Considerații asupra Strategiei Naționale de Apărare a Țării propusă de Președintele Dan

Acum câteva zile, în presă și pe site-ul Administrației Prezidențiale a fost pus în dezbatere publică un document așteptat de mult timp, proiectul pentru Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030. În cele de mai jos vom prezenta o analiză concisă și realistă structurată în puncte pe baza acestui document, încercând să oferim și un context pentru unele dintre chestiuni, întrebări pentru altele, critici sau aprecieri acolo unde este cazul.

Foto: Președintele Nicușor Dan a preluat mandatul de șef al statului, la Palatul Cotroceni, în cadrul unei ceremonii militare care a fost organizată pe Platoul Marinescu (mai 2025). Sursa foto aici. 

O primă impresie este că documentul încearcă să abordeze totul. Pe de o parte, acesta este un lucru pozitiv, înseamnă că pe undeva există o privire de ansamblu și concepții care înțeleg sau încearcă să înțeleagă contextul actual de securitate globală și națională și cât mai multe dintre implicațiile acestuia. Pe de altă parte, documentul relevă pe alocuri parti-pris-uri ideologice și politice care ne fac să ne întrebăm care este de fapt adevărata strategie din spatele unei strategii?

Bineînțeles, analiza noastră nu este exhaustivă și prezintă doar un punct de vedere analitic și câteva criterii de analiză a strategiei. Diferite alte expertize au cu siguranță și alte puncte de vedere și lucruri valoroase de adăugat. Iar un astfel de docuemnt trebuie obligatoriu privit prin prisma mai multor tipuri de expertiză pentru a avea o imagine de ansamblu asupra lui. Continuăm mai jos cu analiza noastră, citând din textul original.

1. „Să o spunem fără ocolișuri: cetățenii noștri ar putea ezita să apere o Românie coruptă, dar vor fi pe deplin solidari cu o țară care le apără cu bună credință libertățile și interesele.” (p. 4). Cu toate că, într-adevăr, corupția este o problemă foarte gravă, afirmația nu este adevărată. Apărarea și riscarea propriei vieți se fac de obicei pentru chestiuni ce țin de familie, valori, credințe, identitate. De ce lipsește „identitatea” din lucrurile pe care o țară le apără, conform celor menționate mai sus? Lipsa cultivării unei identități naționale în România este cea responsabilă pentru ezitările în privința apărării țării, iar nu corupția. Drept dovadă, cetățenii unor țări cu corupție mult mai mare decât România (loc 65) conform indexului Transparency, ca de exemplu Ungaria (loc 82), Turcia (loc 107), Ucraina (loc 105), sunt gata să își apere țara în procente foarte ridicate.

2. „România își va urmări responsabil și matur propriile interese, manifestându-se, pe de altă parte, ca și până acum, drept un asociat loial al partenerilor și aliaților. Suntem convinși că doar în acest fel valoarea noastră adăugată în UE și în NATO își va atinge cu adevărat potențialul. Ne vom manifesta, așadar, ca un membru activ și responsabil al UE și al NATO. Vom rămâne același promotor decis al parteneriatului strategic cu SUA și al unei relații transatlantice din ce în ce mai strânse, mai profunde și mai diversificate.” (p. 5) De ce, atunci când vorbim despre securitate, punem UE mai întâi, NATO pe locul 2 și SUA abia a 3-a? Ce atribuții are UE pe securitate? Are atribuții mai mari decât NATO sau SUA? Federația Rusă nu ne atacă pentru că suntem în NATO, nu pentru că suntem în UE. Pe parcursul documentului alternanța UE-NATO diferă, dar faptul că în partea introductivă ordinea este strict UE-NATO ni se pare un semnal important.

3. „dialog și reconciliere, în vremuri în care provocările interne și primejdiile externe fac unitatea națională mai prețioasă ca oricând.” (p. 6). Este foarte bine că s-a vorbit despre reconciliere, polarizarea și fracturarea propriei societăți sunt probleme foarte grave. Noi am semnalat acest lucru în repetate rânduri și am vorbit chiar de la începutul războiului din Ucraina despre crizele care ne vor privi și care urmau să se manifeste, dacă nu facem nimic. Nu doar că nu am făcut nimic să le contracarăm din 2022 până astăzi, dar chiar le-am făcut și mai grave. Sperăm ca această Strategie să conștientizeze realmente aceste pericole și să le contracareze, nu doar să le menționeze într-un document și atât.

