Cum îşi petrec francezii sfârşitul lumii
0
Cu detaşare şi umor. În sensul că iau în derâdere această fatidică dată de 21 decembrie, etalându-şi aceeaşi joie de vivre cu care ne-au obişnuit, până la sfârşitul sfârşitului.
În această zi vor multiplica delicatesurile, vor viziona filme apocaliptice, vor epuiza jocurile video cu subiecte escatologice şi vor merge chiar şi pe stadion, loc de „reculegere” în viziunea celor pentru care balonul rotund este singurul care se învârte, de fapt, în jurul soarelui. Iar soarele mântuitor este pe cale, vine să ne aducă adevărata lumină. Unde?! Chiar aici pe pământul ăsta pe care ne tot străduim să-l ducem la pierzanie. Din nefericire, nu toţi avem ochi spirituali ca să percepem nici revelaţia Crăciunului, nici cea a Apocalipsei (care este o revelaţie în sine), dar avem simţuri care îşi reclamă urgent satisfacţia, avem orgolii care-şi aruncă mănuşile de catifea în dueluri efemere, lipsite de sens, avem burtici nesătule care aşteaptă marea îmbuibare. Ce mai, avem program serios pentru sfârşitul lumii! Ce să ne mai pierdem vremea cu mântuirea?! Birjar, dă-i drumul la Paris!
Cum cresc profitul miturile mayaşe
Previziunile mayaşe şi para-aztece care tot anunţă sfârşitul lumii au devenit mană cerească (scuzaţi comparaţia!) pentru creativii din publicitate şi conglomeratul media care se înghesuie să ne pună pe tavă tot felul de modalităţi pentru a petrece (nu a şi confrunta) acest final, indiferent de forma în care se va consuma. De exemplu, în America măştile de gaze sunt la mare căutare, la fel şi kit-urile de supravieţuire, spre deliciul vânzătorilor care-şi umplu buzunarele, şosetele şi alte articole de lenjerie intimă cu fooooooarte mulţi dolari. Dar, în timp ce americanii îşi fac provizii pentru a supravieţui Apocalipsei (ca şi cum câteva teancuri de conserve le-ar oferi imunitate în faţa unei catastrofe), francezii se amuză copios pe această temă şi-şi fac tot felul de planuri cu caracter gurmando-microbisto-cinefil.
Nu mai pierdem vremea cu detalii că poate vine sfârşitul peste noi şi nu mai apucăm (tocmai!) sfârşitul textului. Intrăm direct în miezul superstiţiilor create de controversata Apocalipsă, denunţând tocmai lipsa lor consistenţă. De exemplu, francezii vehiculau faptul că ziua de 12.12.2012 va purta noroc celor care joacă la loto. Ziua cu pricina a trecut, marele loz încă mai dormitează prin lumea numerelor norocoase, iar superstiţioşii aşteaptă revanşa de pe 21 decembrie. La alt nivel speculativ, unii teoreticieni vehiculau faptul că, exact la această dată, planeta Nibiru se va ciocni de Pământ, aşa cum au prezis mayaşii. În cele din urmă, zvonurile au fost dezminţite de alţi oameni de ştiinţă (mare şi eteroclită e şi grădina lor), inclusiv cei de la NASA, deoarece niciun telescop nu a descoperit nici cea mai mică urmă de planeta Nibiru.
Ultimul bar înainte de sfârşitul lumii
Şi, pentru că sfârşitul lumii dă apă la moară industriei comerciale, francezii, receptivi şi cârcotaşi din fire, au început să înoate în sensul trend-ului adăugând şi o tuşă flamboaiantă de originalitate. Ah, mais oui!!! Astfel, toată lumea (ne)bună din Paris (mai precis împătimiţii de tehnologie) îşi dă întâlnire la Le dernier bar avant la fin du monde (Ultimul bar înainte de sfârşitul lumii), situat în primul arondisment al capitalei (menţionarea e importantă, deoarece aici funcţionează vorba „spunem în ce arondisment stai, ca să-ţi spun cine eşti...”).
Inaugurat în luna august 2012, barul cu pricina organizează pe 21 decembrie ultima seară înainte de sfârşitul lumii, adică o petrecere cu un bufet compus numai din porţii pentru situaţii de urgenţă şi la care sunt acceptaţi doar 250 de invitaţi. Vai, ce norocoşi! În plus, pentru a rezerva această onoare, trebuie să mai plăteşti şi un card de supravieţuire în valoare de 42 de euro... Look-ul extrem de futurist, un fel de amestec al decorurilor rămase de la filmele Tron, Matrix şi Star Trek îl recomandă drept locul ideal pentru a aştepta sfârşitul lumii, iar în caz că acesta întârzie sau se anulează, poţi să cânţi la karaoke, să răsfoieşti nişte benzi desenate şi chiar să simulezi un zbor în cosmos.
