De ce e liber de 1 mai

Hai să fim serioşi, cui îi place să muncească? Şi nu atât muncitul e problema, cât repetarea zilnică până la rutină, regulile stricte, trezitul de dimineaţă, şefii. Şi ce probe mai bune avem decât postările triste despre luni ce tot circulă pe facebook, bucuria din ochii tuturor vinerea după-amiaza şi aşteptarea vacanţelor, cum e asta de 1 mai plus Paşte?

O, nu, chiar nu cred că e vorba de vreo genă a lenii pe care noi am moştenit-o pe cine ştie ce linie daco-geto-romano-slavo-plus alte neamuri migratoare, nici vreo mutaţie produsă în perioadele de stăpâniri otomane sau ruseşti, ci, mă gîndesc, că are de-a face cu dragostea noastră de libertate.

„Şi, ce vrei să te faci când ai să fii mare?” Întrebarea asta mă teroriza mereu în copilărie, pentru că eu nu voiam să mă fac nimic în clipa aia. E drept că tot atunci, începusem să mă joc de-a muncitul cu prietena mea Carmen, de la patru. Eu eram preşedintele de bloc, iar ea administratorul, aşa că făceam planuri de curăţenie prin faţa blocului, pe care le puneam apoi în aplicare cu entuziasm. Sau umpleam caietele de reţete laborioase, pregătindu-mă intens la teoria făcutului de sarmale şi alte chestii, să fiu cea mai bună când o să vie vremea. Cu timpul mi-am pregătit şi o meserie pe care mi-ar fi plăcut să o fac. Doctor, ca toată lumea. Şi asta pentru că adulţii îmi răspundeau ei înşişi la întrebare, atunci când vedeau că am ezitări. „Doctor, nu-i aşa?”

Peste ani, fetiţa mea, pe care nu am întrebat-o niciodată ce vrea să fie când o fi mare, mi-a zis singură într-o zi că i-ar plăcea să fie dansatoare şi călăreaţă, numai că nu ştia unde să-şi ţină calul când venea acasă, că în spatele blocului nu putea să-l lase...Mi-am dat seama atunci că nu i-am inoculat bine ideea că scopul vieţii ei e să aibă o meserie importantă şi plină de responsabilităţi.

Ei da, nu de plăcere muncim. Chiar dacă ne place ce facem. Dar ar fi doar plăcere dacă am face când am vrea şi cum am vrea. Dacă n-am mai avea termene. Sau şefi. Altfel e doar necesar. Muncim pentru că trebuie mai mult decât pentru că ne place. Şi trebuie ăsta are multe în el.

Aşa că nu e deloc ipocrit să serbăm ziua muncii printr-o zi liberă. E chiar bine. O să facem azi ce ne place până când o să ne plictisim şi o să vrem la muncă, pentru ca să avem unde visa la ce o să facem în zilele libere. Libertatea. Asta e cheia în care trebuie să citim.