4. Este foarte bine și important faptul că se vorbește de două ori despre necesitatea ca România să găzduiască Centrul de securitate maritimă propus de Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru Marea Neagră.

5. „În sens simetric, urmărindu-și consecvent propriile interese și contribuind cu expertiza sa unică la politicile aliate și europene, România a știut să dea o valoare deplină solidarității sale cu aliații și partenerii.” (pp. 7-8). Când au urmărit reprezentanții României consecvent interesele României în ultima vreme? Deranjează faptul că entității România îi sunt atribuite pe de o parte chestiuni cu conotație pozitivă apreciate într-adevăr de aproape toată colectivitatea generalizată drept „România”, cum ar fi solidaritatea cu aliații și partenerii, dar căreia i se alătură un fals grosolan de care se fac vinovați doar reprezentanții României, iar nu „România” ca și entitate colectivă, respectiv urmărirea propriilor interese ale Țării. Se confundă în mod voit România profundă, România reală, cu România unor elite politice, a unor reprezentanți doar, pentru a încerca să mutăm responsabilitatea urmăririi intereselor României către o entitate generalizată și să mai și pretindem că aceasta s-a făcut „consecvent”. Deși este limpede pentru toată lumea că afirmația este un fals.

6. „această Strategie oferă un rol prioritar diplomației, informațiilor și contrainformațiilor, armatei naționale și economiei României. Argumentul definitiv în favoarea acestei prioritizări ni-l oferă dinamica războiului din Ucraina și importanța precumpănitoare a celor patru domenii prioritare de mai sus.” (p. 9). Greșit. Suportul de bază pentru rezistența Ucrainei l-a constituit identitatea națională, rezistența societală, pe care s-au putut construi toate cele patru dimensiuni de mai sus, cu ajutor occidental fără de care nu s-ar fi putut face nimic. Iar noi ar trebui să pornim și de la firul ierbii, ca să spunem așa, bineânțeles, fără să neglijăm cele patru domenii menționate mai sus. Dar ideea simplă este că fără o identitate națională, fără valori pe care să le aperi, cele patru domenii menționate vor avea mereu lipsă de oameni, de voință, de obiectivitate, de pasiune, de energie, patriotism și, poate cel mai important, de spirit de sacrificiu pentru ceilalți.

7. „a doua mare putere la est de Germania, după Polonia” (p. 10). După cum a arătat dl prof. Dan Dungaciu într-o emisiune, această exprimare arată o gândire mică în continuare. De ce „a doua putere după Polonia” și nu „împreună” cu Polonia sau „alături” de Polonia? Măcar la nivel de năzuință.

8. Care sunt valorile supreme ale Constituției României? Aici ni se spune că acestea sunt „respectarea și promovarea statului de drept, a democrației, a drepturilor și libertăților cetățenilor, valori supreme afirmate în Constituția României.” (p. 10), dar în Constituția României la articolul 1 avem „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme”, iar prevederile alineatului (4) sună pe deplin ironic mai ales în contextual acestor săptămâni din România: „principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”.

9. „tendințelor autoritare și extremiste în numeroase țări.” (p. 12). Anularea unor alegeri este o tendință autoritară? Retrogradarea României de la „democrație defectuoasă” la „regim hibrid” nu este un semnal că avem de a face cu tendințe autoritare? Ce inseamnă „extremism”? Acum 2 ani, toată mass media mainstream, oficiali ai Comisiei Europene și dintre „analiști” spuneau că Giorgia Meloni era extremistă. Astăzi nu mai este? Aceeași mass media spunea că Donald Trump este extremist și, fără dovezi, susțin că un întreg partid politic din România ar fi extremist. Aceeași mass media și aceiași indivizi care împart acuze de extremism cu multă larghețe oponenților politici/ideologici vorbesc deschis despre interzicerea unor libertăți cetățenești:

- „nu aș exclude în anii care vin chiar și instituirea unei stări de urgență”, care știți și voi „ce posibilități îți dă” (de la min. 6:30);

- „până unde putem merge, chiar și cu limitarea temporară a unor drepturi și libertăți sau cu interzicerea unor actori politici pentru a ne apăra propriile democrații” (de la min. 7:10).

Bineînțeles, totul doar „temporar” și „nișat” și e pentru noi, pentru „apărare”. Același discurs ca cel care pregătea eventuala vaccinare obligatorie din pandemie și încălcarea unor libertăți fundamentale.

Deci, cine mai exact sunt extremiștii și cei responsabili de tendințe autoritare?

