Cum l-am cunoscut pe Mitropolitul Kallistos (1934-2022) la Oxford, un geniu al Ortodoxiei

Mitropolitul Kallistos Ware de la Oxford a părăsit lumea noaptea trecută la 87 de ani. A fost primul englez hirotonit episcop ortodox în ultimele sute de ani, profesor la Universitatea din Oxford și un excelent teolog, scriitor, misionar și excelent predicator! 

A fost una dintre primele persoane pe care le-am cunoscut în prima săptămână când am ajuns la Oxford. Auzisem de personalitatea și de scrierile sale încă din Romania. Pentru că locuiam la doi pași de biserica ortodoxă din Oxford, îl vedeam săptămânal acolo, alteori pe jos prin oraș, pe străzi, în stații de autobuz, seara prin sălile de lectură ale bibliotecii universitare Bodleian și alteori la vreunul dintre colegiile universitare susținând o conferință. Îl consider un geniu al Ortodoxiei din mai multe perspective.

În primul rând, ca preot și episcop era nelipsit de la slujirea liturgică, săptămânal, de mai multe ori pe săptămână (seara sau dimineața) când era la Oxford și cu fiecare ocazie în străinătate, oriunde ar fi călătorit. L-am văzut în câteva dimineți de duminică cum slujea singur, fără alt preot, fără diacon și cu puțini credincioși ruși, englezi și greci în biserică. Era atât de blând și relaxat în gesturile sale. În Romania, pe un singur alt episcop l-am văzut aproape în fiecare sâmbătă cum slujea Liturghia singur, în capela studenților de la Sibiu, la fel de discret, episcopul Visarion (acum la Tulcea).

În al doilea rând mitropolitul Kallistos este cel mai modest mitropolit pe care l-am întâlnit vreodată, niciodată nu a avut mașină personală, nici șofer, nici aparat administrativ, nici diacon, pe nimeni care să-i ducă geanta sau să-i pupe mâna. Era o persoană deosebit de modestă. Venind din România treaba asta te șochează, unde episcopii au cele mai scumpe mașini, șoferi, trăiesc în lux și bogăție etc. Pentru că nu a dorit să primească vreun salariu de la biserică, și-a asigurat subzistența predând peste 35 de ani la Universitatea din Oxford.

Ca profesor și teolog adevărat, s-a preocupat de răspândirea teologiei ortodoxe peste tot în lume prin scrierile sale atât de accesibile. Dacă mulți episcopi români predică doar enoriașilor ortodocși, Mitropolitul Kallistos în toată viața sa a predicat celor neortodocși despre Dumnezeu din Marea Britanie până în America și Australia. A fost un episcop foarte instruit. S-a educat la Universitatea din Oxford, a făcut studii de licență și doctorat tot la Universitatea din Oxford și a fost un iubitor al cărții, după cum a mărturisit. A citit și a scris în permanență. Sfinției sale îi datorăm traducerea cărților Filocaliei în limba engleză, diortosirile unor cărți liturgice și ale Triodului. Ca teolog, cărțile sfinției sale au avut impact fenomenal, ajutând milioane de oameni să înțeleagă Ortodoxia. A cunoscut foarte bine Ortodoxia nu doar prin cărți, cât și prin viața monahală autentică. După ce s-a călugărit, mitropolitul a trăit într-o mănăstire rusă în Canada, apoi câțiva ani în insula Patmos (Grecia) și la Ierusalim. Și a făcut zeci de călătorii în tot spațiul ortodox. Pe drept cuvânt un episcop al rugăciunii.

Când a fost întrebat care este sfântul său preferat, a declarat că e vorba de un sfânt teolog: Sfântul Maxim Mărturisitorul (pe primul loc) și următorii Sf. Grigorie de Nissa, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigore Palama.

Fără îndoială, a fost cel mai activ apostol al Ortodoxiei, nu vorbesc doar de Marea Britanie sau de Franța, Grecia sau Ierusalim, ci de desele călătorii în jurul lumii, de conferințele la care participa și după 80 de ani, cu un singur scop, de a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu. Cred că nu există în lume un alt episcop ortodox atât de cunoscut ca sfinția sa.

Ce ar trebuie să reținem ca români, că în mai multe dintre predicile sale mitropolitul Kallistos a făcut referire la scrierile teologului român Dumitru Stăniloae. În perioada pandemiei și după pandemie prin intermediul platformei Zoom, mitropolitul a participat la conferințe internaționale. Una dintre recentele apariții la capitolul lecturi recomandate a inclus printre primele cărți pe teologul Stăniloae. A avut intervenții inclusiv pe tema coronavirus din punct de vedere spiritual, pe teme sensibile precum hirotonirea femeilor, ultranaționalismul sau homosexualitatea.

Avea un discurs unic, un discurs cu o învățătură profundă, o predică înțelept structurată, didactică, cu o anume metodologie, uneori fixă în timp (de câteva ori am cronometrat predicile, nu depășeau 15 minute). În alte situații, episcopii români bat rău câmpii, pornesc de la un comentariu al evangheliei și ajung la aspecte cotidiene, politice, orice le vine în gând. Mitropolitul Kallistos avea o structură în minte, deseori avea notițe. O repet, cu adevărat era un om al rugăciunii și acest aspect se punea lesne constata din atitudinea sa, din profunzimea discursului.

