Coaliţia de guvernare este obligată prin PNRR să prioritizeze cheltuielile bugetare. Profesorii cer bani, dar de calitatea educaţiei nu vorbesc

Pe viitorul premier, fie el Ciolacu sau altul, îl aşteaptă zile negre. Au ajuns la scadenţă multe rezultate aşteptate, imposibil de obţinut în lipsa reformelor. Apropiere alegerilor face şi mai dificilă păcălirea alegătorilor, nu mai există timpul necesar ca ei să uite neputinţa ultimelor guverne.

Cerinţele PNRR

Este din ce în ce mai clar că nu putem îndeplini ţintele şi jaloanele prevăzute în PNRR drept condiţii pentru eliberarea tranşelor de bani. Şi tranşa a doua rămâne blocată, iar următoarele depind de sustenabilitatea sistemului de pensii şi de salarizare a bugetarilor.

Ne-am împrumutat peste măsură, şi acum doar dobânzile la împrumuturi reprezintă 8 miliarde de euro pe an! Dobânzile la care ne împrumutăm sunt cele mai mari din Europa, şi ilustrează neîncrederea investitorilor în capacitatea României de a returna împrumuturile. Este posibil să ajungem la situaţia din 2010, când România devenise nefinanțabilă. A fost nevoie de tăierea salariilor bugetarilor cu 25%, pentru ca FMI să ne acorde un împrumut de 22 de miliarde de euro.

Bugetul pe 2023 a fot alcătuit după vise „exotice”. Veniturile au fost supraestimate, iar cheltuielile subevaluate. Aşa că ne trezim în luna mai cu o gaură la buget de 30 de miliarde lei, deficitul bugetar fiind 1,72% din PIB

În cunoştinţă de cauză, relativ la „isprăvile” macroeconomice ale guvernelor României,  CE ne cere prin PNRR „sustenabilitate”. Adică un buget prudent, în care cheltuielile să fie la un nivel care să ne permită încadrarea într-un deficit bugetar de 3% din PIB.  Până va remarca această tendinţă în politicile bugetare, nu vin banii din PNRR.

Greva profesorilor

Guvernul trebuie să facă două lucruri. Să taie ordonatorii de credite care nu sunt utili societăţii în momentul de faţă, şi să crească salariile profesorilor în funcţie de calitatea prestaţiei la catedră, măsurată prin progresul şcolar al elevilor. Am mai scris despre măsurarea progresului şcolar, cine doreşte poate găsi explicațiile în articolele mele anterioare. În afara legării salarizării de calitatea prestaţiei la catedră, nu există nicio garanţie că va creşte calitatea educaţiei în România, aflată pe ultimul loc din Europa la testele PISA. Şi cu 50% promovare la examenele naţionale. Banii mai mulţi acordaţi la salarii se vor duce ca apa în nisip, cum s-a întâmplat în anul 2000, când profesorii au primit o mărire de salarii de 60%, fără să crească calitatea educaţiei.

Examenele de absolvire bat la uşă, şi profesorii îşi vor pune părinţii şi elevii în cap, chiar la propriu, dacă îi împiedică să-şi continue parcursul educaţional în țară sau în străinătate. În plus, zilele de grevă nu se plătesc, şi s-ar putea ca, la sfârşitul lunii, profesorii grevişti să primească jumătate din salarii sau deloc, dacă greva se prelungeşte în continuare. Până la urmă,  se vor îndrepta şi profesorii  către liderii de sindicat, care i-au scos la grevă dar nu obţin mare lucru în schimbul salariilor pierdute. Guvernul a încheiat negocierile, şi nu mai dă nimic în plus. Liderii de sindicat insistă să continue grevă, dar este de văzut câţi profesori îi vor urma după 6 iunie.

Ce are de făcut guvernul într-o situaţie extrem de critică

Autorul situaţiei în care ne găsim este preşedintele Klaus Iohannis. Care a băgat pe gâtul PNL actuala coaliţie de guvernare, incapabilă să rezolve problemele ţării. In plus, un premier şi preşedinte de partid, şi el incapabil să înţeleagă cerinţele PNRR şi ale evoluţiei României, căreia îi trebuie reforme ca aerul.

Premierul Ciucă abia aşteaptă să se spele pe mâini, ca Pilat din Pont şi să fugă din funcţie, iar Ciolacu ezită să-şi asume guvernarea într-o situaţie aşa de dificilă, şi cu alegerile în faţă. Toţi miniştrii sunt în aşteptare şi nu-şi mai îndeplinesc obiectivele guvernării, nu se ştie cum se va incheia anul şcolar şi dacă vor veni banii din PNRR.

Soluţia rezolvării acestei situaţii disperate este pe cât de simplă, pe atât de greu de asumat de conducătorii politici, pentru că le afectează clientela partidelor.

Iată câteva exemple de instituţii care consumă banii bugetari  degeaba, societatea nu are nevoie de ele. Doar clientela politică care se înfruptă cu neruşinare din banii plătiţi de români prin taxe şi impozite.

·        Centrul de Cercetări Biologice din Jibou

·        Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar (FSSU)

·        Centrul pentru Formare Continuă în Limba Germană

·        Centrul pentru Formare Continuă în Limba Maghiară

·        Secretariatul Naţional Român al Reţelei Universităţilor de la Marea Neagră

·        Cluburi sportive studenţeşti

·        Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului în România

·        Academia oamenilor de ştiinţă din România

·        Institutul de Studii Avansate pentru Cultură şi Civilizaţia Levantului

·        Institutul Român pentru Drepturile Omului

·        Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989

Lista e foarte lungă, aici doar câteva exemple. Este suficient să ne uităm în Legea Bugetului de stat şi să aflăm ordonatorii de credite inutili societăţii, dar utili clientelei politice.

De aici trebuie să pornească viitorul premier.

Să desfiinţeze toţi ordonatorii de credite inutili, şi astfel face rost  de bani pentru salariile profesorilor şi să prioritizeze cheltuielile bugetare.

Să înfiinţeze mecanisme de urmărire a eficienţei cheltuirii banilor publici, în primul rând adoptarea drept criteriu al salarizării profesorilor calitatea prestaţiei la catedră a acestora, măsurată prin progresul şcolar al elevilor.

Dacă viitorul premier nu va adopta măsuri de această natură, se va bloca într-un impas bugetar major şi va pierde şi banii din PNRR.

Slabă speranţă ca Marcel Ciolacu să înţeleagă toate aceste măsuri urgente necesare României, dacă nu le-a înţeles nici preşedintele Iohannis.

Ghinionul PSD şi PNL constă în faptul că vor plăti la alegerile din 2024 neînțelegerea acestor urgențe.

Mai ieftin scapă preşedintele Iohannis, care oricum pleacă din funcţie.