10. „Protecționismul economic afectează derularea normală a schimburilor comerciale la nivel internațional și perspectivele de creștere economică mondială. La aceasta se adaugă acțiunile de control și limitare a accesului la resurse critice și metale rare, care pot adânci decalajul tehnologic între state.” (p. 13). Este o critică directă la adresa lui Donald Trump și a SUA, dar și la adresa Chinei. Reflectă de fapt o slăbiciune a UE pe ambele domenii criticate și o nemulțumire de factură ideologică a unor lideri europeni asupra faptului că Donald Trump a câștigat alegerile din SUA, nemulțumire ideologică pe care încearcă să o confirme atât prin propriile acțiuni de subminare a unor alte tipuri de înțelegeri cu SUA, cât și prin găsirea unor pretexte. De fapt, așa cum observă mai mulți analiști, războiul ideologic și politic din SUA dintre democrați și republicani s-a transferat la nivel statal între SUA și state din Europa, iar noi, ca simpli cetățeni, suferim cu toții de pe urma acestui război politic pe care unii poate nu ni-l dorim. Suferim atât prin inadecvarea propriilor lideri europeni, cât și prin politicile acestora, inclusiv în chestiunea taxelor vamale sau irelevanța strategică a Europei pe chestiunea metalelor rare în comparație cu China. Doar ca exemplu, în timp ce națiunile africane au respins Franța pe bandă rulantă în ultima vreme, din cauza politicilor inconștiente ale unor lideri francezi, China a reușit să se insereze în Africa pe domeniul metalelor rare fără probleme, construindu-și aproape un monopol de importanță strategică. Chiar și Ungaria dezvoltă strategii proprii pe zona Africii care pot avea pe termen mediu mai mult succes decât cele ale unor alte mari națiuni europene.

11. „Infrastructura critică terestră ori submarină, relevantă pentru sistemele naționale de securitate, energie, comunicații și tehnologia informației, va continua să fie, probabil cu intensitate crescută, ținta unor atacuri deliberate cu scopul de a perturba sau de a compromite funcțiile și serviciile esențiale ale statului.” (p. 13). Să nu uităm că această Cutie a Pandorei a fost deschisă recent de Ucraina cu atacul asupra Nord Stream. Bineînțeles că, din păcate, ne putem aștepta la replici. Federația Rusă, Ucraina, ca moștenitoare ale URSS, sunt foarte experimentate în sabotaje. Dar ce s-a mai aflat despre explozia recentă de la rafinăria Petrotel din România, explozia din Slovacia sau cea din Ungaria, despre care se bucura presa de stat din Ucraina?

Sursa foto Facebook. 

12. „radicalizarea mișcărilor anti-sistem.” (p. 13) Nu înțelegem exact la ce se referă mențiunea. Dar dacă sistemul este corupt, așa cum spune strategia, unele mișcări anti-sistem, așa cum ar fi chiar această strategie ce include corupția printre principalele probleme, de ce ar fi neapărat ceva rău?

13. „Persistă și se vor amplifica riscurile și amenințările transnaționale, îndeosebi cele generate de traficul de droguri și de persoane, migrația ilegală, crima organizată transfrontalieră și terorism, ceea ce va continua să pună presiune asupra frontierelor și serviciilor publice cu potențial de a genera reacții sociale nedorite.” (p. 13). De ce nu se spune și despre traficul de arme? Avem în România un caz de potențială corupție anchetat la nivel înalt unde este vorba fix despre potențial trafic de armament și muniție (sau de influență vizând acestea), s-a spus că în Ucraina nu mai exista trasabilitate pentru arme ale SUA în valoare de miliarde de dolari, iar Rusia și-a eliberat acum 3 ani unul dintre cei mai prolifici traficanți de arme din lume, Viktor Bout. Conflictele încheiate din fosta Iugoslavie și Cecenia ne arată fără dubiu că, după încheierea lor, grupările de traficanți de arme, mercenari etc. abundă și exportă violență în toată lumea, nu doar în regiunea lor, așa cum am arătat și noi într-o analiză LARICS unde avertizam despre exodul de armament, mercenari, tehnică și tehnici militare rusești și ucrainene care vor urma sfârșitului războiului, indiferent cum el se va încheia. Spre deosebire, precedenta Strategie Națională de Apărare a Țării menționa la pag. 22 traficul de arme, iar atunci nu era nici măcar un război la granițele noastre. Acum, cu un război la graniță, nu ne mai îngrijorăm despre traficul de arme? Sau nu vorbim despre el tocmai pentru că știm adevărata anvergură a potențialului pericol și impactul subiectului asupra opiniei publice?

