
Coaliția continuă
0În urma întâlnirii de ieri de la Cotroceni, dintre președintele Nicușor Dan și liderii partidelor din coaliția de guvernare, a venit în mod clar răspunsul așteptat, de unii, cu sufletul la gură: coaliția continuă.

Știrile alarmiste, care mai de care mai catastrofice, vehiculate în ultimele zile, inclusiv, aici, în ziarul Adevărul, au fost astfel dezamorsate. Deși, există diferențe incontestabile între partenerii din coaliție, deși există chiar tensiuni cu privire la unele aspecte, mesajul președintelui este unul optimist, de încredere și speranță.
Nu pot să nu mă aplec puțin asupra situației – atitudinea mioritică apare, cu mare claritate, și în aceste momente dificile pentru țară, cu război la granițe, cu uriaș deficit, cu nevoia imperioasă de măsuri de reducere a cheltuielilor, cu drone ce zboară pe deasupra capetelor noastre și multe alte provocări. În fața unor asemenea dificultăți, în loc ca românul să se pună pe treabă, să rezolve, în măsura în care este omenește posibil, problemele, el ce face? Se lamentează. Deplânge soarta nemiloasă. Dă vina pe inamici (reali sau imaginari). Adică, face exact la fel cum vedem în balada Miorița. Nu degeaba piesa aceasta populară a marcat spiritul românesc, chiar și în vorbirea obișnuită ne referim la România ca la ,,spațiu mioritic”, astfel încât, conștient sau inconștient, întărim spiritul impregnat de aceste idei în ființa noastră cea mai profundă.
Vorbind de știri alarmiste și de dorința masochistă de a vedea în jur numai rău și foarte rău, două tabere ies ușor în evidență: cei care vor haos din convingeri suveraniste sau extremiste (AUR, SOS, POT) și cei care vor să fure în continuare (PSD). Dar există și o a treia categorie de alarmiști: oameni care sunt pur și simplu păcăliți de retorica negativistă, de un fel de principiu al degradării ființei (ce degradate sunt vremurile prezente în comparație cu vremuri demult apuse!). Această ultimă categorie nu poate deosebi adevărul de realitate, căci vremurile trecute nu au cum să fie mai bune, în virtutea unei legități a progresului civilizației. Nici măcar acum două decenii nu era mai bine (chiar și numai în virtutea faptului că România nu era membră a Uniunii Europene), dar prin comparație cu un secol, două sau trei în urmă?!
Faptul că va continua coaliția nu este deci ceva conjunctural, ceva lipsit de importanță politică: dimpotrivă, este esențial ca România să mențină ritmul de măsuri luate în vederea reducerii deficitului și, pe termen mediu și lung, pentru a se contribui la creștere economică, la bunăstarea cetățenilor și, toate acestea, puse sub semnul unei bune guvernări.
România are nevoie de a continua pe calea trasată de această coaliție de guvernare (chiar și șontâc-șontâc, din pricina rezistenței unei părți a PSD), nu doar pentru un an sau doi, ci pe termen cât mai lung. Cum nimeni nu dorește alegeri anticipate (ce, economic, ar fi un dezastru, iar politic, ar fi în interesul suveraniștilor), o simplă privire aruncată spre alegerile din 2028, poate fi neplăcută unor partide (de exemplu, PSD, ce se află în scădere drastică), dar este clar că forțele pro-occidentale au nevoie să fie împreună pentru ca țara să nu ajungă să fie guvernată de ciracii lui Simion.
Vorbind de suveraniști, problema nu este că ei sunt împotriva instituțiilor europene, a globalizării, sau în favoarea unui izolaționist sinucigaș; cred că alte temeri sunt de luat în calcul. Am în vedere faptul că dorința de haos, de destabilizare a organizării democratice a țării vine exact în interesul Rusiei. Fie conștient, fie inconștient, partidele suveraniste joacă pentru Putin, nicidecum pentru România. Lipsite de soluții în toate capitolele cu probleme ale țării, așa cum vedem în ultimii ani din declarațiile liderilor, aceste partide nu au nici știința, nici dorința de a se pune în slujba cetățenilor. Ei doar declară că sunt de partea oamenilor, dar sunt duplicitari și ipocriți – nu au nici o idee cu privire la felul cum se pot rezolva problemele economice, sociale sau culturale ale țării.
Ajung acum la actuala guvernare și, mai ales, la actualul premier – aflat la o distanță infinită de fostul premier care nu era deloc interesat de bugetul țării. Ilie Bolojan, nu numai că știe să rezolve spinoasa problemă a deficitului de multe miliarde, dar este și decis să implementeze măsurile cerute. Amenințarea cu demisia, în cazul unui răspuns negativ de la CCR, nu cred că trebuie luată în calcul – Bolojan are datoria morală să nu renunțe, ci să vadă ce se poate face mai departe pentru rezolvarea spinoasei probleme a pensiilor magistraților și a vârstei de pensionare.
Închei cu sublinierea ideii de unitate și seriozitate ce se degajă din întâlnirea de ieri, de la Cotroceni; era nevoie de un asemenea semnal venit de la președintele Nicușor Dan; nu numai că este de partea guvernului Bolojan, dar se implică în medierea dintre membrii coaliției, unii trebuind să mai lase ceva, alții, să mai primească ceva etc. Politica este arta negocierii, a compromisului, tocmai pentru că este arta de a guverna cetatea.