Planurile nucleare ale Chinei pentru 2026: între modernizare și opacitate
0China, a treia putere nucleară a lumii după Rusia și Statele Unite, nu pare dispusă să ofere mai multă transparență în privința dezvoltării arsenalului său nuclear în perioada următoare, spun analiștii. Evaluarea vine după un an în care Beijingul a prezentat public noi tipuri de arme și capacități strategice.
Potrivit lui Tong Zhao, cercetător senior la Carnegie Endowment for International Peace din Washington, abordarea Chinei reflectă o apreciere limitată a valorii „reasigurării strategice” a adversarilor în legătură cu obiectivele și rațiunile militare ale consolidării sale nucleare.
Într-un răspuns oficial, Liu Pengyu, purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington, a declarat că Beijingul urmează o strategie nucleară defensivă și menține forțele nucleare „la nivelul minim necesar” pentru securitatea națională.
De ce contează
Spre deosebire de Statele Unite, care publică periodic date despre stocul său nuclear, China păstrează strict confidențială dimensiunea arsenalului. Estimările occidentale indică peste 600 de focoase nucleare, iar Pentagonul anticipează că acest număr ar putea depăși 1.000 până la sfârșitul deceniului.
În septembrie, la o paradă militară atent regizată, China a prezentat noi rachete nucleare, inclusiv o rachetă balistică intercontinentală terestră despre care a afirmat că poate lovi orice punct de pe glob, precum și arme lansate din aer și de pe mare. A fost pentru prima dată când Beijingul a expus în mod explicit cele trei componente ale așa-numitei „triade nucleare”.
Modernizarea rapidă a arsenalului face parte din obiectivul declarat al președintelui Xi Jinping de a construi o armată „de nivel mondial” până în 2049, capabilă să rivalizeze cu supremația militară a SUA. Prin comparație, Rusia și Statele Unite dispun de aproximativ 4.300, respectiv 3.700 de focoase nucleare operaționale.
Progrese în armamentul nuclear
În opinia lui Tong Zhao, dezvoltarea completă a triadei nucleare înseamnă că Beijingul dispune deja de o capacitate solidă de „lovitură secundară” – abilitatea de a riposta cu arme nucleare chiar și după un atac nuclear inițial al adversarului.
Dacă obiectivul Chinei a fost să treacă de la o descurajare nucleară strict existențială la una credibilă din punct de vedere operațional, acest prag ar fi fost deja atins, spune analistul.
Anterior paradei din septembrie, triada nucleară a Chinei era considerată mai puțin completă și mai puțin capabilă decât cele ale SUA și Rusiei. Pentagonul descria forțele nucleare aeriene, terestre și maritime ale Chinei drept „incipiente”.
Fiecare componentă a triadei are un rol distinct: rachetele terestre pot fi lansate rapid, submarinele sunt greu de detectat, iar bombardierele oferă flexibilitate în desfășurare și putere de foc.
Una dintre cele mai importante dezvăluiri recente a fost racheta balistică intercontinentală DF-5C, descrisă de presa de stat drept o armă cu „acoperire globală”, având o rază de acțiune de peste 20.000 de kilometri. Observatorii sugerează că aceasta ar putea indica dezvoltarea unei capacități de tip FOBS (Fractional Orbital Bombardment System), care ar permite evitarea sistemelor de avertizare timpurie.
Potrivit Agenției de Informații a Apărării din SUA, China ar putea dispune de aproximativ 60 de astfel de rachete până în 2035. Washingtonul se teme că ele ar putea reduce drastic timpul de reacție în cazul unui atac, complicând gestionarea riscurilor de escaladare nucleară.
O forță nucleară „suplă și eficientă”
În ultimul an, Beijingul a publicat două documente relevante: un plan cincinal de dezvoltare economică și socială și o carte albă privind controlul armamentelor. Ambele fac referire la consolidarea forțelor de descurajare strategică.
Planul cincinal afirmă că China trebuie să își întărească forțele strategice pentru a asigura „echilibrul și stabilitatea strategică globală”. Cartea albă subliniază că modernizarea arsenalului nuclear are rolul de a proteja securitatea strategică a țării și stabilitatea internațională.
Documentul reafirmă, de asemenea, politica de „neutilizare primară” a armelor nucleare și susține că China nu va intra într-o cursă a înarmării nucleare în termeni de costuri, cantitate sau amploare.
Deși aceste texte indică o continuare clară a extinderii nucleare, nu există dovezi convingătoare că Beijingul urmărește paritatea nucleară cu Statele Unite, spune Tong Zhao. În schimb, China ar continua să urmărească menținerea unei forțe nucleare „suplă și eficiente”.
Din perspectiva conducerii chineze, armele nucleare au și o valoare politică: ele pot fi folosite ca instrument de descurajare și presiune pentru a proteja interesele fundamentale ale statului, inclusiv suveranitatea, integritatea teritorială și sistemul politic.
Privind spre 2026, analiștii nu se așteaptă la progrese majore în ceea ce privește transparența nucleară a Chinei. Totodată, există avertismente că Statele Unite ar trebui să evite supraestimarea intențiilor Beijingului sau reacții exagerate care ar putea afecta propriile capacități de descurajare convențională.
Rămâne de văzut dacă China va efectua un nou test cu rachete capabile să transporte focoase nucleare, după testul din septembrie 2024. Astfel de teste, de regulă fără încărcătură nucleară, sunt o practică obișnuită în rândul statelor care dețin arme nucleare pentru a-și valida capacitățile tehnice.
Se încarcă comentariile...