Foto: Viktor Bout, traficant rus de arme. Sursa foto: Alexander Nemenov/Afp Via Getty Images, Foreign Policy

14. „Situația flotei militare a României și lipsa unor achiziții de nave și de echipamente necesare pentru întărirea capacității sale operaționale reprezintă provocări pentru consolidarea capabilităților de asigurare a securității naționale. Situația șantierelor navale din România impune măsuri pentru creșterea capacității acestora de producție pentru a acoperi necesitățile de nave militare și pentru paza de coastă.” (p. 15). Este foarte bine că s-a vorbit despre lipsa noastră de nave și necesitatea ca acestea să fie produse în șantiere navale din România.

15. „Tranziția energetică globală și restructurarea economiei mondiale, prin construirea unor noi alianțe internaționale, introduc noi dependențe și vulnerabilități legate de accesul la materiile prime critice, asociate cu tehnologiile verzi și securitatea lanțurilor de aprovizionare, domenii din ce în ce mai vizate de concurența geopolitică.” (pp. 15). Este fals. Nu avem o tranziție energetică globală, ci vorbim despre o obsesie ideologică strict europeană cu Green Deal și „emisii zero”, „neutralitate” și „decarbonizare”, obsesii transpuse în politici dezastruoase care au afectat grav competitivitatea statelor UE, reziliența și independența lor. Protejarea mediului este într-adevăr o urgență, oprirea defrișărilor excesive (nu doar cele catalogate drept „ilegale”) din România este o urgență (pe care nimeni nu o abordează, ca să nu deranjeze mari companii și mari fluxuri de bani), dar instrumentalizarea acestor probleme din punct de vedere ideologic și implementarea de politici fără legătură cu realitatea și cu nevoile reale ale oamenilor este o greșeală cu mare impact societal și securitar.

16. „creșterea atacurilor cibernetice, a manipulării informaționale pe scară largă și a interferențelor maligne. Acestea pot viza funcționarea democrației, prin influențarea sau limitarea dezbaterii democratice din societate, manipularea proceselor electorale și creșterea neîncrederii în instituții, a economiei prin atacuri cibernetice în sectoare critice sau crearea de diviziuni între categorii socio-economice.” (p. 16). Foarte de acord cu afirmația, sunt probleme grave. Dar, de exemplu, cine susținea limitarea dezbaterii democratice din societate? Același membru de vârf al partidului principal susținător al peședintelui citat mai devreme, care a susținut într-o conferință publică:

- „nu aș exclude în anii care vin chiar și instituirea unei stări de urgență”, care știți și voi „ce posibilități îți dă” (de la min. 6:30);

- „până unde putem merge, chiar și cu limitarea temporară a unor drepturi și libertăți sau cu interzicerea unor actori politici pentru a ne apăra propriile democrații” (de la min. 7:10).

17. „România trebuie să aibă o economie competitivă, pe care să se întemeieze prosperitatea cetățenilor, care să poată susține industria națională de apărare și care să nu fie limitată de dependențe critice de state care nu împărtășesc valorile noastre.” (p. 18). Foarte corect spus, dar ceea ce vedem în practică este cum decidenți politici au demantelat industria românească de apărare până am ajuns să importăm praf de pușcă din Serbia produs cu materii prime rusești, cumpărăm nave slabe calitativ produse în Turcia în loc să le cumpărăm de la șantiere navale din România, vindem industrii strategice producătoare de oțel rușilor (Mechel Târgoviște, care au trimis în Rusia echipamente certificate NATO) și posibil ucrainenilor (Galați), care au tot interesul să le devalizeze astfel încât propriile lor facilități de producție din statele lor să nu aibă competiție din România.

18. „temerile legate de afectarea mediului pot fi exploatate de actori externi pentru a bloca anumite politici ale României sau ale aliaților săi.” (p. 20). Așa cum se întâmplă acum cu diverse ONG-uri sponsorizate inclusiv din exterior care blochează terminarea unor baraje de acumulare și altor investiții?

19. „dezvoltarea, în premieră, de capabilități naționale în domeniul spațial, cu potențial de valorificare inclusiv în plan militar.” (p. 21.) Este foarte bine să se facă acest lucru, însă afirmația este falsă. Aceste capabilități nu ar fi dezvoltate acum în premieră, ci încă de acum câțiva ani instituții ale statului au anulat inexplicabil un zbor de rachetă revoluționară și lansare a unui satelit, ambele românești.

