Crimă (în pregătire) împotriva umanității

Care dintre încercările de a porni Apocalipsa va avea succesul scontat? Greu încă de prezis, dar încercările în acest sens se multiplică cu o viteză amețitoare, incidentele de securitate sunt din ce în ce mai grave. Fascinant mi se pare că faptul că tocmai deoarece sunt atât de dese, nimeni nu mai este foarte atent la ele, opinia publică internațională deja a obosit și este foarte tentată să se ocupe progresiv de propriile probleme economice și sociale și să se îndepărteze progresiv de poveștile care țin de o realitate îndepărtată, chiar dacă tragică.

Centrala de la Zaporijie după atacul din 28 august 2022

Așa se face că subiectele respective sunt trecute aproape total în zona de presă, sunt menținute acolo prin progresiv-multiplicata prezență de generali pensionari fericiți să trăiască o a doua tinerețe, repetând conștiincios textele primite de la biroul de presă și justificând astfel, în ochii partidului și guvernului, menținerea pensiilor lor care de care mai discrete și speciale.

Astea sunt adevăruri evidente, atunci unde este primejdia? În opinia mea, primejdia este că, astfel, marile teme dispar și devin puncte oarecare, cu valoare egală cu nesfârșita descriere, la hartă, a liniilor de front, a enumerării de tipuri de arme șși reluarea, evident după ce dau agențiile presă, a buletinelor de operațiuni difuzate cu predilecție de partea cu care simpatizăm aliați cum suntem în apărarea cauzei binelui. Dar, dincolo de asta, se dezvoltă marile scenarii care conțin elementele componente ale unui conflict major în pregătire, acela important și care va fi operaționalizat într-una dintre formulele pentru care se tot încearcă cea mai bună și mai precisă abordare în teren. Și cel mai grav este că, în acest climat de indiferență care se generalizează, semnalele trec aproape neobservate deoarece, din cauza suprapunerii crizelor de acum, fiecare e liber să se uite unde dorește și să aleagă tema care-i convine în funcție de prioritățile agendei politice interne.

În acest context în care totul este grav, s-a produs deja efectul scontat de creatorii marelui război informațional în mijlocul care trăim: nimic nu mai este grav. În consecință, ceea ce este sau poate deveni extrem de ușor un fenomen de gravitate maximă, poate fi ascuns în multitudinea de elemente obositoare și neînsemnate.

Iată un exemplu, poate cel mai semnificativ în raport cu ceea ce poate fi construcția celui mai grav dintre scenariile dezastrului care se poate produce în Ucraina, poate la fel de cumplit decât un atac nuclear tocmai pentru că se dovedește a fi extrem de la îndemână și aproape total incontrolabil. Și analizați, în paralel, aproape totala dispariție de pe primele pagini ale actualității.

Sursa Ukrainskaia Pravda: un accident nuclear la centrala de la Zaporojie ar afecta sudul Ucraine, Crimeea, Turcia, Grecia, Bulgaria, Moldova și România

Este vorba despre faptul că, două zile la rând, în urma unor bombardamente intense aeriene și terestre, s-au înregistrat lovituri directe asupra centralei nucleare de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, guvernele ucrainian și rus acuzându-se reciproc. Avem deja declarația oficială a Agenției Internaționale pentru Energia Atomică și vorbește despre „stricăciuni înregistrate în diverse zone, inclusiv o depozitare de deșeuri radioactive și o clădire de depozitare, la sisteme de răcire, la un cablu electric al unuia dintre reactoare și la un pod între un alt reactor și clădirile sale auxiliare”. În text este citat chiar directorul general al organizației, cel mai înalt oficial ONU în domeniu care, blocat de considerente politice și cu teama că nici el nici echipele sale nu vor mai fi primite în zonă, își permite să facă doar un apel cuminte și totalmente inutil: ”Din nou, am fost norocoși că nu s-a produs un incident nuclear serios. Poate că data viitoare nu vom mai avea asemenea șansă. Trebuie să facem tot ce ne stă în putere să facem în așa fel încât să nu existe o dată viitoare...Chiar dacă nu a existat un impact direct asupra securității nucleare și sistemelor de securitate ale centralei, bombardamentele au fost primejdios de aproape de acestea. Vorbim de metri, nu de kilometri”.

În opinia mea, este, de fapt, o declarație de recunoaștere a totalei neputințe a ONU de a-și face datoria și de a-și îndeplini mandatul înscris în Carta sa fundamentală, acela de a asigura managementul situațiilor de conflict și a fi luată în seamă ca atare de părțile combatante. Puțin le pasă și ucrainenilor și rușilor de ce recomandă AIEA, cu excepția momentul în care s-ar pronunța o condamnare a uneia dintre forțele combatante.

Până atunci, este absolut limpede că marile puteri nu fac absolut nimic pentru a forța combatanții din Ucraina să se angajeze formal la respectarea integrității obiectivelor de tipul centralelor nucleare, cele mai periculoase ale elemente din seria infrastructurilor critice deoarece au un caracter strategic pentru întreaga Europă. Dacă ați observat, nimeni nu vrea să inițieze o discuție în acest în vreun forum internațional, nimeni nu vorbește despre sancțiuni dintre cele mai grave împotriva oricui este găsit vinovat de posibila bombardare a unei centrale nucleare. Efectele pot să fie extraordinar de grave, persistente pentru generații pe zone întinse sau extrem de intensitate, în funcție de dimensiunile deflagrației și puterea armelor folosite.

Oare de ce nu protestează șefii de state și guverne? Oare de ce nu zic nimic pe acest subiect nici măcar ai noștri, cu România în proximitatea epicentrului unui posibil eveniment catastrofal? Doar de achiziția de pastile de iod e vorba? N-ar fi cazul să zică ceva, scurt, domnul președinte ca lider de țară NATO și șef al CSAT și al armatei, poate chiar Excelența sa Ciucă, generalul doctor în științe prim ministru în „guvernul meu”, asta după ce va fi rezolvat prima problemă a națiunii, adică pensiile speciale ale militarilor?

Cred că este un subiect de comentat cu mare atenție inclusiv de către români deoarece, iată, se poate transforma în orice clipă într-o crimă împotriva umanității.