Forum des Halles şi Biserica Saint Eustache - FOTO subeozone.blogspot.fr
Îi lăsăm pe matricşi să-şi aştepte apocalipsa în cyberspaţiul meritat şi mergem pe urmele cinefililor care, cu ocazia Apocalipsei, se pot delecta cu o serie de filme prezentate la Forum des images (Châtelet Les Halles), unul dintre cele mai mari centre comerciale, situat chiar în inima Parisului. Ei, bine, organizatorii au lansat un ciclu de patru săptămâni dedicate (cum se putea altfel?!), Apocalipsei. Din menu spicuim Melancholia de Lars Von Trier, La Fin du monde (Sfârşitul lumii) de Abel Gance, Armata celor 12 maimuţe de Terry Gilliam, Mad Max de George Miller şi multe altele. Interesant e faptul că, în cazul unei nereuşite aterizări a sfârşitului lumii pe pământ şi, dacă Forumul mai rămâne în picioare, seara fatidică se va finaliza cu o proiecţie de scurt metraje. Mda... după o lună de efecte mega speciale, dezastre planetare şi frisoane escatologice, e recomandat să revenim la banalul cotidian cu doze mici de cinema.
Sfârşitul pe stadion
Dar, pentru că nu toţi francezii sunt cinefili şi, în consecinţă, nu aşteaptă sfârşitul lumii aşezaţi comfortabil într-un fotoliu de catifea, un alt loc pentru a întâmpina ziua de 21 decembrie poate fi chiar pe stadion. Astfel, suporterii clubului Paris Saint-Germain au lansat pe internet o petiţie cu scopul de a se reuni în faţa stadionului, mai precis la Parc des Princes, pentru a-şi trăi ultimele clipe de viaţă în locul preferat. Lansată încă din anul 2011, petiţia a reuşit să adune până în prezent incredibila cifră de 85 de semnături. Clubul s-a arătat, însă, insensibil faţă de această declaraţie de dragoste şi îşi vede în continuare de afaceri, pardon, de meciuri, invitându-şi suporterii la o nouă partidă de fotbal programată chiar pe data de 21 decembrie. Nu avem amănunte în cazul în care Apocalipsa îşi schimbă tehnica de joc şi pleacă în deplasare spre alte planete, dar un lucru e cert: în lumea noastră sunt oameni capabili să moară cu mingea în braţe şi sufletul să-l lase pe... pe banca de rezerve.
Nu am epuizat paleta insolită de idei pentru a petrece sfârşitul lumii în stil comercial, postmodern sau futurist, dar am obosit de la atâtea aberaţii, fie ele şi de pe tărâmul de basm al Parisului. E adevărat, privind la televizor, lumea parcă se apropie de un sfârşit, dar este tocmai sfârşitul umanităţii sale, a sentimentului de comuniune şi de iubire a aproapelui. Cu fiecare copil abadonat sau atins de gloanţe, de foamete, de sărăcie, cu fiecare copac dezrădăcinat şi gunoi aruncat în ochii naturii, cu fiecare nedreptate aplicată numai celor umili şi cu fiecare minciună transformată în literă de lege, noi singuri ne pregătim sfârşitul.
Înainte de a alcătui liste cu propuneri de petreceri dedicate sfârşitului lumii (până şi Apocalipsa se poate dezlănţui într-un party pe ritmuri electro), să ne facem un proces de conştiinţă şi să ne scriem propriile păcate, greşeli şi deraieri de la firescul lucrurilor. Poate aşa mai putem să amânăm, nu sfârşitul (toţi suntem datori faţă de Dumnezeu cu un sfârşit...), ci scufundarea iremediabilă în ignoranţă, indiferenţă şi violenţă.
Deunăzi am citit că în urma unui sondaj realizat de jurnaliştii de la Reuters, zece la sută dintre oamenii din întreaga lume sunt convinşi că lumea se va sfârşi odată cu terminarea calendarului mayaş. Păi, pentru ăştia zece la sută îşi dau publicitarii atâta osteneală?! La asemenea întrebare şi sfârşitul va fi pe măsură: ridicol. Vorba unui prieten: de abia aştept să le spun copiiilor mei de câte ori am supravieţuit sfârşitului lumii.
Se încarcă comentariile...