20. „consolidarea valorilor identitare naționale, inclusiv prin păstrarea, protejarea, restaurarea, valorificarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric al României” (p. 26). Acestea sunt esențiale pentru atingerea oricăror obiective naționale de securitate și este foarte bine că au fost inserate explicit în strategie.

21. „participarea activă la implementarea unei păci juste și durabile, la oferirea garanțiilor de securitate și la reconstrucția statului ucrainean” (p. 27). Ce înseamnă mai exact „participarea activă (n.r. a României) la implementarea unei păci juste și durabile, la oferirea garanțiilor de securitate” pentru Ucraina? Exact la punctul precedent, despre sprijinirea Republicii Moldova, nu se spune nimic despre vreo participare activă a României și nici despre oferirea vreunei garanții de securitate a României pentru Republica Moldova. De ce pentru Ucraina se oferă, pentru Republica Moldova, nu? A fost vreo dictare din partea vreunui stat sau instituții terțe?

22. Totuși, la obiectivele concrete de securitate la Marea Neagră (p. 28), de ce nu s-a trecut și găzduirea de către România a Centrului de securitate maritimă la Marea Neagră al UE? Ar fi însemnat un semnal clar pentru toate instituțiile Statului Român și pentru cele europene că trebuie să facem acest centru aici, în România. Este totuși menționat mai jos la Domenii și direcții de acțiune, p. 31.

23. „promovarea relațiilor cu țările din Asia Centrală și Caucaz pe toate palierele relevante și de interes comun.” (p. 28). Foarte bine că s-au trecut aceste relații la obiective, noi am participat la coordonarea unui volum recent centrat pe securitate, diplomație și societate dedicat explicit acestui spațiu, un demers posibil unicat în România pe acest subiect.

24. „combaterea riscurilor determinate de coagularea unor grupuri de interese ilegitime care vizează deturnarea sau afectarea actului de decizie în domenii relevante, fără a aduce atingere dreptului fundamental la liberă asociere” (p. 31). Suntem de acord, dar ce înseamnă „interese ilegitime”? Cine decide care sunt explicit interesele legitime și cele ilegitime? Din punctul cui de vedere? De exemplu, pentru noi faptul că decidenții politici au cumpărat o navă produsă în Turcia, cu multiple carențe de calitate și înzestrare, în loc să fie produsă în șantiere navale românești, ar putea reprezenta produsul unui grup de interese ilegitime.

25. „susținerea păstrării și afirmării identității culturale, lingvistice și spirituale a românilor din diaspora și din comunitățile istorice de români aflate pe teritoriul altor state și încurajarea implicării comunităților de români de peste hotare în promovarea intereselor țării” (p. 35). O singură dată sunt menționate comunitățile istorice ale românilor de pe teritoriul altor state. În condițiile în care școlile românești se reduc ca număr în Ucraina, libertatea folosirii limbii române se îngrădește, Ucraina nu acordă libertate religioasă elementară minoritarilor români să aparțină de Biserica Ortodoxă Română dacă ei vor asta, în schimb îi amenință cu trimiterea să moară pe front în linia întâi dacă mai cer apartenența la BOR, considerăm că interesul manifestat de Președinție față de minoritarii români din comunitățile istorice de peste granițe trebuia menționat mult mai apăsat. Cu atât mai mult cu cât lipsa de grijă a României pentru libertatea religioasă a românilor din Ucraina și Republica Moldova (unde avem o Mitropolie predominantă ce aparține de Patriarhia Rusă) este folosită de Federația Rusă chiar împotriva intereselor României și românilor, inserând diverse narațiuni toxice.

26. „obiectivul României de a găzdui un Centru de Securitate Maritimă” (p. 36). Se vorbește despre acest obiectiv esențial din punctul nostru de edere, dar el nu este trecut la „Obiective” mai sus, ci la Domenii și direcții de acțiune.

27. „Implicarea activă a societății civile completează eforturile instituțiilor publice și conferă un plus de transparență, legitimitate și eficiență în procesul de asigurare a securității naționale” (p. 37). Ce se înțelege mai exact prin „societate civilă”? Problema este că se poate înțelege orice. Inclusiv ONG-uri finanțate din exterior? Mai devreme, astfel de grupuri ale „societății civile” au fost evidențiate în mod indirect ca prevalându-se de considerente de mediu pentru a bloca anumite proiecte ale României, în defavoarea României și în favoarea unor actori externi. Dar același fel de „societate civilă” este invitată să participe în mod direct la securitatea națională? Dar dacă „societatea civilă” este finanțată din exterior? A cui securitate națională o interesează atunci pe „societatea civilă”? Dăm și noi legi asemănătoare cu cele criticate la Federația Rusă prin care cerem să vedem finanțările ONG-urilor?