În ciuda rasei monahale și a bărbii caracteristice, mitropolitul era un englez autentic, aristocrat, cult, inteligent și cu mult umor. La una dintre primele slujbe am văzut că umorul sfinției sale făcea ca oamenii din biserică care s-au așezat pe podea la un moment dat, au început nu doar să zâmbească, ci să râdă din tot sufletul. Câtva timp mai târziu am fost prezent la o conferință despre umorul în biserica ortodoxă, o temă la care nu m-aș fi gândit, dar a subliniat că este necesar ca tehnică de memorare. Sfinția sa făcea din Ortodoxie un mod atât de firesc de a trăi.

Într-o duminică, la biserică, m-am apropiat și l-am rugat sa-mi recomande câteva cărți despre Ortodoxia la Oxford și în Marea Britanie. Documentam un articol despre ortodoxie la Oxford pentru o conferință în memoria teologului Ion Bria. Toate persoanele cu are m-am consultat mi-au recomandat să solicit mai multe informații și referințe bibliografie de la mitropolitul Kallistos, era singurul care mă putea ajuta. Așa că mi-am luat inima în dinți și într-o duminică după Liturghie l-am abordat.

Episcopii din Occident sunt mult mai abordabili decât cei din România. Sperând că o să-mi recomande rapid 2-3 titluri de cărți, mitropolitul m-a surprins, mi-a zis „Vino la mine acasă și îți dau cărțile de care ai nevoie din biblioteca mea. Stai să verific ce program am săptămâna viitoare”. Și-a scos un mic carnețel și mi-a zis „poți veni marți, la ora 5”, uite adresa mea. Mitropolitul locuia la doi pași de Biserica din Oxford, într-o locuință obișnuită. Am sunat, am rămas uimit că sfinția sa mi-a deschis ușa, m-a poftit, locuia singur și nu doar că mi-a oferit un braț plin de cărți de teologie, dar pentru fix 1h am discutat inclusiv planul lucrării, care a devenit peste câteva luni planul unei cărți. I-am mulțumit respectuos și când am dat să ies m-am intersectat cu o altă persoană care se prezentase pentru o altă întâlnire. Înainte să plec, obișnuit ca în România i-am sugerat să scriu titlurile cărților pe o hârtie să știe ce mi-a dat, să se asigure ca nu le fac uitate. Nici prin gând, mi-a oferit întreaga încredere si mi-a răspuns „doar ne vedem la biserică”. Si a mai făcut un gest pentru care îi sunt recunoscător. A acceptat să scrie un cuvânt înainte pe cartea mea despre Convertirea englezilor la Oxford. Cartea cuprindea o serie de 12 interviuri cu persoane din Marea Britanie care s-au convertit la Ortodoxie și bineînțeles domnia sa deschidea lista, s-a convertit la 24 de ani.

Pentru că înainte de publicarea cărții eram student la Londra, mi-a cerut adresa poștală a internatului studențesc în care locuiam si câteva zile mai târziu m-am trezit cu o scrisoare poștală și cu prefața scrisă de mana mitropolitului. Care alt profesor ar face acest gest? Să scrie unui student anonim o scrisoare/prefață și i-o trimită prin poștă? Negreșit în acei ani cartea a fost de succes.

Mitropolitul a fost un profesor și un predicator fascinat, cu multă înțelepciune, carismă și umor. Te făcea să râzi la predicile sale, să te simți bine în biserică și să simți că ești iubit de Dumnezeu. L-a iubit mult pe Dumnezeu și a fost iubit de Dumnezeu și azi milioane de oameni îl iubesc pe mitropolit și pe Dumnezeu datorită domniei sale. În acei ani și în aceste zile am aflat cum nu doar personalități ale bisericii au fost primite în casa sa, ci și oameni obișnuiți, căutători ai ortodoxiei, de toate religiile, din toată lumea. Un om atât de bun.

Cu excepția patriarhului ecumenic, cred că mitropolitul Kallistos era personalitatea cea mai eficient conectată cu liderii religioși din lumea întreagă (nu doar ortodoxie, anglicanism și creștinism), reprezentant de seamă la dialogurile interreligioase, era respectat de liderii religioși și cu unii împărtășea o frumoasă prietenie.

În semn de aleasă prețuire, o serie de instituții teologice de la Moscova, Belgrad, Atena, Paris, New York, Wisconsin și New York i-au oferit titlul de doctor honoris causa. Și da, într-un an (prin 1998) s-a alăturat Universitatea din Cluj. Ani de zile nu am mai auzit de vreo inițiativă din partea BOR, foarte slab s-a purtat în raport cu domnia sa, abia în 2019 a mai fost invitat la o conferință la Iași, unde au participat sute de creștini.

A avut un final liniștit. Deși grav bolnav, în dimineața zilei de 23 august, mitropolitul rus Ilarion (fost student al mitropolitului Kallistos la Oxford) a săvârșit Sfânta Liturghie la patul de moarte al Mitropolitului și i-a dăruit Sfintele Taine ale lui Hristos.

Cred că întreaga Românie ortodoxă si ortodoxia din întreaga lume ar trebui să-l pomenească în aceste zile.

 May his memory be eternal!