Confruntarea Iran-SUA, tot mai greu de evitat?

A curs multă cerneală în analiza ultimelor zile de evoluţie a crizei iraniano-americane, a atacurilor la adresa navelor petroliere civile – puse pe seama Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice din Iran – a doborârii unei drone şi atacurilor succesive ale hackerilor iranieni la adresa instituţiilor americane.

Folosirea tactică de către Donald Trump a ameninţării cu lovitura militară iminentă în Iran

Aşa cum cea mai mare discuţie a stârnit-o atacul de joi seară, anunţat, apoi anulat de către Donald Trump, asupra a trei locaţii din Iran ce erau să fie distruse, dar ultimele 10 minute au dus, dramatic la anularea sa, pe motiv de victime colaterale. În fine, s-a mai adăugat atacul cibernetic american care a orbit rachetele şi sistemele de ochire antiaeriene iraniene, chiar întreaga infrastructură militară a ţării.

Situaţia e extrem de dificilă în primul rând din cauza echipei din jurul lui Donald Trump, acolo unde şi consilierul pentru securitate naţională John Bolton, şi secretarul de Stat Mike Pompeo îşi doresc – politic şi personal - atacul asupra Iranului. Apoi, un număr mare de generali subliniază dificultăţile unui atac asupra Iranului, consecinţele acestuia în regiunea Orientului Mijlociu şi strâmtorii Ormuz, unde trece peste o tremie din traficul de hidrocarburi a lumii, dar mai ales cvasi-imposibilitatea unei invazii terestre pentru schimbarea de regim. În fine, analiza merge în zone foarte subtile de nivel strategic.

Marile dezbateri vizează dacă Trump a făcut bine sau rău că nu a angajat America într-o asemenea aventură militară, dacă e o acţiune de natură tactică, pentru a forţa prin ameninţare credibilă înclinaţia iranienilor spre dialog sau e vorba despre faptul că Donald Trump a clipit, aşa cum a clipit şi Barack Obama, la vremea lui, refuzând să întărească linia roşie a atacurilor chimice pe care a trasat-o singur. Mai mult, Trump şi-a făcut un titlul de glorie din diferenţele faţă de administraţia democrată Obama, iar scrisoarea sa cerea atacuri cu rachete de croazieră în Siria la momentul în oglindă din mandatul anterior.

FOTO FOTO Guliver / Getty Images / Joe Raedle

Angajarea în Iran ajută sau distruge campania prezidenţială Trump pentru un nou mandat?

Mai mult, prin intermediul Omanului, ameninţările şi mesajele au fost transmise pe culoar şi către Iran şi au venit replicile, şi e importantă şi percepţia despre criză a celuilalt actor implicat, nu numai a comunităţii internaţionale. Iar în această materie, elementele de slăbiciune sau revizuirea unei decizii gata luată e la fel de pernicioasă şi costisitoare ca un atac propriu-zis.

Criticii de pe poziţiile radicale vorbesc despre faptul că doborârea unei drone de peste 100 mln dolari a rămas nepedepsită, fără costuri pentru Teheran, fapt la care s-ar uita cu atenţie marii actori ai lumii ce se opun SUA. O reacţie în oglindă, doborârea unei drone iraniene, atacul la baza de unde s-a comandat doborârea sau s-a tras ar fi fost mult mai în logica lucrurilor, de a comunica un mesaj ferm, proporţional şi limitat, totodată. Dar nu a fost să fie.

De partea cealaltă, criticii care au văzut căderea Americii şi în zodia lui Trump într-un nou război - şi unul extrem de complex şi cu costuri mari - clamează exact perspectiva ca Donald Trump să târască SUA în război cu Iranul. Peste toate, putem adăuga limitările sau potenţările deciziilor lui Trump pe care le impune campania electorală prezidenţială pentru un al doilea mandat, campanie în care Donald Trump s-a lansat în ultimele zile.

Forţa americană pornită să strivească regimul Ayatollahilor

E binecunoscut faptul că, pornind în război, cresc şansele unui preşedinte american de a nu pierde alegerile: istoria arată că o Americă în război se alătură preşedintelui său. Pe de altă parte, acest deznodământ e contrar afirmaţiilor din campania pentru primul mandat al multimiliardarului american ajuns preşedinte, cel care a promis că-l va readuce toţi soldaţii americani acasă. Iar consecinţele şi susţinerea sau oprobiul public pentru un asemenea război poate, de asemenea, conta enorm.

Perspectivele relaţiei Washington-Teheran sunt sumbre. Am putea avea de a face cu negocieri directe sau indirecte chiar în această perioadă. Dar sunt negocierile ultimei şanse, iar explozia şi escaladarea acţiunilor agresive iraniene ar putea apărea cât de repede, conflictul fiind atunci, practic, de neevitat.

Apoi e o chestiune ce ţine de obiectivele părţilor în faţa unei confruntări, cât de puternic sunt afectate situaţia internă a lui Donald Trump şi presiunea pentru stoparea războiului, respectiv situaţia internă a conducerii iraniene – ralierea populaţiei în jurul conducerii sau creşterea nemulţumirilor şi contestărilor, prin nemulţumirea majoră pentru nivelul de trai şi costurile sancţiunilor americane.

FOTO 123 RF

Spre confruntare globală, fără liniile frontului, în tot oriental Mijlociu şi Golf

Departe de a fi clarificaţi în acest domeniu, perspectivele confruntării – chiar şi ale uneia restrânse, hibride – ţin şi de rezultatele războaielor secrete, inclusiv atacul Comandamentului Cibernetic American împotriva sistemului comunicaţiilor militare iraniene. Practic, azi părţile sunt gata de confruntare, dar una fără linii ale frontului, cu prezenţă iraniană în tot Orientul Mijlociu şi statele Golfului, cu posibilitatea blocării strâmtorii Ormuz şi atacuri multiple la interese americane, creşterea preţului barilului de petrol şi subminarea resurselor şi creşterii economice globale de către Iran. Iar consecinţele pot fi catastrofale nu numai pentru părţi, dar şi pentru lumea întreagă.

Nu-i vorba, şi SUA riscă mult, indiferent de agenda electorală a Preşedintelui. Fără sprijin occidental pentru acţiunile sale – sprijin neconcretizat la nivel european – cu jocuri neclare ale Rusiei şi Chinei pe teren sau în Consiliul de Securitate, orice acţiune asupra Teheranului ar putea fi un dezastru de comunicare internă, dar mai ales o prăbuşire a credibilităţii internaţionale.

De aceea, efortul de comunicare şi termenii comunicării în momentul de faţă sunt de o importanţă absolută pentru SUA şi pe baza lor vom putea discerne unde ne aflăm în ceastă încleştare extrem de mediatizată. Dacă SUA intră în perioada de presiuni suplimentare şi constrângeri spre dialog, negocieri şi cedări iraniene sau în cea de control al pierderilor - damage control - cu toate consecinţele pentru viitorul mandat prezidenţial Trump.