Sursa: youtube

28. Nu putem să nu observăm cum „societatea civilă” are dedicat un întreg sucapitol, 5.2, în timp ce comunitățile istorice de români din afara granițelor au dedicată o singură mențiune trecătoare. Cu tot cu cetățenii și etnicii români din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, vorbim despre cel puțin 2,5 milioane de români doar în aceste 3 state. Tot ce merită ei este un singur cuvânt din 40 de pagini de strategie, pe când „societatea civilă” are un întreg subcapitol?

29. Este un lucru foarte bun, esențial chiar, faptul că s-a vorbit explicit și de mai multe ori despre necesitatea adaptării deopotrivă militar, dar și civil, la noile dezvoltări tehnologice, strategice, în domeniul dronelor, Inteligenței Artificiale etc.

30. Cuvântul „minoritate” nu există în Strategie. Considerăm că ar trebui inserată o prevedere atât pentru protecția și dezvoltarea minorităților din România, cât și pentru protecția și dezvoltarea minorităților românești din afara țării. Nu poate exista o Strategie Națională de Apărare a Țării unde abandonăm apărarea drepturilor românilor din afara și dimprejurul țării sau abandonăm formarea, întreținerea și dezvoltarea punților de legătură între minoritățile din România și majoritatea românească.

31. În niciun context când s-a vorbit despre Republica Moldova nu s-a făcut nicio referire la etnonimul de „român”, nici raportat la numărul mare de cetățeni români care locuiesc în Republica Moldova, nici la numărul mare de etnici români din Republica Moldova, nici la limba română denumită explicit ca atare. Pare un demers intenționat de a evita orice alăturare măcar contextuală a etnonimului „român” și Republica Moldova. Ceea ce, evident, este un reproș din partea noastră, pentru că nu face decât să încurajeze și să continue o confuzie istorică de sorginte stalinistă inventată în 1924 pe teritoriul fostei URSS.

Spre deosebire, în precedenta Strategie Națională de Apărare a Țării se avea mai mult curaj și la pagina 9 se vorbea despre „beneficii directe pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova şi pentru întreaga comunitate de limbă, identitate, istorie şi cultură românească (subl. noastră).”

Primul lucru pe care trebuie să-l conștientizeze o Strategie Națională de Apărare a Țării sau cei din spatele ei ar trebui să fie că nu putem unii fără alții, că orientarea ideologică trebuie să fie mereu în urma interesului comun, că atunci când este vorba despre a face ceea ce trebuie pentru Țară trebuie să mergem împreună. Dacă la nivel declarativ Strategia a spus aceasta, și este foarte bine că a făcut-o, ceea ce se citește printre rânduri răzbate de mult bias politic și ideologic și, în urma anulării unor alegeri, a interzicerii unor candidați, a interferenței în actul justiției, a cumpărării de mass media, a propagandei, a retrogradării României drept „regim hibrid” ne putem întreba pe bună dreptate ce mai urmează. Federația Rusă este desigur un mare pericol pentru România și istoria ne arată că așa a fost mereu, dar se naște și întrebarea dacă nu cumva unele forțe și entități folosesc Federația Rusă drept pretext pentru a devaliza și mai mult România, pentru a vinde puținele mari companii strategice rămase, pentru a avansa interesele unor alți actori străini, care desigur că nu coincid cu interesele României și ale cetățenilor români.

Revenind la biasul ideologic, avem un subcapitol întreg dedicat „societății civile” despre care am văzut cu toții de cine a fost în mare parte crescută și finanțată, niciun cuvânt despre minoritățile din România și un singur cuvânt despre comunitățile istorice românești care înconjoară țara, numărând milioane de oameni care așteaptă ca cei din fruntea Statului Român să le apere libertățile religioase, de conștiință și cetățenești, în fața presiunilor xenofobe la care sunt supuși de către statele-gazdă.

Ca întotdeauna atunci când vine vorba despre securitatea unei națiuni, sperăm ca vorbele frumoase să se adeverească, dar suntem datori să citim printre rânduri și să nu facem concesii atunci când ele sunt făcute pe seama prezentului și viitorului a milioane dintre compatrioții noștri.

Matei Blănaru este absolvent al Masterului De Studii de Securitate al Universității din București și doctorand al Universității din București.