. Dacă auzim ceva ce nu ne convine, spunem că este dezinformare sau fake news. Dacă vrem să demontăm un subiect, îl etichetăm drept conspirație sau manipulare. Dacă vrem să ne decredibilizăm adversarii, îi acuzăm că folosesc boți și rețele maligne de dezinformare. Nu este un fenomen nou, dar ascensiunea rețelelor sociale a ajutat enorm la vizibilitatea sa în spațiul online.
Când a început, cum a evoluat și către ce se îndreaptă acest fenomen? Împreună cu o echipă de cercetători de la Universitatea din Carolina de Sud și de la SNSPA, am realizat un raport extins despre evoluția acestor conversații din online la nivel mondial. Am avut șansa de a coordona o echipă mai mare, formată din experți din diverse domenii (comunicare, jurnalism, științe politice sau data science). Am cules peste 280 de milioane de mențiuni despre mai multe concepte corelate (fake news, dezinformare, hate speech, libertate de exprimare etc - au fost 17 formule de căutare diferite, în 7 limbi diferite, iar datele au fost colectate cu ajutorul a 3 instrumente diferite, din platformele cele mai prevalente - Twitter, Facebook, YouTube, Google, websites etc).
Evoluția cronologică a acestei conversații este ilustrată în graficul de mai jos (Fig. 1). Vedem cum astfel de conversații au „explodat” în online după alegerile din SUA din 2016 (când Donald Trump a devenit președinte), și au mai înregistrat alte vârfuri cu ocazia pandemiei de Covid-19, precum și ulterior. Subiectul nu a scăzut în intensitate, ritmul din prezent rămânând unul extrem de ridicat, și nu sunt semne că aceste etichete vor fi abandonate prea curând în mediul online.
Aceasta este imaginea de ansamblu. Dar, dincolo de ea, sunt multe nuanțe, care oferă informații în plus pentru cei interesați de înțelegerea acestui fenomen. De exemplu, cum arată distincția dintre conversația despre „fake news” și cea despre „dezinformare”? În discursul public, mai multe instituții au încercat să descurajeze etichetarea tuturor lucrurilor drept „fake news” (termen vag, chiar dacă atractiv mediatic), și să popularizeze termeni ceva mai preciși, precum dezinformare (disinformation, în engleză) sau informare greșită (misinformation). Separând cele două categorii de termeni, putem să studiem o comparație în timp a dinamicii lor, constatând că într-adevăr folosirea termenului de „fake news” a cunoscut un declin, sintagma înregistrând mai puține mențiuni pe măsură ce alte etichete au devenit mai uzuale. Mai ales după pandemia de Covid-19, termeni mai clari precum „dezinformare” au început să fie mai mult folosiți, fie în context premergătoare alegerilor din diverse țări, fie pentru a descrie evenimente politice sau economice cu impact mare.
Analizând în detaliu, calitativ, aceste date, putem identifica potențiale situații concrete care au coincis cu momente de vârf în folosirea acestor termeni - de la scandaluri, alegeri, proteste și până la crize de toate felurile - situații precum atacul de la Charlie Hebdo din Franța, protestele de la Capitoliu din SUA, sau alegerile din Filipine. Astfel de detalii se pot remarca în Fig. 3.
Analizând modul în care oamenii caută informații online prin folosirea motorului de căutare Google, putem concluziona că interesul publicului urmează conversațiile - altfel spus, publicul reacționează la dezbateri, căutând mai multe despre acestea. Datele Google Trends (ilustrate mai jos) evoluează aproape în oglindă cu datele despre mențiuni analizate mai sus, ceea ce arată cât de relevante sunt aceste mențiuni. Vârfurile din căutări se referă la momente electorale (alegeri din SUA, Brazilia sau Filipine), dar și la controversele legate de pandemia Covid-19.
Baza de date pe care am strâns-o trebuie, cu siguranță, să fie analizată mai profund, pentru a vedea nuanțe și detalii. Pentru că se pot extrage concluzii despre diferențele de limbă, care sunt cei mai relevanți influenceri, cele mai interactive postări și sursele de media relevante. Dar, chiar și așa, imaginea de ansamblu este una spectaculoasă, iar discuția despre cum poate fi protejată democrația în statele în care „gălăgia” online crește este foarte necesară.
Obiectivul acestui studiu a fost să definească un cadru menit să ajute UNESCO în viitoarele sale evenimente, precum conferința globală din finalul lunii februarie, când se discută cu multipli stakeholderi despre reglementări și forme de protejare a libertății de exprimare în mediul online. Internetul este în același timp un spațiu al libertății de exprimare, dar și un loc în care influența malignă a unor actori interesați (inclusiv state) poate conduce la manipulări ale agendei publice și la deturnarea vieții democratice. Reglementarea acestui spațiu este un demers complicat, pentru că trebuie păstrat un echilibru funcțional între libertatea de exprimare și menținerea unei forme de respect și ordine. Alegerile și alte evenimente cu miză majoră (precum pandemia Covid-19 și campaniile de vaccinare care i-au urmat) sunt momente în care publicul este asaltat și mai mult decât de obicei cu informații neverificate și cu campanii de dezinformare. Iar derularea războiului din Ucraina a fost însoțită, de asemenea, de ample operațiuni de competiție informațională în mediul online.
După analizarea unor volume mari de date, concluzia este evidentă - acest fenomen al dezinformării omniprezente nu poate fi lăsat să continue în forma actuală. Platformele online au dificultăți în găsirea unui echilibru, iar intervenția autorităților trebuie mereu privită cu scepticism. Majoritatea oamenilor sunt însă expuși la acest fenomen, mai ales dacă nu au exercițiul filtrării informațiilor pe care le folosesc, dacă au un nivel scăzut de educație sau dacă sunt foarte puțin interesați de politică și de deciziile care se iau în jurul lor. Pentru România, acest subiect este mai relevant ca oricând, având în vedere cât de mulți oameni continuă să își ia zilnic informații din mediul online. Vor urma campanii electorale cu miză majoră în 2024, iar războiul din Ucraina și diversele crize care îl însoțesc vor continua să alimenteze narative alternative, teorii ale conspirației și campanii de dezinformare explicite, susținute cu scop evident malefic. România este o democrație tânără, care are încă insuficient exercițiu în filtrarea acestor provocări, din motive multiple. Iar riscurile pe care le aduce acest fenomen s-au înmulțit tot mai mult.
Dan Sultanescu,
Analist politic, Director de cercetare la CPD SNSPA, www.civicparticipation.ro
Fulbright visiting scholar la Universitatea din Carolina de Sud
Se încarcă comentariile...
