Cum a ajuns Mircea Badea substantiv comun

„S-a aşezat în faţa mesei pline cu ziare în timpuri imemoriale, pe vremea cînd mai erau ziare. Se strîmbă, suduie şi se dă de ceasul morţii de atunci, păstrîndu-şi miraculos aplombul peste mode şi timp”, scrie Iulian Comănescu, analist media, în „Dilema Veche”.

Noi, manieraţii, intelectualii, potoliţii, l-am remarcat, ne-am mirat, l-am lăsat în plata Domnului şi am schimbat postul, care, între timp, nu mai e post, pe Facebook, Casa Jurnalistului, Longform sau New Yorker. Dar, ei, ceilalţi, au rămas cu el. De aceea, e cazul să revenim şi noi puţin.

În timpul cît nu l-am băgat în seamă, Mircea Badea a devenit, din substantiv propriu, substantiv comun. Sau, mai frumos zis, din persoană – gen publicistic. Cea mai clară dovadă în acest sens este Radu Banciu, care îi insultă pe prietenii lui Badea cu aceeaşi furie cu care Badea îi insultă pe prietenii lui Banciu. România TV, postul care a cules ce e mai rău (pseudovedete sau pseudoformate) de la alte televiziuni, are şi ea un Mircea Badea, pe nume Dragoş Pătraru, care combate tot la ora 23. Iar acum un an, însăşi TVR avea în plan un Badea, dar nu l-a mai găsit.

Dacă zapezi, seara tîrziu, printre posturile cu rating zero aruncate pe cablu de tot felul de baroni locali, găseşti, cu siguranţă, şi vreo variantă poporanist-mucegăită, adormit-ardelenească a personajului. Sau vreun huhurez cataleptic, care, din loc în loc, are cîte un puseu voltaic de hlizeală şi activitate, crezîndu-se fără îndoială în programul matinal. În negura istoriei, acum vreo zece ani, pe OTV exista un văr sau aşa ceva al Loredanei Groza, care făcea ceva numit Revista revistelor. Avea o siglă de emisiune cu un răţoi şi adresă de mail de Yahoo. Rezist tentaţiei de a identifica mai precis toate aceste personaje – şi altele –, fiindcă nu diferenţa specifică ne interesează, ci genul proxim.

Acesta e din ce în ce mai cuprinzător. Mircea Badea, substantivul comun, s-a simţit într-o seară, tîrziu, închistat în însăşi ideea de seara, tîrziu. Şi a evadat în alte segmente ale grilei, sub forma unor monologişti în ebuliţiune, ca Silviu Mănăstire sau Felix Rache, care simt raza soarelui mîngîindu-le tenul, cînd apasă pe clanţa televiziunii.

Dar de unde vine Mircea Badea? Din nou, nu e vorba de CV, ci de categorie. Istoric vorbind, a consacrat-o Sorin Oancea, om de bază la Antene, încă din anii ’90, chiar cu Badea-omul, prin 2005, cînd a lansat Antena 3.

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Iulian Comănescu, analist media, în „Dilema Veche”